ImaginaţieUn element important în metoda Loci este imaginaţia interactivă. Un element te va ajuta să-ţi aminteşti un alt element dacă cele două sunt cumva conectate (interacţionează). În metoda Loci, locurile sunt folosite drept indicii.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a IV-a: Îmbunătăţirea memoriei) - Imaginaţia interactivă şi memoria


Este mult mai probabil să îţi aminteşti un lucru dacă ţi-l imaginezi ca fiind implicat activ cu locul, decât dacă el pur şi simplu stă acolo nefăcând nimic. Atunci când elementele sunt conectate sau asociate, se spune că ele interacţionează şi devin un întreg în memorie.

Bower (1970) a studiat puterea imaginaţiei interactive prin a-şi îndemna subiecţii să-şi imagineze fie imagini adiacente, fie imagini interactive. Un subiect din grupul non-interactiv (cu imagini adiacente) îi poate fi dată perechea de cuvinte „câine, bicicletă” şi poate fi solicitat să-şi imagineze un câine care stă lângă o bicicletă. Un subiect din grupul cu imagini interactive ar fi rugat să îşi imagineze un câine care merge pe bicicletă. Grupul care a folosit imaginaţia interactivă s-a descurcat mult mai bine în testul ulterior al reamintirii.

Cercetările nu dovedesc afirmaţia că memoria este îmbunătăţită prin imaginaţia neobişnuită sau bizară. Wollen, Weber şi Lowry (1972) au comparat performanţele subiecţilor care s-au folosit de imagini bizare versus cei care au folosit imagini obişnuite. Ambele grupuri s-au descurcat la fel de bine. Cercetătorii au comparat totodată imaginile interactive cu cele non-interactive. Precum Bower, au descoperit că imaginile interactive produc o reamintire mai bună.

Următoarele figuri evidenţiază patru tipuri de imagini. Imaginea din stânga sus este „non-interactivă şi obişnuită”. Arată pur şi simplu un pian şi o ţigară care stau alături. Imaginea din dreapta sus, care arată un pian din perspectiva de jos, cu clapele desprinzându-se şi cu o ţigară care arde la ambele capete, vrea să fie bizară, dar non-interactivă. Imaginea din stânga jos arată elementele interacţionând, dar nu într-un mod neobişnuit: ţigarea pur şi simplu stă pe pian. În cele din urmă, ultima figură, un pian care fumează ţigara, este şi interactivă şi bizară.


Pian


Wollen, Weber şi Lowry au descoperit că imaginile interactive – şi cele bizare şi cele obişnuite, erau mai uşor de reamintit. Totuşi, elementul de ciudăţenie nu a ajutat memoria în vreun fel. Ţigara care pur şi simplu se afla pe pian era la fel de eficientă precum cea fumată de pian, din punctul de vedere al scopului de îmbunătăţire a memoriei.

De ce sunt imaginile interactive aşa de eficiente pentru îmbunătăţirea memoriei? O imagine mentală interactivă sau bine integrată este un lucru unitar. Este reamintit ca un întreg. De aceea, tinde să fie accesat ca un întreg. Dacă îţi imaginezi un câine care merge pe bicicletă şi mai târziu îţi aminteşti câinele, bicicleta îţi apare în mod natural în minte. Pe de altă parte, dacă imaginile nu interacţionează (câinele stă lângă bicicletă) este mai probabil ca tu să îţi aminteşti doar una dintre ele.

Imaginile interactive reprezintă un exemplu de unificare, crearea unei amintiri unitare din mai multe componente. În aproape orice tehnică de reamintire, diferitele părţi sunt combinate într-o unitate, un întreg integrat. Datorită faptului că părţile sunt grupate, ele funcţionează ca un singur element în memorie. Când o parte este reamintită, aşa sunt şi celelalte. Din acest motiv funcţionează sistemele mnemotehnice: când o parte este accesată, restul apare în memorie. Acest aspect ar trebui să te ducă cu gândul la grupare (eng.chunking), o altă formă de unitificare, folosită pentru a îmbunătăţi capacitatea memoriei primare prin gruparea mai multor itemi mici într-o singură entitate.

Unificarea funcţionează bine în domeniul publicităţii. O reclamă bună combină mai multe elemente într-un tot unificat: numele produsului, un cântec atrăgător şi cuvinte care descriu ceea ce face produsul. Când îţi aduci aminte de cântec, numele produsului îţi apare în minte automat. Un exemplu bun este reclama la detergentul Wisk care a fost difuzată la televizor timp de 20 de ani, devenind astfel una dintre cele mai longegive reclame. Numele produsului a fost integrat în sloganul reclamei. Dacă consumatorul îşi reamintea reclama sau vedea un guler de cămaşă murdar, numele produsului îi apărea în minte.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.