Phineas Gage, fotografiat cu bara de fier ce i-a perforat craniul
Probabil cel mai faimos caz de leziune cerebrală din istoria medicinii este cel al lui Phineas Gage, muncitor la căile ferate din SUA, care a suferit un accident teribil: o explozie prematură pe timpul pregătirii unei încărcături explozive a dus la proiectarea unei bare de fier prin capul acestuia. Bara a aterizat la câțiva metri.
Uimitor, deși inițial paralizat, Gage și-a recăpătat rapid conștiința și a fost capabil să vorbească și să meargă. Gage a supraviețuit accidentului, dar personalitatea sa s-a schimbat dramatic.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Leziunile anumitor zone ale creierului produc sindroame care pot identificate de specialiști. Termenul "sindrom" se referă la totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. Nu toate simptomele sunt prezente în toate cazurile,dar simptomele formează un model identificabil.
Primele sindroame studiate de cercetători care au la bază leziuni ale creierului au fost afaziile. Afaziile sunt tulburări ale vorbitului din cauza unor leziuni cerebrale. Cele mai cunoscute tipuri sunt: Afazia Broca și afazia Wernicke. Majoritatea oamenilor procesează limbajul în emisfera stângă, așadar afaziile apar de regulă atunci când vătămarea creierului are loc în această emisferă.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Încă de pe vremea vechilor egipteni leziunile cerebrale au asigurat cea mai bogată sursă de date despre relația dintre creier și comportament. Neuropsihologia se ocupă cu studiul acestei relații. Vă invităm să citiți în continuare o introducere în acest subiect.
Creierul poate fi vătămat prin accidente, tumori ori atacuri cerebrale. Poate fi grav afectat prin înec aproape fatal, infarct miocardic, blocare a căilor respiratorii (înecare cu mâncare, de exemplu) și orice altă acțiune care blochează furnizarea de oxigen creierului.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Freud credea că eul își trage energia din sine. Jung mai credea că sursa puterii psihicului este inconștientul. Ambele teorii au fost numite psihologii abisale, pentru că autorii lor au localizat puterea motivantă a personalității adânc în părțile inaccesibile ale psihicului. Adler și Horney, prin contrast, au reprezentat eul sau sinele conștient ca sursă de putere. Oamenii puteau să-și analizeze circumstanțele vieții și să reacționeze la ele, schimbându-și modelele de viață.
Erik Erikson a fost un alt teoretician cunoscut al secolului al XX-lea care a adoptat această abordare. Teoriile personalității care subliniază cunoașterea de sine și abilitatea de a te schimba au fost numite psihologii ale eului la mijlocul secolului al XX-lea.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Unul dintre puținii teoreticieni feminini proeminenți ai personalității din prima jumătate a secolului XX a fost Karen Danielsen Horney (1885-1952). Horney a adăugat factorii sociali la teoria freudiană. Abordarea lui Horney, numită analiză psihosocială, a pus un accent deosebit pe relațiile emoționale dintre părinte și copil la începutul vieții copilului. Horney a subliniat importanța unui părinte cald și de încredere.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Alfred Adler s-a născut în 1870, al doilea din șase copii într-o familie care locuia în suburbiile Vienei. Adler a fost invitat să se alăture cercului lui Freud (un grup care dezbătea ideile freudiene) după ce l-a apărat pe Freud la o prelegere. Ca și Jung, el s-a despărțit ulterior de Freud, la insistența acestuia ca membrii Cercului de la Viena să susțină teoria sexuala a lui Freud.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
În primii ani ai secolului al XX-lea un grup de prieteni și asociați ai lui Freud se întâlneau în mod regulat pentru a dezbate ideile acestuia. Acest grup a fost numit Cercul de la Viena. Unii membri ai Cercului de la Viena acceptaseră practic toată teoria lui Freud. Alții erau foarte sceptici. Dezacordurile au ajuns la un capăt în 1911, când Freud a insistat ca toți membrii Cercului de la Viena să accepte teoria sexuală sau să părăsească grupul. Carl Jung și alți șapte l-au părăsit în acest an.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Pentru Freud, teoria sa sexuală a fost cea mai importantă contribuție a sa. El a explicat aproape toate fenomenele psihologice neobișnuite cu trimiteri la sex. De exemplu, Freud a explicat experiența déjà vu prin asocierea cu o amintire inconștientă a organelor genitale ale mamei (Slochower, 1970). Acest lucru poate suna extrem, dar este de fapt tipic pentru modul în care gândea Freud.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Freud credea că sinele este o sursă de gânduri și sentimente copilărești sau necivilizate, multe dintre ele (ca pofta trupească sau ura față de părinți) fiind inacceptabile pentru eu, impunându-se deci un fel de rezistență. Freud a simțit că această idee era una dintre cele mai mari intuiții și contribuții originale. Într-un eseu autobiografic din 1925, el a menţionat că: "Am numit acest proces refulare (eng. repression): este o idee nouă și nimic asemănător nu a mai fost identificat vreodată în viața mentală".
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Numele lui Sigmund Freud domină istoria timpurie a teoriilor personalității. Freud a propus prima teorie majoră a personalității și prima procedură în psihoterapie. El a zugrăvit o imagine a personalității umane care a inspirat un puternic devotament, dar și o opoziție puternică.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Tulburarea de personalitate multiplă (TPM) este etichetată ca tulburare de identitate disociativă (TID) atunci când produce suferinţă unei persoane și este clasificată ca tulburare psihică. Despre TID am vorbit în contextul tulburărilor disociative din capitolul 12 (Psihologia anormalului). Multe cazuri de personalitate multiplă nu sunt tulburări psihiatrice, după standardele moderne. Așa cum vom vedea atunci când ne vom lovi de perena întrebare, "Ce definește comportamentul anormal?" în capitolul următor, experții sunt de acord că tulburările psihiatrice (care merită această etichetă) sunt doar acelea care provoacă suferinţă.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Hermann Rorschach și pete de cerneală (Testul Rorschach)
Testele de personalitate au apărut în anii '30. Anterior, testele psihologice au fost folosite pentru repartizarea elevilor la un nivel adecvat în școală (testarea educațională) sau pentru măsurarea inteligenței. Noile teste de personalitate din anii '30 au avut drept scop să ajute terapeuții în determinarea problemelor unui client, ca un ghid al terapiei. Ca beneficiu suplimentar, ele au oferit cercetătorilor posibilitatea de a măsura trăsăturile de personalitate.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
În ce măsură trăsăturile de personalitate sunt și trăsături genetice? Dacă ne uităm la animalele non-umane, precum câinii, putem vedea rolul experiențelor de viață (de exemplu, un câine care a fost crescut cu multă dragoste va avea o personalitate plăcută), însă putem vedea, de asemenea, și personalități de rasă.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
În 1937, cu aproximativ douăzeci de ani înainte de a scrie cuvintele de mai sus, psihologul Gordon Allport și-a propus să răspundă la întrebarea: „Ce este personalitatea”. În loc să plece de la propria sa jachetă conceptuală, el a decis să analizeze modurile în care celelalte persoane au folosit cuvântul.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey
Feţe interpretate în acelaşi mod de oameni din culturi diferite
Cuvintele emoție și motivație sunt legate etimologic între ele (în istoria limbajului). Motiv provine de la lat. motus - mișcare. Emoție provine de la lat. emotus - mișcat. Emoțiile ne mișcă; motivele ne mișcă. Tot ce te motivează te mișcă, probabil, și din punct de vedere emoțional. Un eveniment care îți produce emoții puternice te poate motiva să te orientezi spre ceva sau să te îndepărtezi de ceva.
- Detalii
- Scris de: Russ Dewey