Despre SENS-ul existentei

[MariS]

MariS, nu ştii ce aş putea face din cuvinte dacă e p'aşa  

Am căutat de fiecare dată să răspund "pe subiect", iar când m-am mai abătut, m-am scuturat

So: exista o formulă (ecuaţie) a lui Frank Drake, pentru numărul potențial de civilizații extraterestre din galaxia noastră. Probabil că o ştii.

E suficient să mă situez exo- (ca şi inteligenţă / conştiinţă). În cel mai pesimist scenariu, de-o parte şi de alta, N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 102 = 1

Mă vezi cuprinsă în vreuna dintre variabile? Ai nevoie de "ghid" pentru a-ţi defini propriile sensuri?

Ei, eu sunt de acord cu concluzia lui Frank, dar nu pentru ca asa rezulta din calcule, nu, ci din alte motive.
Cat despre tine si variabile, nu, nu te vad circumscrisa de nicio varabila. Ai adancime care scapa oricarei variabile!
Si la ultima intrebare: Am nevoie de ghid ca sa pot intelege Existenta.

[Sieglind]

.

[sumalan dorin]

Eu sunt de acord ca asta e punctul tau de vedere si ca acesta te multumeste si, poate, te face fericit. Nu am nimic cu el, ai tot dreptul sa-l ai, asa cum si eu am dreptul sa-l am pe al meu. Si eu am trait multa vreme cu sensul dat de mine si ma declaram multumit de el. Totusi, ceva in mine, cauta mai departe, setea era inca, nu se stinsese cu acel sens, vroia mai mult, vroia unul la nivel de Existenta. Asta intrebam si pe Sieglind, ca ea e mai sensibila, daca nu simte aceasta sete de SENS la nivel de Existenta?

Uite iti voi oferi un exemplu imaginar:Doi alpinisti vor sa atinga cel mai inalt varf din lume,mult timp se antreneaza dupa care fiecare pornesc in cucerirea piscului.Unul dintre alpinisti renunta la mijlocului drumului spre varf din cauza greutatiilor ,celalalt continua drumul pana ajunge in varful muntelui.Dar ajuns aici il cuprinde o profunda tristete isi da seama ca dupa atata efort depus in loc sa fie bucuros ca a atins cel mai inalt varf din lume isi da seama ca numai are niciun sens existenta lui.

Drumurile se opresc acolo unde vrem noi,mai mult drumurile se intersecteaza cu potecile,autostrazi etc.Bineinteles cum iti dai seama fiecare e liber sa se opreasca cand vrea si unde vrea.

[MariS]

Eu sunt de acord ca asta e punctul tau de vedere si ca acesta te multumeste si, poate, te face fericit. Nu am nimic cu el, ai tot dreptul sa-l ai, asa cum si eu am dreptul sa-l am pe al meu. Si eu am trait multa vreme cu sensul dat de mine si ma declaram multumit de el. Totusi, ceva in mine, cauta mai departe, setea era inca, nu se stinsese cu acel sens, vroia mai mult, vroia unul la nivel de Existenta. Asta intrebam si pe Sieglind, ca ea e mai sensibila, daca nu simte aceasta sete de SENS la nivel de Existenta?

Uite iti voi oferi un exemplu imaginar:Doi alpinisti vor sa atinga cel mai inalt varf din lume,mult timp se antreneaza dupa care fiecare pornesc in cucerirea piscului.Unul dintre alpinisti renunta la mijlocului drumului spre varf din cauza greutatiilor ,celalalt continua drumul pana ajunge in varful muntelui.Dar ajuns aici il cuprinde o profunda tristete isi da seama ca dupa atata efort depus in loc sa fie bucuros ca a atins cel mai inalt varf din lume isi da seama ca numai are niciun sens existenta lui.

Drumurile se opresc acolo unde vrem noi,mai mult drumurile se intersecteaza cu potecile,autostrazi etc.Bineinteles cum iti dai seama fiecare e liber sa se opreasca cand vrea si unde vrea.

De acord, dar cu adagio ca unul a ajuns sa stie ce e in varf!

[MariS]

MariS, nu ştii ce aş putea face din cuvinte dacă e p'aşa  

Am căutat de fiecare dată să răspund "pe subiect", iar când m-am mai abătut, m-am scuturat

So: exista o formulă (ecuaţie) a lui Frank Drake, pentru numărul potențial de civilizații extraterestre din galaxia noastră. Probabil că o ştii.

E suficient să mă situez exo- (ca şi inteligenţă / conştiinţă). În cel mai pesimist scenariu, de-o parte şi de alta, N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 102 = 1

Mă vezi cuprinsă în vreuna dintre variabile? Ai nevoie de "ghid" pentru a-ţi defini propriile sensuri?

Ei, eu sunt de acord cu concluzia lui Frank, dar nu pentru ca asa rezulta din calcule, nu, ci din alte motive.
Cat despre tine si variabile, nu, nu te vad circumscrisa de nicio varabila. Ai adancime care scapa oricarei variabile!
Si la ultima intrebare: Am nevoie de ghid ca sa pot intelege Existenta.

First of all, te rog mult să corectezi (eu am făcut-o deja):

N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 10² = 1 (cu superscript)

OK. Mă duc să caut nişte link-uri pe youtube: Cosmos (ghid: Carl Sagan).

Suplimentar: tu duca, tu signore et tu maestro

Cred ca din neatentie am comis o greseala. Am facut confuzie intre Frank Drake si Carl Sagan. Vroiam sa spun ca sunt de acord cu ultimul. Scuze.
EDIT
asta e formula lui Drake:
The equation is usually written:
N = R* • fp • ne • fl • fi • fc • L

Where,

N = The number of civilizations in The Milky Way Galaxy whose electromagnetic emissions are detectable.

R* =The rate of formation of stars suitable for the development of intelligent life.

fp = The fraction of those stars with planetary systems.

ne = The number of planets, per solar system, with an environment suitable for life.

fl = The fraction of suitable planets on which life actually appears.

fi = The fraction of life bearing planets on which intelligent life emerges.

fc = The fraction of civilizations that develop a technology that releases detectable signs of their existence into space.

L = The length of time such civilizations release detectable signals into space.

Apropo, de fapt Drake spune altceva decat Sagan?

[Sieglind]

.

[Sieglind]

Apropo, de fapt Drake spune altceva decat Sagan?

[Eugen7]

De asemenea, eu aș fi interesat să știu de ce ar fi necesar în mod obiectiv ca existența să aibă un sens.

Intrebarea aceasta este primordiala in filozofie si consider ca un puct de plecare in gasirea raspunsului il reprezinta viziunea filozofica a lui Socrate expusa de Platon: "Phaidon", "Apararea lui Socrate".
Astfel consider pertinenta opinia lui Socrate, conform careia cunoasterea propriei nostre fiinte (existenta, ontologie) sta la baza cognitiei sensului existentei. "Cunoaste-te pe tine insuti".

Aceasta cognitie, conform viziunii socratice, se realizeaza prin doua metode (cai) care ambele au la baza intelectul si care evident se completeaza reciproc si nu se exclud:
a) mediata spiritual de catre divinitate
b) cunoasterea de sine, interioara prin contemplatie, introspectie (posibila tot datorita legaturii cu divinitatea).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate

[Eugen7]

Dupa mine, logica "necesitatii" unui sens, un sens cu S mare, un sens care sa justifice existenta, este urmatoarea: daca existenta ar fi fost ceva marunt, neinsemnat sau chiar la o scara normala atunci n-as fi cerut sens pentru atata lucru, dar cum existenta e ceva imens, complex, misterios, urmeaza niste legi, contine inteligenta, are si libertate, frumusete, dragoste, etc, etc, atunci, dupa mine, musai sa aibe un SENS. Eu pot intelege o intamplare la proportii rezonabile, dar o intamplare care sa dea oblu in inteligenta, frumusete, dragoste, nu. Invers, da.

Subscriu asertiunii.
Doresc sa adaug insa si componenta intelectuala in congnitia sensului existentei (atat umane cat si a universului). Sunt multe specii inteligente, exista inteligenta artificiala insa nu se poate vorbi de intelect (gandire) artificiala sau animala.

In general in mediile stiintifice (si nu numai), se sustine inechivoc ca diferenta intre existenta umana si alte existente este de natura cognitiva si nu de natura fiziologica. Deisgur creierul uman asigura congnitia insa desi se pote studia stiintific structura si functionarea acestuia totusi "intelegea functionarii" creierului este in prezent inca in faza incipienta.

In acest sens consider importante urmatoarele lucrari:
1. PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.

2. PEASE Allan, Barbara Pease, De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă? De ce suntem diferiţi şi ce-ar fi de făcut, Bucuresti: Curtea Veche 2009.
"Singuradiferenţă în raport cu ce­lelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plă­nui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)
"Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă." (pag 58)

[AlexandruLazar]

conform careia cunoasterea propriei nostre fiinte (existenta, ontologie) sta la baza cognitiei sensului existentei

Stă, nimic de zis, dar nu dovedește prin nimic faptul că acel sens trebuie să și existe.

[Eugen7]

conform careia cunoasterea propriei nostre fiinte (existenta, ontologie) sta la baza cognitiei sensului existentei

Stă, nimic de zis, dar nu dovedește prin nimic faptul că acel sens trebuie să și existe.

Consider relevanta urmatoarea citare: "Ma indoiesc deci cuget. Cugent deci exist" (Descartes)
Astfel cognitia ontologica umana este implicata de existenta intelectului (mintii). Din moment ce este pertinent sa ma indoiesc si deci sa cuget, sunt de parere ca este mai indicat sa afrim ca toate aceste actiuni au un in vedere mai degraba un scop al existentei decat lipsa acestuia.

[AlexandruLazar]

De ce? Pot să gândesc (și deci, să exist) fără ca gândirea sau existența mea să aibă vreun scop.

[07Marius]

SENSUL EXISTENTEI
Suntem fiinte rationale, ca atare percepem lumea din jurul nostru si o analizam. O analizam prin prisma experientei de viata si prin cunostintele pe care le-am dobandit de-a lungul timpului. In mod inevitabil, incostient de multe ori atribuim un sens ptr. orice.
Daca ne merge prost si avem ghinion - gasim explicatii care de regula tin de altii... daca ne merge bine, noi suntem actorul principal. Sensul ne insoteste de cand ne nastem si chiar si dupa moarte, ptr. persoanele celebre care si-au lasat amprenta asupra lumii. Sensul ca atare este un concept abstract si nu o realitate. Sensul il modelam noi dupa, imaginea noastra asupra lumii, dupa starea noastra de spirit etc. (daca esti vesel, vezi sensuri pozitive peste tot, daca ti-s innecate corabiile tot universul pare sa comploteze impotriva ta).
Sensul este constructia noastra pentru a da "SENS" lucrurilor si evenimentelor din care facem parte. Nu este o componenta intrinseca a universului. Sensul este ceva personal, toti avem cate un sens - dar, nu este deloc obligatoriu ca toti sa avem acelasi sens. Lumea este mare si din fericire la sensuri intotdeauna este cite ceva ptr. fiecare. Noi il construim si poate ne gasim un tel din a-l face cat mai nobil (desi e discutabil ce este nobil...)
In fine, daca te uiti la fiecare om pe strada, fiecare are drumul lui. Per ansamblu e o miscare browniana, insa toti au sens. Sigur, e un sens cotidian, exista un sens superior si poate unul aflat in top in care te intrebi: oare ce dracu e cu existenta asta?
Raspunsul sta in fiecare dintre noi. Frumusetea este sa-l cauti, sa-l modelezi si sa te simti implinit. Ptr. asta conteaza mai putin ce zic altii si mai mult ceea ce simti tu.
Asa ca, spor la treaba!

[AlexandruLazar]

Nici asta nu arată că existența are vreun sens obiectiv -- cel mult că oamenii au tendința mai mult sau mai puțin naturală de a încerca să îi atribuie unul.

[07Marius]

Nici asta nu arată că existența are vreun sens obiectiv -- cel mult că oamenii au tendința mai mult sau mai puțin naturală de a încerca să îi atribuie unul.

Atribuirea unui sens existentei "din afara existentei in sine" implica existenta unei ratiuni superioare care si-a propus sa creeze aceasta existenta si sa-i atribuie un sens, pe care noi cei ce facem parte din aceasta existenta sa-l ducem la indeplinire.

De ex. apicultorul cu o ratiune superioara (mai complexa) "creeaza" un stup (sau conditiile necesare ca acel stup sa existe si sa prospere) in vreme ce albinele in "existenta" lor de "rang inferior" isi vad de treaba in acord cu sensul creatorului. Sigur, ca albinele n-ar fi de acord ca ele sunt produsul unei "existente" superioare, nu o recunosc, nu o venereaza si pur si simplu isi vad de existenta lor. Nu cunosc principiile mecanicii relativiste sau cuantice, nu fac incursiuni in spatiu sau harti ale universului. este dincolo de SENSUL lor si puterea lor de intelegere a "universului" in care traiesc.

Pe acest model, putem construi virtual un model la rang superior in care o "existenta" superioara a hotarat ca oamenii si viata de pe pamant si in alte sisteme solare ar trebui sa aiba un scop in acord cu agenda lor. Teoretic nu este imposibil, din moment ce vedem ca un sistem similar functioneaza la scara mai mica. De ce nu ar fi adevarat si in sens invers la scara mai mare?

Nu poti sa stii pe baza modelului (ptr. ca nu avem mijloacele si puterea de a intelege) ce se petrece la scara mai mare. Ceea ce percepem noi ca scara mare, poate fi la fel de bine o scara "mica".

Dar, acestea devin speculatii ptr. ca nu avem fapte concrete de judecata. Avem doar idei, deci acel univers superior este si ramane doar un spatiu posibil virtual, rezultat al exercitiului mental. Faptul ca eu imi imaginez o femeie asa si asa... nu inseamna ca ea trebuie sa existe neaparat. Exista doar in imaginatia mea. Poate fi prietena mea, sau ce doresc eu sa fie.
Asta-i farmecul imaginatiei, imi da voie sa ma joc cu idei, lumi si alte jucarii...