Elemente de Fizică elicoidală

[Abel Cavaşi]

Nu ştiu câte postulate are. Acum încerc să le formulez ca să fie în număr suficient (şi suficient de mic) pentru ca ele să spună tot ce vreau eu să spună.

[Electron]

Nu ştiu câte postulate are.

Ea stie cate postulate are?

Acum încerc să le formulez ca să fie în număr suficient (şi suficient de mic) pentru ca ele să spună tot ce vreau eu să spună.

Abel Cavasi, aici nu ne intereseaza ce vrei tu sa spuna, ci ceea ce spune ea, "fizica elicoidala".

e-

PS:

Desigur, este foarte posibil ca eu să mă contrazic, dar este imposibil ca Fizica elicoidală să se contrazică. Poate eu greşesc pentru că nu ştiu să exprim bine ce spune Fizica elicoidală, dar cineva care vrea să înţeleagă ce spune aceasta va pune accent mai mult pe teoria din spatele ei decât pe vorbele mele. Altfel spus, mai puţin contează ce spun eu decât ce spune efectiv teoria. Dacă obiectivul tău este să scoţi în evidenţă ce spun eu şi nu ce spune teoria, atunci încet, încet, acesta va începe să fie considerat irelevant.

Tu cu manuta ta ai scris aceste randuri.

[Abel Cavaşi]

Da, ea ştie câte postulate are, doar că eu trebuie s-o înţeleg ce-mi şopteşte la ureche.

[Electron]

Da, ea ştie câte postulate are, doar că eu trebuie s-o înţeleg ce-mi şopteşte la ureche.

Bine, atunci revino cand ai inteles acest lucru. De asemenea, sa te asiguri ca ai inteles si care sunt postulatele exacte (nu doar numarul lor).

Pana una alta, ne-ai prezentat un ciot, o frantura, amestecata cu o gramada mare, mare de tot, de pseudostiinta si erori de logica.

Am impresia ca vrei sa sfidezi pe cei care discuta cu tine. La ce te ajuta aceasta atitudine?

e-

[Abel Cavaşi]

M-am gândit că, pe măsură ce discuţia avansează, pe lângă postulate să mai aduc în discuţie definiţiile teoriei şi teoremele care pot fi deduse din postulate.

-Definiţia 1). Se numeşte elice de ordinul 1 elicea propriu-zisă. Se numeşte elice de ordinul n+1 acea curbă al cărei vector Darboux este mereu tangent la o elice de ordinul n.

Cu această definiţie putem concretiza postulatul 1, transformându-l într-un postulat mai puternic al Fizicii elicoidale.

-Postulatul 1 întărit). Universul este un fractal în sensul că toate componentele unui corp din Univers presupus a fi neperturbat se deplasează pe elice de un anumit ordin constant.

Consider acum că acest postulat concret poate explica axa diavolului, deplasarea spre roşu, precum şi cuantificarea energiei.

[Electron]

M-am gândit că, pe măsură ce discuţia avansează, pe lângă postulate să mai aduc în discuţie definiţiile teoriei şi teoremele care pot fi deduse din postulate.

Pentru asta nu e nevoie sa ne sfidezi si sa-ti bati joc de cei care discuta cu tine. Daca nu iei in serios aceasta discutie, spune sa stim si noi.

Dupa ce prezinti toate postulatele, vom vedea ce definitii sunt necesare, deoarece ai prostul obicei sa folosesti termeni cu sensuri aiurea cunoscute doar de tine.

-Definiţia 1). Se numeşte elice de ordinul 1 elicea propriu-zisă.

Ce numesti tu "elice propriu-zisa"? Daca e vreo definitie din matematica, citeaza aici acea definitie. E nevoie de o referinta clara, ca sa nu avem surprize mai apoi. Nu o data ai folosit termeni consacrati, aiurea, cu care ai justificat eronat alte greseli de-ale tale. Vezi eroarea despre functiile crescatoare.

Se numeşte elice de ordinul n+1 acea curbă al cărei vector Darboux este mereu tangent la o elice de ordinul n.

Idem pentru "vectorul Darboux".

Cu această definiţie putem concretiza postulatul 1, transformându-l într-un postulat mai puternic al Fizicii elicoidale.

-Postulatul 1 întărit). Universul este un fractal în sensul că toate componentele unui corp din Univers presupus a fi neperturbat se deplasează pe elice de un anumit ordin constant.

Are acest postulat vreo legatura cu cel dinainte numerotat cu 1 ? :

-1). Corpurile nu se pot mişca altfel decât pe curbe cu lancretian bine definit (număr real finit).

Daca da, cum sunt legate cele doua, sau mai concret, cum rezulta forma anterioara din cea noua? In forma noua vorbesti de "corp neperturbat", in timp ce in forma veche nu era vorba de asa ceva. E nevoie sa explici acest lucru.

Consider acum că acest postulat concret poate explica axa diavolului, deplasarea spre roşu, precum şi cuantificarea energiei.

Tu poti considera, dar cel mai probabil te inseli amarnic. Care sunt demonstratiile pe baza acestui postulat ?


e-

[AlexandruLazar]

-1). Corpurile nu se pot mişca altfel decât pe curbe cu lancretian bine definit (număr real finit).

Acest postulat nu permite corpurilor să descrie curbe discontinue sau curbe cu colţuri.

Faţă de ce reper? Acest postulat nu permite repausul faţă de niciun reper. În exemplul de mai sus, cu cei doi observatori care descriu traiectorii identice, acum vreo două pagini am fost amândoi de acord că fiecare observator îl vede pe celălalt în repaus faţă de el, deci descriind o traiectorie care nu are lancretian bine definit.

-Postulatul 1 întărit). Universul este un fractal în sensul că toate componentele unui corp din Univers presupus a fi neperturbat se deplasează pe elice de un anumit ordin constant

Pe ce se bazează această presupunere?

[Abel Cavaşi]

Care sunt demonstratiile pe baza acestui postulat ?

Îţi voi răspunde doar la această întrebare, fiind cea mai relevantă. La restul chiar n-am timp să-ţi răspund pentru că nu le consider relevante. Ţi-am mai spus că nu voi putea să definesc toate noţiunile folosite doar pentru că „aşa vrea muşchii tăi”.

Deci, să vedem ce spune postulatul privind axa diavolului. Universul este un fractal în care orice corp liber se translatează şi este în acelaşi timp un sistem de alte corpuri mai mici care se rotesc în jurul său. La rândul său, orice corp face parte dintr-un sistem mai mare care se translatează şi se roteşte.

Prin urmare, şi noi facem parte din sisteme din ce în ce mai mari în jurul cărora ne rotim şi ne translatăm odată cu ele. Sistemul solar este un astfel de sistem. Galaxia este un sistem şi mai mare în jurul căruia se roteşte însuşi sistemul nostru solar.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Postulatul spune că şi Galaxia noastră trebuie să facă parte dintr-un sistem mai mare care se roteşte şi se translatează. Cum şi noi facem parte din acel sistem (suntem în planul său), îl vedem pe muchie. Deci vedem o aglomerare de galaxii spre centrul sistemului de galaxii din care facem parte. Această aglomerare apare ca o linie pe cer.

Deplasarea spre roşu este mai mult o deplasare Doppler transversală. Cu cât privim mai departe în Univers, cu atât vedem sisteme din ce în ce mai mari. Sistemele mai mari conţin corpuri care se deplasează cu viteze mai mari. Pământul are abia vreo 30 km/s faţă de Soare. Soarele are vreo 200 faţă de Galaxie. Galaxia are o viteză mai mare decât Soarele faţă de sistemul de galaxii din care facem parte. Şi tot aşa. Deci, deplasarea spre roşu nu are nevoie de Big Bang pentru a fi explicată în Fizica elicoidală.

Cuantificarea energiei. În Fizica elicoidală, absenţa perturbaţiilor înseamnă deplasarea corpurilor pe elice de ordin constant. Prezenţa perturbaţiilor poate produce modificarea ordinului traiectoriei. Un sistem care absoarbe energie va suferi modificări în forma traiectoriilor, modificări care măresc ordinul elicelor pe care se deplasează corpurile. Dacă sistemul cedează energie, atunci va scădea ordinul elicelor pe care se deplasează componentele sale. Cum toate traiectoriile sunt elice de un anumit ordin întreg, rezultă că transformările posibile în sistem sunt cuantificate, condiţionate de trecerea de la un număr natural la alt număr natural specific anumitor traiectorii.

Restul mai adăugaţi şi voi.

-Postulatul 1 întărit). Universul este un fractal în sensul că toate componentele unui corp din Univers presupus a fi neperturbat se deplasează pe elice de un anumit ordin constant

Pe ce se bazează această presupunere?

Este presupunerea observatorului. Observatorul presupune că un anumit sistem este neperturbat şi atunci trage concluzia că impulsul său este constant, deci că sistemul se deplasează rectiliniu. Mai târziu, după observaţii mai precise, observatorul constată că, de fapt, sistemul său nu are impulsul constant, ci acest sistem descrie o elice de ordinul unu. Atunci va fi nevoit să admită că sistemul iniţial face parte dintr-un sistem mai mare şi va putea presupune acum că doar sistemul mai mare are impulsul constant.

Desigur că toate aceste presupuneri depind de precizia cu care vrem să studiem fenomenele fizice, de durata experimentelor noastre. Pentru experimente de durată scurtă putem admite că Pământul se deplasează rectiliniu. Pentru evenimente de durată ceva mai lungă vom fi nevoiţi să admitem că numai Soarele se deplasează rectiliniu, nu Pământul. Pentru experimente şi mai îndelungate va trebui deja să admitem că însuşi Soarele se deplasează pe o elice în jurul altui sistem care are impulsul constant.

Deci, presupunerea depinde de precizia de care avem nevoie.

[Teodor Sarbu]

Abel. Ar trebui să te gândeşti şi la forma acidului dezoxiribonucleic ADN şi a acidului ribonucleic ARN pentru a trece mai uşor prin furcile caudine. Dar nu uita niciodată că (+1)+(-1)=0. Nu uita niciodată de cifra zero introdusă de arabi. Ştiau ei ce ştiau despre nulităţi.

[AlexandruLazar]

Dar lucrurile nu se opresc aici. Postulatul spune că şi Galaxia noastră trebuie să facă parte dintr-un sistem mai mare care se roteşte şi se translatează.

Asta spun şi observaţiile. De asemenea, e o afirmaţie care rezistă şi în mecanica relativistă. Până aici sunt de acord.

Deplasarea spre roşu este mai mult o deplasare Doppler transversală. Cu cât privim mai departe în Univers, cu atât vedem sisteme din ce în ce mai mari. Sistemele mai mari conţin corpuri care se deplasează cu viteze mai mari. Pământul are abia vreo 30 km/s faţă de Soare. Soarele are vreo 200 faţă de Galaxie. Galaxia are o viteză mai mare decât Soarele faţă de sistemul de galaxii din care facem parte. Şi tot aşa. Deci, deplasarea spre roşu nu are nevoie de Big Bang pentru a fi explicată în Fizica elicoidală.

Deplasarea spre roşu nu este o deplasare Doppler, nici transversală, nici de alt fel. Pe de altă parte, de ce deplasarea obiectelor se face radial faţă de noi, nu elicoidal?

De asemenea, afirmaţia pe care eu am îngroşat-o e pur şi simplu falsă; totuşi presupun că e doar o problemă de formulare şi te refereai la sisteme formate din corpuri mai mari? Pentru că, de exemplu, într-o galaxie stelele aflate mai "spre margine" au viteze mai mari decât cele dinspre interior.

Aştept încă răspuns la întrebarea mea de mai sus legată de primul postulat .

[Abel Cavaşi]

@Teodor
Zici bine ce zici de ADN, este elicoidal şi el. Nu ştiu prea multe din domeniu, dar nu poate fi decât interesant.

@Alexandru
M-ai corectat bine cu sistemele mai mari. Problema este cu ceea ce zici de deplasarea spre roşu. Mai gândeşte-te. Primul postulat nu mai contează din moment ce am găsit unul mai bun. Scopul este ca discuţia să evolueze, nu să involueze sau să stagneze.

[Teodor Sarbu]

Abel. Da elicoidale levo şi dextrogire. Interesant nu?

[Electron]

Care sunt demonstratiile pe baza acestui postulat ?

Îţi voi răspunde doar la această întrebare, fiind cea mai relevantă. La restul chiar n-am timp să-ţi răspund pentru că nu le consider relevante.

Cea mai relevanta intrebare, ramasa inca neraspunsa, este legata de lista completa a postulatelor "fizicii elicoidale". Nesimtirea ta cu care tratezi acest dialog este incredibila. Chiar nu ti-e rusine sa te comporti astfel pe un forum de stiinta?

Ţi-am mai spus că nu voi putea să definesc toate noţiunile folosite doar pentru că „aşa vrea muşchii tăi”.

Nu iti cer sa definesti notiunile folosite "pentru ca asa vrea muschii mei" ci pentru ca doar astfel putem discuta la modul relevant despre inventiile tale. Inca o data demontrezi ca esti habarnist in ce priveste demersul stiintific si ca-ti bati joc de interlocutori ca un nerusinat ce esti.

Cei care discuta cu tine isi petrec timpul pentru a citi si a analiza ce elucubrezi pe aici, iar tu ii tratezi ca pe niste imbecili, refuzand sa participi serios la dialog. Mi-e sila de asemenea atitudine si de pseudostiinta ridicola care rezulta.

Deci, să vedem ce spune postulatul privind axa diavolului. Universul este un fractal în care orice corp liber se translatează şi este în acelaşi timp un sistem de alte corpuri mai mici care se rotesc în jurul său.

Asta nu rezulta din noua forma a postulatului 1. Iti lipseste logica din argumetne, de aceea ele sunt incorecte si nu doar irelevante, ci si dovada ca habar nu ai ce vorbesti cand e vorba de Fizica.

La rândul său, orice corp face parte dintr-un sistem mai mare care se translatează şi se roteşte.

Nici asta nu rezulta din postulatul tau. Ai introdus deja doua ipoteze in plus fata de postulat. Ce rezulta nu mai este un rezultat al postulatului. Nici la logica elementara nu te descurci, dar vii sa-ti bati joc de noi cu atitudinea ta de om de pseudostiinta.

Prin urmare, şi noi facem parte din sisteme din ce în ce mai mari în jurul cărora ne rotim şi ne translatăm odată cu ele. Sistemul solar este un astfel de sistem. Galaxia este un sistem şi mai mare în jurul căruia se roteşte însuşi sistemul nostru solar.

Toate acestea sunt observate si explicate deja de Fizica, dar nu rezulta din postulatul tau. Deci, minti despre teoria ta, imprumutand rezultate din alta parte si atribuindu-le cu nerusinare unui postulat care nu le explica deloc. Pseudostiinta in forma cea mai adevarata.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Postulatul spune că şi Galaxia noastră trebuie să facă parte dintr-un sistem mai mare care se roteşte şi se translatează.

Fals, Abel Cavasi. Postulatul tau nu spune nimic despre Galaxie si sistemele din care chipurile face parte. Reciteste-ti postulatul si cand gasesti aceste lucruri acolo, citeaza-le sa le vedem si noi. Cu minciuna nu-ti merge pe acest forum, pentru ca nu ai de-a face cu imbecili.

Cum şi noi facem parte din acel sistem (suntem în planul său), îl vedem pe muchie. Deci vedem o aglomerare de galaxii spre centrul sistemului de galaxii din care facem parte. Această aglomerare apare ca o linie pe cer.

Gresesti Abel Cavasi, desi e la mintea cocosului. Daca am acepta ideea asta cu sisteme din ce in ce mai mari, din care facem parte si pe care le vedem "pe muchie", ar trebui sa vedem o gramada de "axe" din astea, de la sistemele din ce in ce mai mari. Sigur postulatul tau "explica" si acsest lucru, nu-i asa?

Deplasarea spre roşu este mai mult o deplasare Doppler transversală. Cu cât privim mai departe în Univers, cu atât vedem sisteme din ce în ce mai mari. Sistemele mai mari conţin corpuri care se deplasează cu viteze mai mari. Pământul are abia vreo 30 km/s faţă de Soare. Soarele are vreo 200 faţă de Galaxie. Galaxia are o viteză mai mare decât Soarele faţă de sistemul de galaxii din care facem parte. Şi tot aşa. Deci, deplasarea spre roşu nu are nevoie de Big Bang pentru a fi explicată în Fizica elicoidală.

Si aceasta explicatie este falsa, dat fiind ca noi, de pe Pamant, vedem galaxii care sunt caracterizate de deplasari spre rosu diferite, in functie de distanta de la noi. Nu vedem "sisteme din ce in ce mai mari", fiecare cu deplasarea sa spre rosu, in functie de dimensiunea sa. Informeaza-te despre aceste lucruri inainte sa emiti asemenea elucubratii hilare pe un forum de stiinta.

Cuantificarea energiei. În Fizica elicoidală, absenţa perturbaţiilor înseamnă deplasarea corpurilor pe elice de ordin constant.

Asta e pseudostiinta, atata timp cat nu definesti termenii. Cu asemenea afirmatii, cand cineva vrea sa analizeze ce inseamna, vei putea oricand sa modifici definitiile (pe care oricum nu le stia nimeni) ca sa eviti orice problema. Asta pana la un punct desigur, pentru ca niciodata pseudostiinta de acest fel nu a mers prea departe. E o vorba despre minciuna si lungimea picioarelor ei. Ce faci tu aici se inscrie la minciuna, pentru ca nu spui clar ce vrei sa spui, o dai cotita de fiecare data in speranta ca vei iesi basma curata. Mi-ar fi si rusine!

Prezenţa perturbaţiilor poate produce modificarea ordinului traiectoriei.

Cum? Nu ai aratat asta niciunde, deci e ori o ipoteza (inca nedemonstrata), ori o minciuna gogonata.

Un sistem care absoarbe energie va suferi modificări în forma traiectoriilor, modificări care măresc ordinul elicelor pe care se deplasează corpurile.

Cum anume? Dupa ce regula? De unde rezulta asta din postulatul tau? Iar minti...

Dacă sistemul cedează energie, atunci va scădea ordinul elicelor pe care se deplasează componentele sale.

Iar minti...

Cum toate traiectoriile sunt elice de un anumit ordin întreg,

Nu rezulta asta din postulatul tau, in care vorbesti doar de "corpuri neperturbate". Corpurile perturbate, conform postulatului tau, pot avea si alt fel de traiectorii. Sau astea nu exista?

rezultă că transformările posibile în sistem sunt cuantificate, condiţionate de trecerea de la un număr natural la alt număr natural specific anumitor traiectorii.

Chiar daca transformarile in sistem ar fi cuantificate (oricum nu ai demonstrat asta niciunde), asta nu implica faptul ca energia ar fi cuantificata. Habar nu ai ce inseamna cuantificarea energiei, dar ne arunci in fata asemenea "demonstratii". Pseudostiinta ca la usa forumului de fabulare gratuita.

Restul mai adăugaţi şi voi.

Degeaba adaugam observatiile si intrebarile noastre, tu o dai inainte cu elucubratiile astea ridicole. Un singur lucru as mai adauga eu: lasa-te de pseudostiinta pe acest forum!

Este presupunerea observatorului. Observatorul presupune că un anumit sistem este neperturbat şi atunci trage concluzia că impulsul său este constant, deci că sistemul se deplasează rectiliniu.

Deplasare rectilinie fata de ce anume? Nu intelegi ca miscarea nu este absoluta, ca e nevoie de un referential? Nu ai definit nicaieri referentialele permise in elucubratiile tale elicoidale. Fabulezi pseudostiinta cat incape.

Mai târziu, după observaţii mai precise, observatorul constată că, de fapt, sistemul său nu are impulsul constant, ci acest sistem descrie o elice de ordinul unu.

Cum? Fata de ce sistem de referinta? Elucubratiile tale nu definesc niciunde aceste lucruri. Ce faci tu este sa adaugi ipoteze peste ipoteze, unele mai elucubrante ca altele. Nu asa se face Stiinta. Ce faci tu aici este pseudostiinta ridicola.

Atunci va fi nevoit să admită că sistemul iniţial face parte dintr-un sistem mai mare şi va putea presupune acum că doar sistemul mai mare are impulsul constant.

Daca porcul zboara, atunci ... Mai lasa-ne cu aberatiile tale, revino la Stiinta sau mergi in alta parte cu pseudostiinta asta.

Desigur că toate aceste presupuneri depind de precizia cu care vrem să studiem fenomenele fizice, de durata experimentelor noastre.

Da, pure presupuneri. Era vorba sa vii cu demonstratii nu cu prsupuneri. De ce nu iei in serios discutia asta?

Pentru experimente de durată scurtă putem admite că Pământul se deplasează rectiliniu.

Conform elucubrantei tale "fizici elicoidale", nu putem. Ai repetat-o ad nauseam deja. Sau acum te-ai razgandit? Pai nu ti se pare ca o cam dai la intors, ca un mincinos nesimtit?

Pentru evenimente de durată ceva mai lungă vom fi nevoiţi să admitem că numai Soarele se deplasează rectiliniu, nu Pământul.

Aceeasi minciuna. Nu putem sa admitem asa ceva, decat daca ai gresit cu "elucubratia elicoidala".

Pentru experimente şi mai îndelungate va trebui deja să admitem că însuşi Soarele se deplasează pe o elice în jurul altui sistem care are impulsul constant.

Dupa ce ai facut varza din notiunile din Fizica (vezi repausul, sistemele inertiale etc), acum faci varza din notiunile din "elucubratia elicoidala". Si te mai superi cand ti se atrage atentia ca faci pseudostiinta irelevanta.

Deci, presupunerea depinde de precizia de care avem nevoie.

Deci, elucubrezi fara numar. Nu mai face pseudostiinta pe acest forum, Abel Cavasi!

Daca nu ai observat, m-a deranjat foarte tare modul in care iti bati joc de acest forum. Te invit sa-ti revizuiesti atitudinea si sa discuti serios aici. Daca scopul tau este sa sfidezi partenerii de discutii, fa-o in alta parte.

Cand o sa ai lista postulatelor si definitiile de rigoare, continuam discutia serioasa. Pana atunci, acest topic e o varza de pseudostiinta care nu contine nimic relevant. Aviz participantilor.


e-

[AlexandruLazar]

@Alexandru
M-ai corectat bine cu sistemele mai mari. Problema este cu ceea ce zici de deplasarea spre roşu. Mai gândeşte-te. Primul postulat nu mai contează din moment ce am găsit unul mai bun. Scopul este ca discuţia să evolueze, nu să involueze sau să stagneze.

Ok -- să-l lăsăm deoparte atunci. Prin urmare:

1. De ce deplasarea pe care o vedem (pentru obiectele din ce în ce mai îndepărtate) este radială, nu elicoidală?

2. De ce deplasarea spre roşu nu depinde de dimensiunea sistemului din care un obiect face parte, ci numai de distanţa lui până la noi? Gândeşte-te că, pentru două roiuri de galaxii, unul mai mare şi unul mai mic, deplasarea spre roşu e aceeaşi dacă cele două roiuri sunt aflate la aceeaşi distanţă.

3. Din noua formă a postulatului, de unde rezultă că traiectoriile trebuie să aibă un lancretian bine definit? Mai mult, de unde rezultă că traiectoriile trebuie să fie elicoidale?

4. Când spui ca toate traiectoriile sunt elicoidale, la ce reper te raportezi? Există un reper faţă de care traiectoriile tuturor corpurilor din univers sunt elicoidale?

[Abel Cavaşi]

@Teodor
Da, interesant. Îţi place Fizica elicoidală?

@Electron
Nu te mai obosi, că nu citesc astfel de mesaje! Învaţă să vorbeşti şi mai vedem... Sper că oameni cu scaun la cap o să-ţi atragă atenţia asupra faptului că exagerezi.

@Alexandru
1. Deplasarea spre roşu este un efect Doppler. Ai vreo dovadă că este numai radială şi că nu este şi transversală? Deci, lucrurile stau cam aşa: noi ne aflăm în sisteme (mai mult plane) în rotaţie. Părţile de la periferia acestor sisteme se deplasează atât prin îndepărtare, cât şi prin apropiere, dar şi transversal. Putem spune astfel că aproape trei sferturi din mişcare este deplasată spre roşu: un sfert este doar îndepărtare, două sferturi mişcare transversală. Dar putem vedea şi sisteme în rotaţie care se află cu planul perpendicular pe raza vizuală. Ei bine, aceste sisteme ne arată doar deplasare transversală.
2. Tocmai am văzut un film în care oameni importanţi arată că nu este adevărat ce spui la acest punct. Există sisteme care prezintă deplasări diferite chiar dacă sunt legate unele de altele, deci chiar dacă sunt aproximativ la aceeaşi distanţă de noi.
3. Ai zis că dacă vă dau postulatele veţi încerca să le stoarceţi să vedeţi ce pot da ele. Poate că nu e bună nici forma nouă a postulatului. Poate n-am reuşit să-i dau forma pe care o doream. Am menţionat că teoria e în studiu. De aceea, e mai important ce spun pe lângă postulate, iar postulatele trebuie formulate în aşa fel încât să exprime ceea ce vreau să spun. Este mai important ce vreau să spun decât ce spun. Totuşi, ziceam în postulat de faptul că toate componentele sistemelor se mişcă pe elice de ordin constant. Eu cred că asta ar trebui să răspundă la problema ta.
4. Faţă de reperul ales de observator, în funcţie de precizia pe care o doreşte el.