Această observație, că timpul nu există pentru un foton, a devenit cumva un loc comun în fizica modernă. Iar chestiunea pare paradoxală sub următorul aspect: cum se face că putem spune cât timp trece din momentul în care un foton părăsește o galaxie formată acum miliarde de ani și ajunge fie captat de un telescop terestru, dar cu toate acestea pentru foton totul este instantaneu?
Răspunsul „clasic” pentru a rezolva aparentul paradox este acela că fotonul are nevoie de timp pentru a parcurge diverse distanțe din perspectiva unui observator, nu din perspectivă proprie. Din perspectivă proprie, pentru că se deplasează cu viteza maximă în univers, avem de-a face cu dilatarea timpului și cu contracția spațiului; altfel spus, timpul „experimentat” de foton este inexistent, iar distanța parcursă, din „perspectiva” acestuia, de asemenea, inexistentă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Ne apropiem de prezentarea categoriilor, a conceptelor pure, un element important în filozofia kantiană. Dar până acolo, căci aceste categorii vor fi prezentate în articolul următor, pregătim terenul.
Cunoașterea unui intelect este una prin concepte, nu intuitivă. Acest aspect a fost deja lămurit anterior, dar Kant îl reia. Dar are un motiv, pentru că vrea să lămurească modul în care a ajuns la concepte.
Conceptele se întemeiază pe funcții, o funcție fiind „unitatea acțiunii de a ordona reprezentări diferite în într-una comună”, ceea ce este echivalent cu „spontaneitatea” gândirii.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• În fapt, universul nostru este unul mic. Universul la care avem acces nemijlocit. Pe care îl putem atinge.
Lucrurile pe care nu le putem atinge, le putem vedea. Cu ochii, cele mai apropiate, cu telescopul, pe cele mai îndepărtate.
Dar cu cât sunt mai departe aceste lucruri, cu atât ce vedem este mai puțin „real”. Lumea de departe este lumea din trecut. Cu cât mai departe, cu atât mai veche.
Aceasta este singura călătorie în timp reală și pe care ne-o permitem.
• Privești într-o seară senină către cer. Obiectele pe care le vezi sunt arătate minții așa cum arătau cu o fracțiune de secundă în urmă (cele de pe masa din fața ta), cu o secundă (Luna), cu 434 de ani în urmă (Steaua Polară) ori cu 2,5 milioane de ani lumină (Galaxia Andromeda, cel mai îndepărtat obiect cosmic ce poate fi văzut cu ochiul liber).
Un „tablou” compact și unitar, cu obiecte cu vechimi cât se poate de diferite!
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În acest articol intrăm în partea a doua a cărții, denumită Logica transcendentală. În esență, vom vorbi despre ce este această logică, ce o particularizează și de ce este atât de importantă pentru a „regla” cunoașterea umană.
Kant începe prin a ne spune ce ne-a mai spus anterior, și anume că două surse stau la baza cunoașterii: receptivitatea impresiilor, prin care ne este dat un obiect, și spontaneitatea conceptelor, prin care obiectul este gândit în relație cu reprezentarea obiectului. Intuiția și conceptele ne furnizează întreaga cunoaștere. Receptivitatea se face prin facultatea denumită „sensibilitate”, iar spontaneitatea are la bază intelectul. Acest concept de spontaneitate nu este, după știința mea, bine explicat de Kant, dar pare să se refere la capacitatea intelectului de a cupla în mod spontan conceptele intelectului la intuițiile furnizate de sensibilitate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În acest articol vorbim despre conceptul de timp, așa cum îl înțelege Kant. Iar la finalul articolului încerc să pun în context modern tot jargonul kantian menționat în articolele anterioare. Adică vreau să discut despre faptul dacă terminologia kantiană a fost luată în serios de cercetătorii mai vechi sau mai noi sau dacă ne ajută, finalmente, la ceva, pentru că, la urma urmelor, nu citim o carte doar să învățăm niște cuvinte noi ciudate, nu?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În fine, intrăm efectiv în carte. În acest articol vom vorbi despre câteva noțiuni importante în filozofia lui Kant: intuiție, sensibilitate, senzație, intelect, fenomen, lucru-în-sine și, firește, despre spațiu.
Pentru cititorul riguros care vrea să știe exact ce parte a CRP acoperim în acest articol, menționăm că ne referim la I. Teoria transcendentală a elementelor / Partea întâi. Estetica transcendentală / Secțiunea întâi. Despre spațiu. În articolul următor vom acoperi - Secțiunea a două. Despre timp.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În introducerea la CRP Kant nu pierde timpul cu lucruri „ușoare”, ci intră abrupt în subiectul cărții, prezentând ideea de „filozofie transcendentală”.
La început acesta ne spune că intelectul uman prelucrează datele de la simțuri („senzațiile sensibile”, cum spune Kant) și produce „experiențe”. Acești termeni, „intelect” (mintea), „senzațiile sensibile” și „experiențe” trebuie reținuți și înțeleși, pentru că altfel, pe măsură ce progresăm în lectura CRP, va fi dificil de înțeles ce vrea Kant să spună atunci când îi folosește.
Dar experiența ne spune ce există, nu ce ar trebui să existe cu necesitate (experiențe noi sunt posibile în viitor). Experiența nu ne oferă „cunoașteri universale”, pe care „rațiunea” vrea să le știe. Dar astfel de cunoașteri universale trebuie să fie independente de experiență și să fie certe. Acest tip de cunoaștere este numit de Kant „cunoaștere a priori”, adică ce nu are la bază ceva obținut prin experiență (simțuri).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Immanuel Kant (22.04.1724-12.02.1804) este cel mai profund gânditor pe care l-a produs umanitatea. Cel puțin așa stau lucrurile în viziunea mea. Este „gânditorul absolut” (așa cum Albert Einstein este „omul de știință absolut”), prin modul în care a schimbat modul în care gândim despre lume (și prin consecințele ideilor lui, care se dezvoltă în moduri interesante peste secolele de după moartea acestuia).
După zeci de ani de lectură recurentă a lui Kant, îmi este clar că acesta a fost mult înaintea vremurilor sale, iar asta se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu: pentru a-l înțelege pe Kant la adevărata valoare, trebuie să fii la zi și cu evoluția teoriilor științifice. Astăzi, mai mult ca niciodată, să fii filozof fără a fi la curent cu știința este pur și simplu ridicol.
Mai adaug că pentru Kant știința a fost foarte importantă. Un titan al fizicii, Isaac Newton (25.12.1642-20.03.1726), își publicase deja opera sa, care a revoluționat fizica și știința în general. Kant a scris mai multe lucrări în care a vorbit despre consecințele ideilor lui Newton referitoare la rotația Pământului în jurul propriei axe, dacă Terra îmbătrânește, care sunt cauzele cutremurelor și ale vânturilor sau despre originea construcției universului.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Există o mare confuzie, am observat, cu privire la gradul de oxigenare a aerului.
Există mitul că la munte aerul este mai oxigenat. Nu este, procentul de oxigen fiind de circa 21% atât la câmpie, cât și la munte.
În fapt, lucrurile stau exact pe dos, căci odată cu creșterea altitudinii scade cantitatea de oxigen disponibilă pe un anumit volum, pentru că scade presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că scade concentrația de particule de aer pe un volum dat, deci și concentrația de molecule de oxigen. Ceea ce înseamnă că trebuie să inspirăm de mai multe ori pentru a acumula aceeași cantitate de oxigen.
La circa 3.600 m deasupra nivelului mării în același volum de aer găsim circa 40% de molecule de oxigen, comparativ cu oxigenul de la nivelul mării. Acesta este motivul pentru care alpiniștii au dificultăți în a respira la altitudini mari, ceea ce se traduce în tot felul de efecte asupra creierului și organismului (uneori chiar letale).
La munte am putea vorbi, cel mult, de un aer mai puțin poluat.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Extras din Legile de Platon
Am public recent un articol bazat pe cartea I din Politica, de Aristotel, în care am arătat opinia acestuia (ori a timpului său) despre sclavie și femei. Astăzi continui cu cartea a II-a, în care Aristotel vorbește despre regimul politic potrivit și despre ce trebuie avut în comun și ce nu de către o comunitate. În prima parte va fi vorba tot de femei... Dacă ce am evidențiat din prima carte v-a șocat, lucrurile vor rămâne în aceeași notă și articolul de față :)
Ca și în cazul primului articol, nu am urmărit o expunere sistematică a cărții, ci am extras doar cele mai interesante / extravagante idei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• O cale simplă de lua decizii corecte și de a-ți simplifica și îmbunătăți viața este aceea de a elimina ceea ce te afectează în mod negativ. Este mai simplu să știi ce-i nociv decât să știi exact ce-i folositor.
De exemplu, nu trebuie să citești tratate de nutriție pentru a ajunge la o dietă sănătoasă. Este suficient să elimini ce-ți face rău. Dacă elimini principalele alimente nocive, precum dulciurile, cerealele rafinate și alimentele înalt-procesate, atunci alimentația ta devine în mod automat mult mai „sănătoasă”.
• Vrei să afli ceva despre un anume subiect? Nu citi articole. Citește o carte de top pe subiectul respectiv. Doar așa vei înțelege ce vrei să înțelegi.
• La limită, cred că și educația din familie a copiilor ar trebui să se axeze pe ce să nu facă aceștia, mai degrabă decât pe ce să facă. Pentru că „ce să facă” reflectă dorințele (adesea nerealizabile) ale părinților și reprezintă un domeniu inepuizabil, pe când „ce să nu facă” oferă reperele pentru ce este periculos pentru copii. Chiar și un copil prin fire neascultător va reflecta o secundă înainte de a trece o barieră cu semnul „interzis”. De exemplu, în loc să-i blochezi copilului accesul la Internet, mai bine îi spui ce nu trebuie făcut pe Internet.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Lumea înconjurătoare, așa cum o observăm noi, este rezultatul: metodei de investigare utilizate, al simțurilor noastre și al modelelor noastre mentale (modul în care interpretăm datele furnizate de simțuri).
Omul este măsura tuturor lucrurilor, dar în alt sens decât cel original al lui Protagoras (fiecare om, în baza propriei experiențe de viață, se raportează în mod diferit la „adevăr”), și anume în acela că tot ceea ce observăm este, în fapt, o construcție specifică omului (tehnologie, simțuri și mintea umană).
Dar realitatea nu are nicio natură obiectivă, intrinsecă. Lucrul-în-sine a lui Kant, natura așa cum este ea când nu se uită omul - nu există. Lumea este stric rezultatul măsurătorii și interpretării măsurătorii. Inițial pare dificil de înțeles acest lucru, pentru că primul gând este acela că un lucru are un fel al lui de-a fi, că este cumva în mod absolut, dincolo de orice metodă de observare, dar veți vedea că, în fapt, o asemenea abordare este absurdă.
Iar faptul că nu există o natură obiectivă are, desigur, efecte asupra cercetării științifice, pentru că pune limite de nedepășit.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Aristotel cu bustul lui Homer, de Rembrandt
Am recitit de curând Politica de Aristotel. Cartea este scrisă acum peste 2.300 de ani. Vine cu provocarea firească: dificil uneori de înțeles contextul celor scrise. Ce mă atrage la cărțile vechi este faptul că pot observa gândirea acelor vremuri. Credem noi uneori că ce gândim astăzi despre diverse subiecte este singurul mod posibil sau etic, dar în mod cert nu este așa. Iar din acest punct de vedere Politica este o carte captivantă, atingând multe subiecte care au legătură cu viața și etica grecească. Dacă se naște cumva tentația să încercați cartea, nu fiți îngrijorați, nu arată deloc precum o carte despre teoriile politice predată pe timpul facultății :)
Un singură mențiune înainte de a „plonja” în universul straniu al gândirii aristoteliene: nu fiți prea aspri cu ce veți citi; Aristotel este și astăzi o lectură formatoare, incredibil de utilă. De principiu, nu este recomandabil să utilizezi standardele etice curente pentru vremuri de mult apuse, cu contexte sociale și culturi pe care nu le putem înțelege în detaliu din cele câteva pagini care s-au salvat peste timp.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Orice proces de acumulare de cunoștințe despre om și univers te duce ori ar trebui să te ducă spre limitele cunoașterii. Abia acolo apare, surprinzător, satisfacția și uimirea deplină.
Nu este vorba doar despre faptul că ai ajuns cumva la capătul călătoriei, ci în special despre faptul că te poți exprima, aparent în cunoștință de cauză, despre chestiuni fundamentale.
Înțelegi că problema existenței lui Dumnezeu este nerezolvabilă, că știința are limite de nedepășit, că întrebările fundamentale ale omenirii (cum a apărut lumea, ce este conștiința, dacă avem liber-arbitru), în cea mai mare parte, sunt astfel pentru că nu pot primi răspunsuri definitive.
• Ideea de a renunța la Internet și telefon mobil pentru anumite perioade este atractivă. Unii își impun perioade de renunțare la tot ce este „electronic”. Dar ce pui în loc? Unii au ce, alții nu.
• Nu văd cum ar putea fi orice tehnică de meditație orientală superioară lecturii Criticii rațiunii pure a lui Kant. Chiar și în traducerea chinuită din limba română. De ce ar fi concentrarea pe ritmul respirației superioară față de concentrarea pe explicația mecanismului intim al minții?
Dacă este să medităm, să o facem într-un mod serios, nu?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Da, e un articol despre adolescenți (deși se aplică și unor adulți) și pentru adolescenți. Dacă ai mai mult de 18 ani, nu-l citi, că ar trebui să știi de ce-ți schimbi telefonul cu unul nou, deși nu ai nevoie de el.
Ce vreau să scot în evidență este mecanismul psihologic al achiziției de lucruri inutile. Ce voi spune îi va dezamăgi pe cei tineri, dar se vor alege cu aflarea unui secret rar explicat în cuvinte simple și ușor de înțeles :) Iată despre ce este vorba...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.