Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]

[Electron]

Pasul [2]5: Parallax si silogismele sale „logice”

Aici vom vedea in sfarsit aplicarea legii unghiului minim de vizibilitate fenomenului de disparitie al partii inferioare a corabiilor pe masura ce se indeparteaza de tarm. Vor fi multe citate din textul original, pe care le voi traduce conform cunostintelor mele  de limba engleza:

From the several cases now advanced, which are selected from a great number of instances involving the same law, the third proposition (on page 203) that "any distinctive part of a body will become invisible before the whole or any larger part of the same body," is sufficiently demonstrated. It will therefore be readily seen that the hull of a receding ship obeying the same law must disappear on a plane surface, before the mast head. If it is put in the form of a syllogism the conclusion is inevitable:--
Any distinctive part of a receding object becomes invisible before the whole or any larger part of the same object.
The hull is a distinctive part of a ship.
Ergo, the hull of a receding or outward bound ship must disappear before the whole, inclusive of the mast head.

[Traducere]
Din multimea de exemple aduse, care au fost selectate dintr-un mare numar de cazuri care ilustreza aceeasi lege [legea unghiului minim de vizibilitate, n.t.], a treia propozitie (de pe pagina 203) care afirma ca „orice parte distinctiva (detaliu) a unui corp va deveni invizibila inaintea intregului corp sau a oricarei portiuni mai mari a aceluiasi corp” e suficient demonstrata. Va fi usor de vazut ca partea inferioara a unei corabii care se indeparteaza de tarm, respectand aceeasi lege, trebuie sa dispara pe o suprafata plana, inaintea varfului catargului. Daca formulam aceasta ca un silogism, concluzia este inevitabila:--
Orice detaliu a unui corp care se indeparteaza devine invizibil inaintea intrgului sau a oricarei portiuni mai mari ale acelui corp.
Corpul corabiei (partea inferioara) este un detaliu al corabiei.
Deci, corpul unei corabii care se indeparteaza trebuie sa dispara inaintea intregului, inclusiv a varfului catargului.
[/Traducere]

Ati remarcat cat de „subtil” s-a trasformat corpul corabiei intr-un detaliu mai mic decat varful catargului? Adica, sa fim seriosi: putem compara corpul corabiei (inaltimea de la linia de plutire la puntile superioare) cu intregul catarg (lungimea de la punte la varf), si sa fim de acord ca intregul catarg este mai mare. Dar, varful catargului este o portiune foarte scurta din catarg, si daca nu vreti sa-l reducem la un punct, haideti sa consideram portiunea pe care e agatat un steag fluturand acolo, care e evident mai mic decat corpul corabiei.

Ei bine, sa-mi explice mie cine e atat de capabil intelectual incat sa poata, cum adica corpul corabiei este mai mic decat varful catargului (sau a steagului pus acolo)?
Am aratat foarte clar in Pasul [2]4bis ca un corp care se indeparteaza urmand o traiectorie rectilinie in spatiu, (de ex. drept in sus, ca un balon cu aer cald) nu se deformeaza si ca toate detaliile sale isi pasrteaza proportia fata de celelalte detalii si fata de intregul corp. Ca atare, aplicand legea unghiului minim de vizibilitate, pe o suprafata plana, steagul din varful catargului ar deveni de nedistins inaintea corpului corabiei, din cauza marimii, si nu a pozitiei fata de apa. Exact concluzia inversa decat cea pe care vrea Parallax sa o justifice. Daca nici asta nu dovedeste cat de incompetent in geometrie si logica e inestimabilul Parallax, sa-mi spuneti mie ce o dovedeste.

Concluzia la nivel fizic, este ca disparitia partii inferioare a corabiilor inaintea varfului catargului este un efect direct si nemijocit al faptului ca indepartandu-se, corabia urmeaza o traiectorie curba (pe suprafata Pamantului), si astfel „coboara” pe o „panta” in jos, exact cum un vehicol in miscare dispare in spatele unui deal, de jos in sus.

To give the argument a more practical and nautical character it may be stated as follows:
That part of any receding body which is nearest to the surface upon which it moves, contracts, and becomes in-visible before the parts which are further away from such surface--as shown in figs. 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, and 70.
The hull of a ship is nearer to the water--the surface on which it moves--than the mast head.
Ergo, the hull of an outward bound ship must be the first to disappear.

[Traducere]
Pentru a face acest argument mai practic si de natura marinareasca, el poate fi formulat dupa cum urmeaza:
Partea unui corp care se indeparteaza, care este mai aproape de suprafata pe care se misca, se contracta si devine in-vizibila inaintea partilor care se afla mai departe de respectia suprafata, cum se vede in figurile 63, ...,70 [a se vedea pagina web de aici si urmatoarele, n.t.]
Corpul unei corabii este mai aproape de apa – suprafata pe care se misca – decat varful catargului.
Deci, corpul unei corabii care se indeparteaza pe mare trebuie sa fie primul care dispare.
[/Traducere]

De data aceasta, inestimabilul Parallax schimba argumentul (prima premisa din silogism), pentru a introduce ideea ca de fapt „suprafata” pe care se misca obiectele „inghite” detaliile, deci un detaliu apropiat de suprafata dispare inaintea unuia mai indepartat. Acest lucru nu are nici un fundament logic, decat daca ne uitam mereu de la nivelul suprafetei insasi. Dar, daca linia de vizibilitate este la o inaltime oarecare, si paralela cu surprafata (presupusa plana) pe care se misca respectivul corp, atunci legea unghiului minim de vizibilitate se aplica simetric pe ambele parti ale liniei de vizibilitate. Insusi inestimabilul a demonstrat la inceputul acestui capitol ca liniile echidistante si paralele cu linia de vizibilitate ajung in exact acelasi punct de fuga, fie ele deasupra sau dedesuptul liniei ochilor. Deci, inestimabile Parallax, cum sta treaba? Va contraziceti ca un incompetent in ale logicii, dar nu stiu de ce deja nu ma mai surprinde...
Voi fi surprins daca stimabilul satonek sau altcineva de calibrul respectiv imi va explica cum de e posibila o contradictie atat de flagranta. Asta desigur, daca respectivul e in prealabil capabil sa isi dea seama ca este o contradictie la mijloc.

Deci, daca prima premisa este falsa, atunci combinata cu a doua premisa, care e adevarata, conduce la un rezultat FALS.

Adica, pe o suprafata plana, o corabie nu ar deveni invizibila de jos in sus, ci ar fi „inghitita” de punctul in care linia de vizibilitate paralela cu acea suprafata pare sa atinga orizontul (punctul de fuga).

Pentru cei care urmaresc, reiau: disparitia de jos in sus este efectul suprafetei curbe a Pamantului, si asta e sigur pentru ca tocmai s-a aratat prin corectia silogismului inestimabilului Parallax in persoana, ca o suprafata plana nu poate produce acest efect. (voi arata asta si mai detaliat in Pasul [2]9)

Continui cu textul original, pentru ca ilustratia pentru aberatia de mai sus e folosita mai apoi pentru ideea care urmeaza.

This will be seen mathematically in the following diagram, fig. 83.

The line A, B, represents the altitude of the mast head; E, H, of the observer, and C, D, of the horizontal surface of the sea. By the law of perspective the surface of the water appears to ascend towards the eye-line, meeting it at the point H, which is the horizon. The ship appears to ascend the inclined plane C, H, the hull gradually becoming less until on arriving at the horizon H it is apparently so small that its vertical depth subtends an angle, at the eye of the observer, of less than one minute of a degree, and it is therefore invisible; whilst the angle subtended by the space between the mast-head and the surface of the water is considerably more than one minute, and therefore although the hull has disappeared in the horizon as the vanishing point, the mast-head is still visible above the horizon. But the vessel continuing to sail, the mast-head gradually descends in the direction of the line A, W, until at length it forms the same angle of one minute at the eye of the observer, and then becomes invisible.

[Traducere]
Aceasta va fi vizibil matematic, in urmatoarea diagrama [vezi figura de mai sus, n.t.]
Linia AB reprezinta altitudinea varfului catargului, EH a observatorului [linia de vizibilitate, n.t.] si CD linia orizontala a suprafetei marii. Conform legii perspectivei [a unghiului de vizibilitate minima, n.t.] suprafata apei pare sa urce catre linia de vizibilitate, intalnind-o in punctul H, care este orizontul. Corabia pare sa urce pe planul inclinat CH, corpul corabiei micsorandu-se pana cand, ajungand la orizontul H, este aparent atat de mic incat dimensiunea sa verticala subintinde un unghi, la nivelul ochiului observatorului, de mai putin de un minut de grad, si este deci invizibil; in acelasi timp, unghuiul subintins de de spatiul dintre varful catargului si suprafata apei este considerabil mai mare decat un minut, si astfel desi corpul corabiei a disparut la orizont in punctul de fuga, varful catargului este inca vizibil deasupra orizontului. Dar, corabia continuand sa navigheze, varful catargului va cobora incet pe directia liniei AW, pana cand in sfarsit formeaza acelasi unghi de un minut la nivelul ochiului observatorului, si atunci devine invizibil.
[Traducere]

Nu mai fac alt comentariu decat ca in desenul inestimabilului Parallax se vede propria sa incompetenta: Desi corpul corabiei a disparut in H, deoarece dimensiunea sa verticala subintinde un unghi mai mic decat un minut de grad, steagul din varful catargului inca se vede fara probleme, desi se vede clar ca e mai mic decat corpul corabiei care tocmai a disparut! Deci, stimabile Parallax, cum se masoara unghiul subintins de un detaliu la nivelul ochiului observatorului? Daca nici asta nu stiti, desi o folositi mereu in argumente, ce credibilitate sa va mai acorde cineva ?

Continuam ...
 

Those who believe that the earth is a globe have often sought to prove it to be so by quoting the fact that when the ship's hull has disappeared, if an observer ascends to a higher position the hull again becomes visible. But this, is logically premature; such a result arises simply from the fact that on raising his position the eye-line recedes further over the water before it forms the angle of one minute of a degree, and this includes and brings back the hull within the vanishing point, as shown in fig. 84.

The altitude of the eye-line E, H, being greater, the horizon or vanishing point is formed at fig. 2 instead of at fig. 1, as in the previous illustration.
Hence the phenomenon of the hull of an outward bound vessel being the first to disappear, which has been so universally quoted and relied upon as proving the rotundity of the earth, is fairly, both logically and mathematically, a proof of the very contrary, that the earth is a plane. It has been misunderstood and misapplied in consequence of an erroneous view of the laws of perspective, and the unconquered desire to support a theory. That it is valueless for such a purpose is now completely demonstrated.

[Traducere]
Cei care cred ca Pamantul e un glob au incercat adesea sa o demonstreze aducand in discutie faptul ca atunci cand corpul unei corabii a disparut, daca un observatory urca la o inaltime mai mare, corpul navei devine din nou vizibil. Dar aceasta este o concluzie premature din punct de vedere logic; acest rezultat se obtine pur si simplu din faptul ca urcand, obervatorul are o noua linie de vizibilitate mai indepartata de apa, si astfel va vedea mai departe inainte ca aceasta linie sa formeze unghiul de un minut de grad, si acest fapt include si readuce in campul vizual corpul corabiei, (aducandu-l in inaintea punctului de fuga), sa cum se vede in figura.

Altitudinea liniei de vizibilitate, EH, fiind mai mare, orizontul sau punctul de fuga este format ca in cazul celei de-a doua figuri (84) si nu ca in prima (fig 83).
Asadar, feomenul de disparitie al corpului unei corabii care se indeparteaza inaintea restului, care a fost adus in discutie atat de des, si pe care s-a pus baza pentru a dovedi rotunjimea Pamantului, este in mod corect, atat logic cat si matematic, o dovada a contrariului, si anuma ca Pamantul este plat. Acest fenoment a fost prost inteles si folosit in mod gresit ca urmare a erorii din intelegerea legii perspectivei, si a dorintei nestavilite de a argumenta o terorie. Faptul ca [fenomentul acesta] nu are validitate pentru acest scop, este acum complet demonstrat.
[/Traducere]

Inca o data, Paralax face exact aceeasi eroare ca in cazul copacilor care dispar la linia orizontului. Daca ne urcam in punctul E, (aproximativ la jumatatea inaltimii totale a corabiei) atunci ambele jumatati vor fi vizibile sub unghiuri aproximativ egale, deci nu exista nici un motiv sa dispara prima data (complet!) partea de jos, in timp ce partea de sus ramane vizibila. Vazute sub acelasi unghi, cele doua jumatati trebuie sa dispara deodata. Desi in natura se observa ca de la orice inaltime privim o corabie, ea tot de jos in sus va disparea in spatele „dealului” de apa.
In mod ironic, Parallax face exact eroarea de care ii acuza pe ceilalti: ca din dorinta nestavilita de a apara o teorie, aplica gresit legile perspectivei, in special pe ce a a unghiului minim de vizibilitate.

Eu am adus argumentele mele pentru care sunt convins ca Parallax greseste in folosirea respectivei legi, ca un incompetent ce este, deoarece erorile sale sunt exact de natura geometrica si logica. Astept refutarea argumentelor mele pe alte baze decat insulte si repetitia credintelor personale pana la plictis. (aviz stimabilului satonek)


Concluzia (mea) finala: doar in urma incompetentei sale a putut crede inestimabilul Parallax ca fenomenul de disparitie de jos in sus al corabiilor pe mare se poate produce pe un Pamant plat, si in „demonstratiile” sale se contrazice singur, foloseste ilustratii gresite (discurile sale dragi) si arata pentru toata lumea ca habar nu avea de geometrie si logica.

In urma analizei argumentelor sale am aratat cat sunt ele de gresite pas cu pas, si pot trage acum concluzia ca fenomenele observate de inestimabilul Parallax sunt rezultatul si dovada de netagaduit ca suprafata Pamantului este curba, si nu plata.

Finalul pasului [2]5.

< Inapoi la Index <   |   > Pasul Urmator >

e-

[Electron]

Fotografiile senzationale realizate din Grimsby si Niagara (53 km si, respectiv, 51 km distanta fata de Toronto), peste lacul Ontario: ABSOLUT NICI UN FEL DE CURBURA DE 55/50 DE METRI, ZERO CONVEXITATE INTRE GRIMSBY/NIAGARA SI TORONTO.

Stii cum se spune? Chiorul e rege in tara orbilor. Ghinionul tau este, stimabite satonek, faptul ca aici nu ai dat doar de orbi, sau de persoane apatice, ci si de mine, care iti arat cat de tare te inseli, fara sa fiu deloc intimidat de vulgaritatea si incompetenta ta.

Ca atare, ce-ar fi sa te calmezi si sa-ti asumi responsabilitatea pentru comportamentul tau care denota incompetenta si lipsa ta de bun simt? Zic asta asa in general, deja mesajele tale ti-au facut tabloul complet al maturitatii mentale de care dispui.

Ok, stimabile, cum ai evaluat inaltimea de la care a fost facuta aceasta poza?
Apoi, cat din cladiri lipseste la baza? Si de ce orare, lipsesc tocmai etajele de jos? Sau vei afirma ca si in poza asta se vad cladirile intregi?

(din Niagara)

Aceleasi intrebari ca pentru poza dinainte. Cine de aici crede ca stimabilul satonek va explica vreodata cu argumente rationale aceste probleme? Eu sigur nu.

Ok, aici cum ai determinat inaltimea fotografului? Vezi tu cu ochii tai initiatici ca „nu se vede nici un fel de curbura” ?

Cum arata oraselul Grimsby, si cum si unde intalneste plaja:
http://www.bremerhaven.de/sixcms/media.php/779/Grimsby_2.jpg (clar si sigur?)
http://www.niagarapeninsula.com/data/Image/grimsby1.jpg
http://onecumorah.com/img/tour/02.jpg

Iata Grimsby localizat chiar langa lacul Ontario: http://www.flickr.com/photos/frank-minimalia/497143995/

Ooooh, ce frumos! Si ce anume deduci dumneata din primele doua poze? Sustii cumva ca in prima poza se vede tot orasul, ca in a doua? Plus, cum ai determinat tu altitudinea dealului pe care sunt construite casele? Pot ochii tai initiatici sa masoare asa ceva in pozele alea? Ia explica-ne si noua cum ai facut!

e-

[Electron]

Pasul [2]6: Despre lipsa partii inferioare a cladirilor

[Nota: reiau aici cateva elemente din topicul „mort”, pentru a defini pasul de fata.]

Acum sa revenim la niste poze pentru electron.
Acesta este downtown Toronto: http://www.vignetted.com/images/200705/20070510_sm.jpg
vezi si http://www.translatorscafe.com/cafe/images/wallpapers/Toronto-Skyline.jpg
Daca dam 400% ZOOM pe http://www.flickr.com/photos/j-a-x/129240474/ vor aparea toate detaliile din aceste fotografii de deasupra:
si anume cladirile de 15, 18, 20 si 25 de etaje din dreapta Toronto Tower (din care lipsesc doar vreo 25-30 de metri din baza si atata tot, asa cum se poate vedea clar). 15 etaje = 45-48 de metri, 18 etaje = 54-58 de metri, iar din acestea asa cum se poate observa, putem vedea mai bine de jumatate din aceste cladiri, DECI RAMANAND DOAR VREO 7-9 ETAJE INFERIOARE CARE NU SUNT VIZIBILE PE ACEST ZOOM.
Cu un aparat mai performant vom putea vedea cu claritate totul, la fel ca in celelalte poze.

Stimabile, de ce lipseste baza cladirilor? Fa o diagrama ceva, sa vedem pe ce te bazezi!
Iata o figura in care se arata ca daca suprafata lacului e plana, trebuie sa se vada toata inaltimea cladirilor, de la orice inaltime, in timp ce suprafata curba produce efectul de disparitie a partii inferioare, in functie de inaltime:

Corpurile indepartate, fie ele cladiri, turnuri sau corabii, nu se deformeaza pe masura ce se indeparteaza. Deci, nu e posibil ca pe un pamant plat sa dispara partea inferioara in timp ce partea superioara se poate distinge. Pentru cladiri, daca se disting etajele superioare, trebuie sa se distinga si cele inferioare. Cu alte cuvinte, pe un Pamant plat cladirile s-ar vedea "comprimate", si nu "taiate". Am aratat intr-un post din topicul „mort” ca in poza peste lac, facuta la inaltime mica, din turnul CN lipsesc peste 100 m care reprezinta mai mult de o sesime din inaltime! De ce dispare ea? De ce dispare tocmai de jos, si nu de sus? Cum poate aparatul foto sa nu vada sesimea cea mai de jos, in timp ce poate sa vada sesimea cea mai de sus? Ca sa nu  mai vorbim de faptul ca grosimea turnului e mult mai mica decat inaltimea bucatii care nu se vede la baza. Cum de aparatul paote distinge turnul, asa subtire (dimensiune orizontala) cand nu distinge o bucata serioasa din baza turnului (si a celorlalte cladiri) ??
Pana nu argumentezi asta, raman convins ca esti la fel de incompetent ca inestimabilul Parallax.

Sa revenim putin si la legea perspectivei. Asa cum am explicat deja, cu ochiul liber, vom avea fenomenul deja clasic, disparitia corpului navei la orizont inaintea catargului (sau cu o luneta mai putin performanta). DACA IN ACEL MOMENT VOM FOLOSI UN BINOCLU SAU O LUNETA, VOM VEDEA CU CLARITATE TOT CORPUL NAVEI, PE O DISTANTA (SA ZICEM DE PESTE 10 KM) UNDE ACESTE DETALII AR FI IMPOSIBIL DE OBSERVAT DE PE VREO PLAJA, DAT FIIND CURBURA DE PESTE 2 METRI. DACA VOM PRIVI VREME DE MAI MULTE MINUTE ACEASTA PRIVELISTE CU LUNETA, LA UN MOMENT DAT VA INTERVENI IARASI FENOMENUL EXPLICAT CU CLARITATE DE S. ROWBOTHAM (nu a gresit cu absolut nimic la acel capitol), DISPARE CORPUL INAINTEA CATARGULUI.
DACA IN ACEL MOMENT IARASI VOM UTILIZA O LUNETA SI MAI PERFORMANTA (CAPACITATE DE PESTE 30 DE KM) VOM VEDEA TOT CORPUL NAVEI LA ORIZONT, SI TOT ASA...

Astept confirmarea prin observatii. Alfel, poti sa repeti argumentul cu „o luneta mai performanta va vedea” mai stiu eu ce, pana iti ies ochii din cap. Date fiind pozele de aici, se vede foarte bine care este limita optica a aparatului foto utilizat in fiecare. Dar aceasta limita nu poate sa produca efectul de taiere la baza al cladirilor. Cat de ... initiatic trebuie sa fii sa nu poti intelege asta? Gandeste-te pentru un moment de ce efectul de taiere este mereu pe orizontala, si niciodata pe verticala, sau pe alta directie? Ce are asa special directia orizontala? (Voi arata amanuntit in Pasul [2]9 cat de gresita e utilizarea orizontului pentru a justifica faptul ca directia orizontala este „speciala” intr-un spatiu izotrop.)

Repet, adevaratul fapt „special” dspre orizont este ca Pamantul fiind curb, produce disparitia bazei obiectelor indepartate. Pe un Pamant plat asa ceva nu se justifica decat prin argumente incompetente si anecdotice precum cele ale sitmabilului satonek si ale inestimabilului Parallax.

Finalul pasului [2]6.

< Inapoi la Index <   |   > Pasul Urmator >

e-

[Electron]

stimabile satonek, care este inaltimea aparatului foto, si distanta pana la oras? Cum le-ai determinat ?

Ok, de acord ca in partea inferioara a pozei se vede varful unor copaci. Intrebarea este: de unde stii ce inaltime au copacii, si de unde stii la ce inaltime se afla baza copacilor, fata de nivelul apei din lac? Abea astept sa vad capacitatile tale initiatice in actiune!

e-

[Electron]

Pasul [2]7: Despre unghiul de vizibilitate la nivelul ochiului observatorului


[Nota: Dupa multe discutii avute in topicul „mort”, am observat una din greselile cele mai grave pe care proponentii Pamantului plat le folosesc, in argumente precum cele ale inestimabilului Parallax. Multumesc lui samdavid care m-a ajutat sa-mi dau seama ca de aici survin cele mai stupide rezultate din cartea inestimabilului. ]

Cand vorbim de „vizibilitate” si despre „perspectiva, trebuie sa fim atenti ce inseamna conceptul de „unghi de vizibilitate” si ce legatura are acest „unghi de invizibilitate” cu puterea optica de a distinge detalii la distanta.

Legea unghiului de vizibilitate minima spune ca un detaliu de la distanta se poate distinge in functie de unghiul pe care il subintinde la nivelul ochiului si chiar cu asta incepe si inestimabilul Parallax faimosul sau capitolul. Dar, ce inseamna expresia „la nivelul ochiului” ? De exemplu, campul vizual, zice inestimabilul, este de 110 grade, la nivelul ochiului observatorului.

Sa explicam asadar pe indelete ce inseamna asta:

In figura asta, se marcheaza „limitele” campului vizual al unei persoane care are o linie de vizibilitate orizontala. De remarcat ca deschiderea campului vizual este masurata la nivelul ochiului literalmente, adica este unghiul real intre cele doua drepte situate la limita campului vizual. In partea dreapta, am plasat doua obiecte „mari” in campul vizual al personajului. (Sa zicem ca sunt niste opere de "arta moderna", geometrice, imitand niste cladiri cu multe etaje, dar la scara ceva mai mica.) Se arata in diagrama ca pentru o dimensiune data, aceste obiecte pot sa intre doar partial in campul vizual, daca sunt apropiate, si in intregime daca sunt maiindepartate. Aceasta situatie ilustreaza deci,limitele maxime ale campului vizual pentru ochiul uman (sau orice aparat optic). Altfel spus, se demonstreaza geometric ca acele corpuri care subintind la nivelul ochiului mai mult de 110º, nu vor fi vizibile decat cel mult partial. (Apropo, datorita simetriei ochiului, un singur ochi are campul vizual limitat la aproximativ 110º, atat pe orizontala cat si pe verticala, si orcare directie intermediara, dar am ales aici situatia in plan vertical.)

Acum, sa vedem cum se masoara unghiul subintins de un corp in campul vizual al ochiului, in functie de distanta de observator si dimensiunea sa:

In aceasta diagrama, consideram mai multe obiecte de aceeasi dimensiune („cladirile cu multe etaje”) si marcam cu rosu trei etaje pentru care vrem sa evaluam unghiul subintins la nivelul ochiului la diverse distante.
Se vede ca, unghiul (verde) sub care se vad cele trei etaje rosii ale caldirii celei mai indepartate este mai mic decat cel sub care se vad aceleasi etaje pentru cladirea apropiata (albastru). Asta ilustreaza deci ceea ce spune legea perspectivei: cu cat un obiect este mai indepartat, cu atat subintinde un unghi mai mic la nivelul ochiului din campul vizual, si deci respectivul detaliu/corp pare mai mic.

Alt efect interesant al perspectivei (si al „profunzimii planurilor”):

In aceatsta diagrama consideram 4 panouri circulare (de plastic, sic!) ca cel din chenarul din colt, de dimensiuni diferite si situate la distante diferite de observator. (Observatorul vede fata lor circulara, noi vedem partea lor laterala.)
In situatia din diagrama insa, toate cele 4 panouri se vad sub exact acelasi unghi, la nivelul ochiului observatorului deci pentru observator ele par sa aiba [/i]aceeasi dimensiune[/i].

Daca observatorul nu are vreo metoda prin care sa determine profunzimea planurilor verticale in care se alfa panourile, vazandu-le sub acelasi unghi, va avea impresia ca au aceeasi dimensiune „reala”. (Aviz stimabilului satonek pentru care statia ISS si planeta Mercur/Venus au aceeasi dimensiune! )

Cu alte cuvinte, daca privim un obiect indepartat, si nu stim la ce distanta se afla, nu putem determina marimea lui reala doar plecand de la unghiul sub care se vede, deoarece
mai multe dimesiuni reale, la distante diferite, se pot vedea sub exact acelasi unghi.

Acum, ajungem la „detalii” si la posibilitatea distingerii lor:

In figura A, avem observatorul care se uita la o macheta a unei „cladiri de 6 etaje”, sau poate la „cladirea de 6 etaje reala”, de la o inaltime si o distanta mult mai mare (pe o suprafata plana). Oricum, masura unghiului sub care s-ar vedea ar fi aceeasi, vezi exemplul cu cele 4 discuri de mais sus. El se afla la o distanta la care inca poate distinge etajele, deci unghiul verde desenat este inca mai mare decat unghiul minim la nivelul ochiului sau.

Tot in figura A se observa doua lucruri in acord cu legea perspectivei:
- toata „cladirea” se vede sub un unghi mai mare decat un singur etaj, lucru evident deoarece cladirea este suma etajelor sale. Asta inseamna ca „cladirea” ar fi vizibila si dupa ce nu se mai disting etajele individuale.
- Toate etajele se vad sub aproximativ acelasi unghi, deoarece au exact aceeasi dimensiune, si se afla la distante aproximativ egale de ochiul observatorului. Cu alte cuvinte, daca se distinge un etaj, se disting de asemenea toate celelalte in parte, fie ele la baza, sau in partea superioara.

In figura B si C, observatorul vede doar partea superioara a „cladirii”: in B pe o suprafata plana, in C pe o suprafata nu tocmai plana.
Se vede ca pentru a avea situatia din B, din „cladire” lipseste partea inferioara, in mod inexplicabil. Doar asa e posibil sa se vada, pe o suprafata plana, cladirile taiate la baza. Etajele de sus sunt vizibile, deci ar trebui sa fie vizibile si cele de jos (nu e posibil ca un aparat optic sa poata distinge etaljele de sus, si sa nu le distinga pe cele de jos).

Dar in figura C, partea inferioara a cladirii nu se vede, pentru ca e ascunsa de „movila” din mijloc, insa nu a „diparut” din Univers, este doar invizibila observatorului, precum si „panta descendenta”. Sau se astepta stimabilul satonek sa vada ambele parti ale movilei, de la orice inaltime?

Va las pe voi sa faceti paralela cu pozele peste lac cu cladirile din Toronto. Daca nu reusiti singuri, sunt dispus sa va ajut.


Ajunsi la acest punct, se poate explica foarte usor de unde se naste incompatibilitatea cu diagramele inestimabilului Parallax. Ea survine din doua cauze majore:

1) Inestimabilul nu a desenat campul vizual al observatorului, si nici unghiurile de vizibilitate, deoarece liniile care limiteaza figurile (partea vizibila a lor) nu ajung la ochiul observatorului. Aceasta este din cauza ca a reprezentat figurile deformate, asa cum se vad ele din punctul de vedere al observatorului. (Obiectele de aceeasi dimensiune, situate la distante diferite de observator, sunt desenate de dimensiuni diferite). Aceasta nu este o eroare in sine, deoarece el se leaga de reprezentarea scenelor asa cum le fac pictorii si artistii in general.

2) Dar el masoara (si aici e gresala profunda a incompetentului Parallax) „unghiul de invizibilitate” (sau „unghiul mort”, sau „unghiul limita”, sau „unghiul minim de vizibilitate”) nu la nivelul ochiului observatorului ci la ... orizontul aparent! Altfel spus el masoara unghiuri APARENTE in puntul de fuga, care nici macar nu este un punct real (pentru ca nu exista de fapt intersectia dreptelor paralele in geometria euclidiana!), deci acele unghiuri nu exista nici ele, ca doar sunt marginite de linii paralele. Necazul cu aceste unghiuri imaginare este ca pot fi masurate numai la orizont, iar pentru obiecte care se indeparteaza vertical in sus, sau sub un alt unghi, in linie dreapta, aceste aberatii ale inestimabilului Parallax nu se mai jsutifica absolut deloc. Ce sa-i facem noi acum, daca el nu stia ca traieste intr-un spatiu izotrop, si ca ar trebui sa poata aplica „perspectiva” sa in orice directie, in mod identic?

Inca o data, se arata ca disparitia partii inferioare a obiectelor este rezultatul curburii Pamantului, pentru ca nu ar fi posibila pe un Pamant plat. Abea astept sa vina stimabilul satonek cu argumentele si insultele sale puierile, sa-mi arate unde am gresit!

Finalul pasului [2]7.

< Inapoi la Index <   |   > Pasul Urmator >


e-

[neon knight]

Abel, la varsta pe care o afisezi, de 42 de ani, as fi crezut ca ***...esti un om capabil de analize foarte ***, de aceea nu mai e nevoie sa repet ca ai la dispozitie doua fotografii exceptionale, realizate chiar la nivelul marii, Canalul Manecii sau English Channel, le cunosti deja, traiasca-ti anvelopele.

Voi raspunde aici la ceilalti pasi (copiati de la celalalt sir de discutii); aceleasi argumente, aceleasi raspunsuri, pentru satisfacerea *** lui electron.

Dupa acest demers, ne vom lua ramas bun, pentru a il lasa, in sfarsit, pe autorul acestui sir de discutii, de a ramane aici, cu Abel, presupun ***.
Deci, mai intai raspunsul pentru pasii 5 + 6, copiati iarasi de la Misterele Pamantului, autor sandokhan.

Bai electron, dai dovada de *** cu care ne-ai obisnuit deja...mai schimba si tu placa...ca ne-am saturat de argumentele fara rost pe care le postezi...

Pentru inceput, voi posta aici, din nou, comentariul lui sandokhan re: pasul 4, postat aici de electro***, pentru ca are legatura cu pasul 6:

<SPAM>

Acum raspunsul lui sandokhan pentru pasul 6:

Dai dovada de aceleasi sintagme pe care le repeti cu obstinatie (mai ales cand esti depasit de nivelul de inteligenta al interlocutorului, si asta se cam intampla mai tot timpul), si mai ales mesajele tale devin din ce in ce mai ***.

Comiti aceleasi greseli ***; faci comparatii si emiti pareri savante pe baza unor desene demonstrative, nu ai adus nici un fel de prejudiciu argumentelor lui S. Rowbotham, iar la capitolul *** nu te poate depasi nimeni pe acest site.

Analiza ta este ***, la fel ca fiecare data cand ti-ai postat pasii ***.

Din nou, nu poti desena pe scheme/diagrame care nu au scara de masura; dai dovada de acelasi *** cu care insa ne-ai obisnuit deja.

<SPAM>

Acum, sa raspund la ceilalti pasi 7 + 8.

Citeste din nou paragrafele de mai sus, explicatia clasica si simpla cu privire la disparitia corpului navei.

Si acum, sa-ti arat cum toate acestea sunt demonstrate clar chiar pe lacul Ontario, citez din nou din sandokhan:

<SPAM>

<M1: inlaturat injurii si SPAM>

[neon knight]

electron, ne arati componentele de *** ale caracterului tau...be careful...poti deveni ceea ce gandesti...

Si acum, fotografiile senzationale care ne arata ca nu exista curbura intre Anglia si Franta, intre White Cliffs Dover si Cap Gris Nez.

Urmatoarele fotografii realizate chiar de pe plaja Cap Gris Nez, nici un fel de curbura de 22.6 metri intre Anglia si Franta, pe o distanta de 34 de km:



Realizata de la aproximativ 2 metri inaltime, ZERO CURBURA PANA IN ANGLIA, ASTA E SITUATIA, CLAR SI SIGUR, DACA DAI MACAR 150% ZOOM, SE VAD TOATE WHITE CLIFFS DOVER, BAZA LA VARF (VEZI SI LINKURILE DE MAI JOS CU INFATISAREA ACESTOR STANCI).



FACUTA CHIAR PE PLAJA CAP GRIS NEZ, SA ZICEM VREO 2.5 METRI INALTIME, O POZA FACUTA CU UN APARAT EXTREM DE PERFORMANT, ABSOLUT ZERO CURBURA PESTE ENGLISH CHANNEL, DISTANTA DE 34 DE KM.

electron, nu te mai comporta ca un ***; da dovada de inteligenta, macar aici, toate WHITE CLIFFS DOVER, baza la varf...

Pentru ultima poza, fotografii la lucru pe plaja Cap Gris Nez:

http://flickr.com/photos/wstreet/1909270063/in/photostream/

Fotografia realizata chiar la Cap Gris Nez, absolut nici un fel de curbura intre Anglia si Franta:



Iata cum arata White Cliffs, Dover, top to bottom, de la baza la varf:

http://www.europeportreviews.com/WesternEuropeImages/DoverWhiteCliffs.jpg
http://www.dkimages.com/discover/previews/770/541558.JPG

http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/
http://www.flickr.com/photos/big-e-mr-g/129592362/
Cum arata White Cliffs, Dover: o alta poza, http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/



<M1: inlaturat injurii>

[neon knight]

Fotografiile senzationale realizate din Grimsby si Niagara (53 km si, respectiv, 51 km distanta fata de Toronto), peste lacul Ontario: ABSOLUT NICI UN FEL DE CURBURA DE 55/50 DE METRI, ZERO CONVEXITATE INTRE GRIMSBY/NIAGARA SI TORONTO.



(din Niagara)

Iata si cum arata plaja/orasul Niagara, poza facuta clar de la o inaltime de SUB 20 de metri, ZERO CURBURA INTRE NIAGARA SI TORONTO, PESTE 51 DE KM PE LACUL ONTARIO, ASA CUM SE VEDE CLAR DE TOT.

http://saunderslog.com/wp-content/uploads/AtriptoNiagarawinecountry_C713/fortgeorge.jpg






INCETEAZA CU COMENTARII DE ***...ne-am saturat de ele...clar si sigur ZERO CURBURA PESTE LACUL ONTARIO, uita-te cu atentie la pozele de mai jos, aproximativ 12-15 metri de inaltime fata de nivelul apei pentru orasul Grimsby, mai punem 5 pentru Abel, 5 pentru tine, si cinci pentru Adi, desi se vede clar ca poza a fost facuta de la inaltime de vreo 20 de metri, si chiar daca ajungem si la 30 de metri, curbura este absolut inexistenta in aceste poze, nu uitati ca aceasta curbura ar trebui sa fie de 55 de metri...

Cum arata oraselul Grimsby, si cum si unde intalneste plaja:

http://www.bremerhaven.de/sixcms/media.php/779/Grimsby_2.jpg (clar si sigur?)
http://www.niagarapeninsula.com/data/Image/grimsby1.jpg
http://onecumorah.com/img/tour/02.jpg

Iata Grimsby localizat chiar langa lacul Ontario: http://www.flickr.com/photos/frank-minimalia/497143995/

O alta poza facuta din Grimsby, iarasi zero curbura intre aceste orasel si Toronto.

http://outdoors.webshots.com/photo/1381663635053310592jdpoIu



Alte fotografii senzationale facute din Grimsby, ABSOLUT ZERO CURBURA PESTE LACUL ONTARIO, PE O DISTANTA DE 53 DE KM (CURBURA, IN CAZUL UNUI PAMANT DE FORMA SFERICA, FIIND DE 55 DE METRI):








Aceleasi comentarii si aici, uitati-va cu atentie la pozele care infatiseaza orasul Grimsby, inaltimea fotografiilor fiind de aproximativ sau sub 20 de metri...

<M1: inlaturat injurii>

[neon knight]

ZERO CURBURA INTRE SPANIA SI MAROC, PESTE STRAMTOAREA GIBRALTAR (distanta 13 km, curbura fiind de 3.3 metri, pentru un pamant de forma sferica):

DOCUMENTARUL FORMIDABIL CARE NE ARATA CA NU EXISTA CURBURA DE 3.3 METRI INTRE SPANIA SI MAROC:

Documentarul The Barbarians hosted by Terry Jones:

http://video.google.com/videoplay?docid=-811260411880444286&q=barbarians+terry+jones&total=22&start=0&num=10&so=0&type=search&plindex=2

sau (intrati pe http://video.google.com si search pe barbarians terry jones, episodul 4, End of the World)

http://video.google.com/videoplay?docid=-811260411880444286&q=barbarians+terry+jones&total=22&start=10&num=10&so=0&type=search&plindex=1

Intre 38:28 - 38:35, se poate vedea clar tarmul african peste Stramtoarea Gibraltar, fara nici un fel de curbura vizuala (in acest caz de 3.3 metri), confirma cu exactitate pozele pe care vi le-am prezentat mai devreme, si mai jos aici.

CLAR SI LIMPEDE: CELALALT MAL AL STRAMTOAREI GIBRALTAR ESTE VIZIBIL, FARA NICI UN FEL DE CURBURA LA SUPRAFATA, CA SA INVETI SI TU.

Iata si celalalt video documentar, iarasi nici un fel de curbura intre Spania si Maroc: (intre 2:53 si 3:53):




Iata infatisarea malului opus al Stramtoarei Gibraltar:

http://www.flickr.com/photos/svcnt/1509119815/ (DETALII EXCEPTIONALE, CHIAR SI PENTRU TINE)

Once more: http://www.flickr.com/photos/svcnt/1509125375/

Celalalte poze care iti arata infatisarea malului opus:

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/r/c/000e97gt_rc8kdztz.jpg

http://www.rmtbristol.org.uk/straits_gibraltar.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/7/s/000e97gt_7sbois51.jpg

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/y/s/000e97gt_ys8osx2q.jpg (IARASI TOATE DETALIILE PE CARE LE DORESTI)

http://www.flickr.com/photos/gaspars/1893875553/


Pozele care ne arata ca nu exista nici un fel de curbura de 3.3 metri intre Spania si Maroc, pe o distanta de 13 km:

http://www.flickr.com/photos/gaspars/2154565695/
http://www.flickr.com/photos/carlosromero/130948289/ (poti sa dai chiar 200% zoom sa vezi detaliile celuilalt tarm)
http://www.flickr.com/photos/luzdelsur/2318490420/

[neon knight]

<Fragment repetat>
Parallax a avut […] curbura de 2 km?
</Fragment repetat>



Mult succes tuturor, Abel, Adi, Grim, chiar si Harap Alb!!!...

Bai electro***, ai dat-o in bara iarasi cu celelalte siruri de discutii, fara mine nu poti face NIMIC pe tema formei adevarate a vortex-urilor din atom...

<M1: inlaturat fragmente repetate>

[Adi]

Sandokhan a scris intr-adevar cu multe nume. Mi-a spus si mie pe mail in privat ca isi ia la revedere de la noi. Apreciez efortul lui de a scrie si al lui Electron de a il combate cu argumente rationale si detaliate. Felicitari Electron pentru perseverenta!

[Abel Cavaşi]

Nu-ţi face griji Adi, nu pleacă el aşa uşor  . Ţi-a scris pe privat în speranţa că o să îl implori să mai rămână, iar prin asta să aibă suport la administratorul forumului şi să ne poată scoate ochii cu asta.

Nu renunţă el aşa uşor, ci, eventual, îşi va crea un nou cont. Şi să nu uităm că mulţimea de conturi pe care el le-a deschis, precum şi faptul că nu a recunoscut aceasta (considerându-ne pe toţi nişte creduli), scoate în evidenţă faptul că, din păcate, avem de-a face cu un ***.

Sper din tot sufletul să-şi revină şi să-şi deschidă mintea.


<M1: inlaturat injurii>

[Electron]

Chiar daca stimabilul satonek a plecat, ne-a lasat suficient material de analizat pentru inca destula vreme, asa ca trebuie sa-i multumim pentru participare.

Daca aceste discutii sunt si un concurs de "popularitate" si de "modele de dezbatere", este foarte educativ, cred eu, sa vedem diverse "tactici" si atitudini contrastandu-se in acelasi loc. Asa, lumea invata mai bine, deoarece a vedea doar o fata a medaliei duce la indoctrinare, si nu la intelegere si invatare adevarata.

Ca atare, eu voi continua cu pasii si cu analizele mele, in functie de timpul de care dispun, spre delectarea stimabilului satonek si a celorlalti.

e-

[Electron]

Pasul [2]7bis: Revenirea la unghiurile de vizibilitate

[Nota: discutiile cu samdavid s-au dovedit a fi foarte fructuoase, din simplul motiv ca oferind obiectiile sale sincere, am putut sa vad ce parti ale demonstratiilor mele nu au fost suficient de detaliate. Asa ca, voi prezenta in acest pas cateva elemente din dialogul cu el, be baza topicului „mort”.]

Am inteles ce ai spus,e o observatie destul de buna,dar ai facut niste greseli.
1) Chiar daca unghiul de invizibilitate se formeaza la nivelul ochiului este acelasi fenomen. Linia HH' este paralela cu mijlocul vasului,corpul vasului formeaza un unghi cu ochiul,de un minut si devine invizibil.Catargul fiind mai inalt formeaza mai tarziu acest unghi la HH".

Daca catargul in ansablul lui este mai mare decat corpul navei, el subintinde mereu un unghi mai mare la nivelul ochiului observatorului, la orice distanta se afla corabia. Asta nu contest.

Daca insa alegem linia de vizibilitate la jumatatea inaltimii totale a corabiei, autunci ambele extreme (jumatati) ale corabiei formeaza exact acelasi unghi la nivelul ochiului observatorului. Esti de acord? Ca atare, la distanta la care jumatatea de jos nu se mai poate distinge, nici jumatatea de sus nu se mai poate distinge. Retine ca vorbim de o suprafata presupusa plana a Pamantului si ca noi suntem la jumatatea inaltimii totale a corabiei.
Pentru o alta ilustrare, imagineaza-ti un balon cu gaz sau un zeppelin, care se inalta din ce in ce mai sus, vertical fata de observator. Daca ne uitam la el, oricare ar fi pozitia noastra fata de extremitatile sale, niciodata balonul nu ar incepe sa dispara dintr-o parte, sau din alta, ci s-ar mici pana s-ar face un punct. De ce atunci, pe un Pamant plat, ar disparea navele mereu de jos in sus ? Din cate stiu eu spatiul este izotrop, ce se intampla pe orizontala (micirea detaliilor) se intampla si pe verticala. Daca facem o poza corabiei aproape de tarm, unde o vedem toata, cu ceva apa sub ea, si facem un poster, pe care il agatam apoi de balonul cu aer cald, cu fata la Pamant, sa-l putem vedea in timp ce balonul urca, tu crezi ca nava va disparea din nou "de jos in sus", prima data corpul si apoi varful catargului, fiind „ingitita” de apa ?

Ganditi-va si explicati-mi ce diferenta ar fi cu situatia in care aceeasi poza se indeparteaza la suprafata presupusa plana a Pamantului (sau e o corabie pur si simplu).

Dar te inseli,unghiul de invizibilitate nu se poate forma la nivelui ochiului fiindca linile sunt drepte si paralele.Iar cand privim obiectul nu privim neaparat doua puncte ale sale,privim un plan.Unghiul cu orizontul explica mai bine acest fenomen.

samdavid, la nivelul ochiului nu se formeza unghiul de invizibilitate ci cel de vizibilitate. In timp ce „unghiul mort” de care vorbesti tu, este un unghi aparent si se masoara la orizont, unghiul de vizibilitate, despre care vorbeste legea perspectivei, este un unghi REAL si se masoara doar la nivelul ochiului observatorului.

Iar pentru a putea vedea un obiect in intregime, sau un detaliu al sau, ochiul trebuie sa vada TOATE punctele sale. Tu ce crezi ca vezi cand de uiti la un „plan” vertical? Planul acela nu e altceva decat multimea punctelor care il formeaza! Cu alte cuvinte, pentru a vedea un detaliu in intregime, trebuie sa poti vedea toate extremitatile sale, de aceea am desenat mereu unghiul maxim corespunzator detaliilor despre care vobeam in explicatia cu imagini precedenta. De aceea, posibilitatea de a vedea un detaliu este dependenta de diametrul sau (adica de unghiul la nivelul ochiului observatorului pe care il subintinde diametrul respectiv).

In plus, trebuie sa te gandesti serios la urmatoarea contradictie:

A)Pe de o parte, „unghiul de invizibilitate” trebuie sa fie simetric fata de linia de viziune, conform legii perspectivei, adica tot ce se afla sub linia de viziune (considerata paralela) cu Pamantul plat, trebuie sa dispara la fel de repede cu tot ce se afla deasupra, la aceeasi distanta. (cu asta incepe inestimabilul Parallax capitolul sau ).

B)Bun, pe de alta parte, „unghiul mort” se deseneaza la orizont, acolo unde pamantul, sau apa, pare sa se uneasca cu linia de viziune. Ca atare, la orice inaltime am urca, si am observa un obiect inalt care se indeparteaza, partea mai apropiata de Pamant a respectivului obiect dispare prima, adica se vad obiectele „inghitite” de jos in sus. (Ca remarca, pentru cei interesati, acesta e un exemplu de explicatie gresita data de inestimabilul Parallax a unui fenomen observabil cu adevarat in natura, cauzat de altceva si nu de perspectiva.)

Iata ce experiment am propus eu:

Dar, sa zicem ca ne aflam pe o casa la inaltimea de 10m si ca ne uitam spre orizont (adica paralel cu suprafata Pamantului presupus plat). Pe drumul drept care merge spre orizont, vedem un caine mare, al carui cap se afla la 1 m de pamant, deci la 9 m sub linia de vizine a noastra.
Pe marginea drumului, este un sir de copaci de 19 metri inaltime (toti la fel de batrani), si sunt destui incat sa dispara la orizont. Varful acestora se afla la 9 m deasupra liniei de viziune.

Pentru a ne face pe plac, cainele incepe sa alerge pe drum, indepartandu-se, si mentinandu-si capul la 1m de Pamant.

Bun, pe masura ce se indeparteaza, traiectoria capului sau, si varful copacilor de langa drum, formeaza doua linii paralele (presupuse drepte), echidistante la 9 m fata de linia de viziune.

Acum, ce se vom observa in continuare? Va disparea capul cainelui inainte sa dispara varful copacilor, sau nu ?

Conform lui A) capul cainelui si varful copacilor, fiind situati la aceeasi distanta (9m) de linia de viziune, dispar deodata.

Conform lui B) capul cainelui, fiind mai aproape de Pamant, dispare inaintea varfului copacilor, situati la 19 m de Pamant.

Logic vorbind, A) si B) se contrazic una pe alta, desi sunt consecinta aceleiasi intepretari a legii perspectivei, bazate pe „unghiul de invizibilitate”. Ca atare, interpretarile legii perspectivei trebuie sa fie gresite, pentru ca duc la contradictii flagrante (logice). Ele sunt gresite, tocmai pentru ca introduc unghiuri aparente, masurate nu la nivelul ochiului observatorului, ci la „orizont”.

Legea perspectivei insa trebuie aplicata folosind unghiurile la nivelul ochiului observatorului, pentru ca folosind unghiuri reale nu se pot obtine astfel de incoerente logice.

Fenomenele optice sunt complexe, si a se baza pe ce „pare” si ce „nu pare”, duce destul de des la incoerente (vezi mai sus). Trebuie sa ne bazam pe ceea ce „este”. Geometria unghiurilor aparente o fi frumoasa, dar nu se poate folosi in geometrie. Geometria unghiurilor reale insa este nu doar frumoasa, ci si utila, pentru ca ne ajuta sa intelegem corect ceea ce vedem (si ce nu vedem).

Ori cladirile sunt mici si apropiate ori ala e un king kong.
De asemea daca ar exista acea curbura nu ar putea fi vazut cladirile,decat de la inaltime foarte mare.

Tocmai, desenul meu este echivalent cu una (oricare) din urmatoarele situatii:
- un observator „normal” care se uita in jos la niste cladiri mici (machete)
- un observator la inaltime foarte mare (in punctul de control al unui robot imens, situat la nivelul „ochilor” robotului = king kong mecanic ) uitandu-se la cladiri normale, dar la o distanta mult mai mare decat in primul caz.


Asta este adevarat deoarece geometria unghiurilor asemenea ne asigura ca oricare ar fi dimensiunea reala a componentelor, daca sunt situate pastrand proportiile initiale, unghiurile raman absolut identice (si deci posibilitatile de observatie). Ei bine, in desenele mele am exagerat micimea cladirii (in raport cu observatorul) si ca atare a trebuit sa exagerez si „bombarea” Pamantului.

[Nota: Important este insa faptul ca masura unghiului e aceeasi, si nu s-ar schimba nimc daca, pe o suprafata plana, am privi in sus la aceelasi obiecte, si ele ar fi agatate deasupra noastra.]

Dar, pentru cladiri de 550 m inaltime (ca turnul CN din Toronto), la distanta de 53.000 m, cu o curbura a Pamantului de 55 m (calculata de sandokhan), se poate calcula usor inaltimea minima la care trebuie sa se afle un fotograf, care in lipsa oricaror defecte optice atmosferice, sa vada in intregime turnul respectiv.

In pozele aduse de stimabilul satonek, insa, unde fotograful se afla aproape de nivelul apei, turnul nu se vede intreg, si nici cladirile din jur, ci toate sunt taiate la baza (vezi pozele marite cu 800% aduse recent chiar de stimabil).

Aceasta taiere la baza nu e posibila pe un Pamant plat. Am spus-o si o repet: legea perspectivei si a unghiului minim de vizibilitate spune ca obiectele indepartate se micsoreaza, dar nu se deformeaza ! Ca atare, pe un Pamant plat, fara „obstacole” de nici un fel, toate cladirile trebuie sa se vada intregi (adica nu taiate, ci micsorate), inainte sa fie de nedistins, de la orice distanta si de la orice inaltime. Asta nu se vede in poze.

In schimb, portiunea vizibila din obiectele indepartate, de la suprafata Pamantului curb, depinde de distanta pana la ele si de inaltimea observatorului (si evident de curbura Pamantului), iar ceea ce lipseste e mereu in partea lor inferioara, exact cum se vede in pozele cu orasul Toronto.

Nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, gandeste-te singur si trage concluziile care doresti.

La vas depinde inaltimea de unde il privim,se poate ca la un moment sa privim exact la mijlocul total al sau si atunci va disparea complet in acelasi timp.
Cainele o sa dispara la acelasi punct unde dispar si copacii.

Interesant, aici il contrazici pe insusi Parallax. Daca vrei iti repet citatul (vezi Pasul [2]5) unde explica faptul ca de la orice inaltime le privim, obiectele indepartate (in special corabiile) tot de jos in sus dispar... (In fond, nu ma mira ca il contrazici, pentru ca se contrazice singur, el fiind cel care a formulat amblele concluzii, A si B!)

Uitasem un "detaliu" important: De fapt, facand experimentul cu cainele si copacii, se observa faptul ca in vreme ce capul cainelui dispare la 14.865,98 m, varful copacilor dispare la 26.862.61 m (Presupunand ca avem aparate optice suficient de puernice pentru a vedea la distantele respective).
Cainele dispare inaintea varfului copacilor pentru ca Pamantul e curb. Daca Pamantul era plat, aveai oarecum dreptate, pentru ca se putea aplica regula cu unghiurile simetrice fata de linia de vizibilitate, nefiind influentati de
curbura. Dar, chiar si asa, interpretarea este fortata (adica gresita), deoarece ar insemna, dupa cum zici tu, ca va disparea capul cainelui dar ii vom putea inca vedea picioarele!!
(pentru acelasi motiv pentru care, in mod simetric, "dispare corpul vasului inainte de varful catargului" din cauza "unghiului mort"). Think about it.

A) si B) nu se contrazic deloc,nu conteaza daca se afla mai aproape de pamant,conteaza masura unghiului pe care il face cu raza de viziune.Cu cat este mai mare,cu atat este nevoie de o distanta mai mare ca sa dispara.

Din contra, B contrazice complet formularea din A, si tocmai B a fost folosita de incompetentul Parallax pentru a motiva disparitia partii inferioare a corabiilor pe un eventual
Pamant plat. Citeste mai atent ce spune A si mai ales B.

Despre situatia in plan vertical as spune ca acolo nu se formeaza orizontul,deci nu are cum sa se intample acelasi lucru.

[Nota: exact la acest punct am decis sa scriu Pasul [2]9 care in curand va fi si el postat aici ]

Stai asa, vrei sa spui ca formarea orizontului e un fenomen special cand vorbim de perspectiva, si ca la orizont avem de-a face cu fenomene „speciale” ? De ce? Pentru ca ne pare noua ca „cerul se uneste cu pamantul”?
De indata ce intelegem ca aceasta „unire” este doar aparenta, si ca in plus nu exista o „linie  a cerului” (care sa se uneasca cu Pamantul), putem folosi experienta noastra si observatiile directe, pentru a deduce pe cale geometrica ce este „orizontul” si faptul ca nu e vorba de nici un fenomen special. Perspectiva functioneaza exact la fel in orice directie, orizontala, oblica sau verticala, atata doar ca ce vedem pe „orizontala” (adica "de-a lungul" suprafetei Pamantului) e diferit, pentru ca acea suprafata nu e dreapta, ci curba.
Daca tu preferi sa traiesti intr-un Univers misterios, in care la orizont perspectiva se comporta diferit decat pe verticala, si asta se explica cu unghiuri aparente masurate la orizont si un Pamant plat, atunci asta e. Alegerea e a ta, ignoranta nu mai e o scuza.

Finalul pasului [2]7bis.

< Inapoi la Index <   |   > Pasul Urmator >


e-

[Electron]

Pasul [2]8 – Contradictii in cartea inestimabilului Parallax

[Nota: In acest pas, din topicul "mort" am prezentat una din flagrantele contradictiile gasite in cartea inestimabilului, si adaug aici replica data de stimabilul satonek. in continuare, in Pasul [2]8bis voi analiza mai detaliat, cu traduceri, textul original, si vom vedea din nou replica stimabilului satonek la aceste traduceri ]


[din capitolul despre explicatia apusului si rasaritului Soarelui: CHAPTER IX. - CAUSE OF SUNRISE AND SUNSET. ]

In a long row of lamps, the second--supposing the observer to stand at the beginning of the series---will appear lower than the first; the third lower than the .second; and so on to the end of the row; the farthest away always appearing the lowest, although each one has the same altitude; and if such a straight line of lamps could be continued far enough, the lights would at length descend, apparently, to the horizon, or to a level with the eye of the observer, as shown in the following diagram, fig.63
FIG. 63.
Let A, B, represent the altitude throughout of a long row of lamps, standing on the horizontal ground E, D; and C, H, the line of sight of an observer at C. The ordinary principles of perspective will cause an apparent rising of the ground E, D, to the eye-line C, H, meeting it at H; and an apparent descent of each subsequent lamp, from A, to H, towards the same eye-line, also meeting at H. The point H, is the horizon, or the true "vanishing point," at which the last visible lamp, although it has really the altitude D, B, will disappear.

OK, in aceasta figura, atat ED, precum AB se intalnesc in acelasi punct H, la orizont, pentru ca H este adevaratul punct de fuga.

Comparati asta cu:

[din capitolul despre disparitia partii inferioara a corabiilor: CHAPTER XIV. - [...]--WHY A SHIP'S HULL DISAPPEARS BEFORE THE MAST-HEAD. ]

The theory which affirms that all parallel lines converge to one and the same point on the eye-line, is an error. It is true only of lines equi-distant from the eye-line; lines more or less apart meet the eye-line at different distances, and the point at which they meet is that only where each forms the angle of one minute of a degree, or such other angular measure as may be decided upon as the vanishing point. This is the true law of perspective as shown by nature herself; any idea to the contrary is fallacious, and will deceive whoever may hold and apply it to practice.
In accordance with the above law of natural perspective, the following illustrations are important as representing actually observed phenomena. In a long row of lamps, standing on horizontal ground, the pedestals, if short, gradually diminish until at a distance of a few hundred yards they seem to disappear, and the upper and thinner parts of the lamp posts appear to touch the ground, as shown in the following diagram, fig. 77.
FIG. 77.
The lines A, B, and C, D, represent the actual depth or length of the whole series of lamps, as from C to A. An observer placing his eye a little to the right or left of the point E, and looking along the row will see that each succeeding pedestal appears shorter than the preceding, and at a certain distance the line C, D, will appear to meet the eye-line at H--the pedestals at that point being no longer visible, the upper portion of each succeeding lamp just appears to stand without pedestal. At the point H where the pedestals disappear the upper portions of the lamps seem to have shortened considerably, as shown by the line A, W, but long after the pedestals have entered the vanishing point, the tops will appear above the line of sight E, H, or until the line A, W, meets the line E, H, at an angle of one minute of a degree. A row of lamps such as that above described may be seen in York Road, which for over 600 yards runs across the south end of Regent's Park, London.

In aceasta figura in schimb, liniile AB si CD nu se mai intalnesc in acelasi punct, deoarece se afla la distante diferite fata de linia de vizibilitate EH.

Il rog pe stimabilul satonek, cu cunostintele sale initiatice, sa explice aceasta contradictie, si cum a putut incompetentul Parallax sa spere ca cei care-i citesc cartea vor uita ce au citit in capitolul IX, pentru a accepta sa isi schimbe complet teoria despre perspectiva (din diagrama in consecinta), in capitolul XIV.

[Nota: la acest punct, stimabilul satonek, a raspuns in felul urmator:]

Toti utilizatorii sunt martori la eculubratiile tale pe tema articolului lui Rowbotham; ti-am clar in doar cateva randuri, cum linia AB devine AW, nu e nevoie de traduceri sau de alte comentarii; ti-am spus ca dai dovada de lentoare mentala, nu te duce capul la mai mult, ai cerut o explicatie care ti-a fost data clar:
Uita-te si pe: http://www.sacred-texts.com/earth/za/img/fig76.jpg unde iti explica:
A very good illustration of the difference is given in fig. 76. False or prevailing perspective would bring the lines A, B, and C, D, to the same point H; but the true or natural perspective brings the line A, B, to the point W, because there and there only does A, W, E, become the same angle as C, H, E. It must be the same angle or it is not the vanishing point.

Toate explicatiile lui Rowbotham se bazeaza pe experimente, pe ceva real; nu pe deductii de nivel de repetent (asa cum din nefericire ai dat dovada mey electron, crezi ca uita cineva ispravile tale de la pasii 2, 3, 4 si 6?)... invata si studiaza mult mai mult...asta e sfatul meu pentru tine...

Iata imaginea aminita de stimabilul satonek, pentru a putea fi vazuta pe aceeasi pagina cu cele de mai sus:

 
Ceea ce face aceast desen „ilustrativ” este ca completeze al doilea desen adus de mine in discutie (cel din capitolul XIV), pentru ca aici vedem exact cum punctul de fuga W este diferit de punctul de fuga H, pentru ca EH este mai aproape de CD decat AB de CD. Exact asta spuneam si eu, vezi mai sus. Ceea ce in desenul din capitolul IX este diferit desenat, deoarece acolo toate liniile converg in acelasi punct de fuga H. Iata:


Ei bine, din pacate, dupa cum vezi stimabile satonek, acest desen nu rezolva contradictia cu primul desen ci explica mai complet situatia din capitolul XIV. Eu am folosit imaginile cu stalpii, deoarece asa impactul (vizual) este si mai puternic, deoarece inestimabilul Parallax, cu manuta lui, a desenat ambele desene, si tot nu s-a prins ca se contrazice el singur!!

Finalul pasului [2]8.

Iata deci cat de bine a „explicat” stimabilul satonek contradictia! Bravos! Esti chiar capabil, stimabile! Poate cu un nou alias ai mai multa ingeniozitate, si gasesti un raspuns ceva mai ... competent.

< Inapoi la Index <   |   > Pasul Urmator >


e-