New York Times a publicat recent un amplu articol despre metodele folosite de Rusia pentru a ocoli sancțiunile impuse de Occident împotriva sa. Merită citită o sinteză.
Iată o tranzacție ce poate părea, în acte, cât se poate de banală: o companie de stat din Kârgâzstan cumpără, cu aproximativ un milion de dolari, covorașe auto, produse pentru lustruirea caroseriei, ochelari de protecție și frânghii. În realitate însă, potrivit unei ample investigații bazate pe documente interne din companii văzute de jurnaliști, banii plăteau componente pentru drone destinate Rusiei.
Cazul este ilustrativ pentru funcționarea companiei de servicii financiare A7, creată la Moscova după invadarea Ucrainei, care s-a transformat într-o infrastructură internațională pentru efectuarea plăților pe care sancțiunile occidentale încearcă să le împiedice.
Documentele interne ale companiei, ajunse în afara organizației și analizate de mai multe echipe de investigație, descriu o combinație neobișnuită de metode: firme-paravan în mai multe țări, facturi comerciale falsificate, conturi bancare intermediare, criptomonede și chiar software conceput pentru modificarea automată a documentelor comerciale.
Open Source Centre, organizație britanică specializată în investigații din surse deschise, descrie A7 drept una dintre cele mai ambițioase încercări ale Rusiei de a construi o infrastructură financiară capabilă să ocolească sancțiunile. O investigație Financial Times publicată în septembrie 2026 estimează că rețeaua ar fi mutat circa 6,9 miliarde de dolari prin sistemul bancar internațional, folosind firme intermediare și documente false.
Problema Rusiei după 2022: cum plătești furnizorii străini?
Sancțiunile occidentale nu au scos literalmente întreaga Rusie din sistemul financiar mondial, dar numeroase bănci importante rusești au fost sancționate, unele au fost excluse din sistemul de mesagerie financiară SWIFT, iar băncile occidentale au devenit extrem de prudente atunci când o tranzacție prezintă o legătură cu Rusia.
Pentru o companie rusă, problema apare chiar înainte de cumpărarea propriu-zisă a unui produs: cum transferă dolari sau euro furnizorului din China, Europa sau altă regiune fără ca banca să blocheze operațiunea?
A7 intervine tocmai în acest punct: în loc ca plata să plece direct din Rusia, între cumpărător și vânzător sunt introduse una sau mai multe firme din alte jurisdicții. Acestea pot apărea formal ca importatori, distribuitori sau comercianți independenți. Cumpărătorul rus nu mai este astfel vizibil în prima linie a tranzacției, căci furnizorul străin primește banii, de exemplu, de la o companie înregistrată în Kârgâzstan, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong sau Bahrain.
Asemenea mecanisme nu reprezintă în sine ceva ilegal, comerțul internațional fiind plin de intermediari, dar problema apare atunci când firmele sunt create pentru a ascunde beneficiarul real, originea banilor sau natura produselor cumpărate.
Open Source Centre susține că A7 a folosit tocmai această metodă pentru a menține accesul companiilor rusești la monede și bănci internaționale. În 2026, autoritățile britanice au emis inclusiv o alertă specială pentru instituțiile financiare, descriind utilizarea de către A7 a companiilor-paravan, a conturilor externe și a facturilor false.
De ce Kârgâzstanul?
Una dintre principalele porți de acces a fost Kârgâzstanul. După 2022, comerțul unor state din Asia Centrală cu Europa și China a crescut spectaculos. O parte poate fi explicată prin dezvoltarea economică regională, dar dimensiunea creșterii a atras atenția economiștilor.
Robin Brooks, de la Brookings Institution, a arătat încă din 2024 că exporturile occidentale către state precum Kârgâzstanul, Kazahstanul, Armenia sau Georgia crescuseră atât de mult după invazia Ucrainei încât cererea internă nu putea explica întregul fenomen. Concluzia sa era că o parte importantă a produselor era reexportată către Rusia. A7 ar fi transformat această tendință într-un sistem organizat.
În Kârgâzstan, rețeaua s-a folosit inclusiv de Trading Company of the Kyrgyz Republic, o entitate creată oficial pentru supravegherea comerțului extern și reducerea riscurilor legate de sancțiuni. Documentele analizate de investigatori indică însă că infrastructura acesteia ar fi fost folosită pentru exact contrariul: prezentarea unor achiziții destinate Rusiei drept tranzacții kârgâze obișnuite.
Autoritățile kârgâze au susținut ulterior că au luat măsuri împotriva folosirii sistemului financiar național pentru evitarea sancțiunilor.
O factură reală și una pentru bancă
Elementul cel mai spectaculos al sistemului A7 este falsificarea documentelor comerciale. Când un importator rus dorea să cumpere o componentă sensibilă, problema nu era doar transferul banilor, căci banca poate cere factura, descrierea mărfii, codul vamal, cumpărătorul final și destinația produselor. Astfel de informații constituie o parte esențială a sistemelor moderne de combatere a spălării banilor și a încălcării sancțiunilor.
Soluția A7, potrivit documentelor analizate, era crearea unei a doua realități comerciale. O factură pentru senzori, componente electronice, echipamente optice ori alte produse susceptibile de utilizare militară putea deveni o factură pentru corpuri de iluminat, sticlă, încălțăminte sau alte bunuri aparent inofensive.
Investigația Financial Times descrie chiar existența unei vaste biblioteci de ștampile corporative și documente pregătite pentru asemenea operațiuni. Angajații încercau să mențină și coerența poveștii: dacă o anumită companie cumpărase anterior echipamente optice, o nouă factură trebuia să pară plauzibilă în contextul istoricului ei comercial.
Cu alte cuvinte, nu era suficientă falsificarea unei facturi. Trebuia construită o identitate comercială credibilă pentru compania intermediară.
Inteligența artificială, folosită pentru falsificarea documentelor
Potrivit investigației care stă la baza acestor dezvăluiri, A7 dezvoltase inclusiv software pentru automatizarea procesului. Un document original putea fi analizat, iar informațiile sensibile puteau fi înlocuite cu o descriere comercială aparent neproblematică. Software-ul permitea apoi adăugarea unor ștampile și a altor elemente menite să confere documentului aparența autenticității.
Într-un caz relatat de investigație, o factură de aproximativ 46.000 de dolari pentru senzori avansați de măsurare a semnalelor ar fi fost transformată într-una pentru casete luminoase cu LED.
În aplicație au fost găsite și credențiale pentru accesarea tehnologiei OpenAI; compania a declarat că respectivele credențiale nu mai sunt active și că accesul la serviciile sale din Rusia nu este permis.
Cazul este relevant pentru un fenomen mai larg: inteligența artificială nu creează neapărat noi forme de criminalitate financiară, dar poate automatiza sarcini care înainte necesitau multă muncă manuală — citirea facturilor, rescrierea lor, generarea documentelor sau menținerea coerenței între sute de operațiuni.
Ce rol au criptomonedele?
A7 trebuia să rezolve încă o problemă: accesul la valută. Chiar dacă există o firmă-paravan în Dubai sau Hong Kong, aceasta trebuie să dețină dolari, euro, dirhami sau yuani pentru a plăti furnizorii. Aici intră în joc combinația dintre veniturile externe ale companiilor rusești, conturile bancare din afara Rusiei și criptomonede.
Un instrument important este Tether (USDT), așa-numită „stablecoin”: un token digital conceput astfel încât valoarea sa să urmărească dolarul american. Spre deosebire de bitcoin, al cărui preț poate fluctua dramatic, USDT este utilizat frecvent ca un substitut digital pentru dolar.
A7 a fost asociată și cu A7A5, un activ digital legat de rublă. Departamentul Trezoreriei SUA afirmă că A7A5 a fost creat pentru clienții A7 și că infrastructura sa a fost utilizată în operațiuni destinate evitării sancțiunilor. Statele Unite au sancționat A7, filialele sale și compania kârgâză Old Vector, emitentul A7A5.
Criptomonedele nu înlocuiesc însă complet băncile. Investigațiile asupra A7 arată tocmai contrariul: rețeaua depinde în continuare masiv de conturi bancare convenționale, de bănci corespondente și de sistemul financiar internațional.
De ce este atât de greu de oprit o asemenea rețea?
Problema este că lovești într-un loc, iar sistemul reapare în altul. Un cont este închis, dar se deschide altul. O companie este sancționată, dar apare o societate nouă. O jurisdicție devine prea riscantă, dar operațiunile sunt mutate în alta.
Investigatorii Open Source Centre au identificat structuri legate de A7 în numeroase țări. Autoritățile britanice consideră rețeaua suficient de importantă încât, în august 2026, National Crime Agency să emită prima alertă națională de acest tip referitoare la metodele sale de evitare a sancțiunilor.
Iar compania pare să-și fi însușit această capacitate de adaptare drept parte a identității sale. Mascota A7 este o nevaliașka, jucăria rusească cu baza grea care revine în poziție verticală indiferent de câte ori este împinsă.
Ilan Șor - un nume familiar românilor
În centrul rețelei se află omul de afaceri moldovean Ilan Șor. Acesta a fost menționat adesea și în știri din România, pe fondul activității sale vizavi de Republica Moldova. El a fost condamnat în lipsă în Republica Moldova la 15 ani de închisoare pentru rolul său în frauda bancară din 2014, scandalul cunoscut drept „furtul miliardului”, în urma căruia aproximativ un miliard de dolari a dispărut din sistemul bancar moldovenesc.
Șor se află în prezent în Rusia și este sancționat de Statele Unite și Marea Britanie. Autoritățile americane l-au acuzat încă din 2022 de implicare în operațiuni rusești de influențare a politicii moldovenești.
A7 a fost creată în 2024 împreună cu Promsvyazbank, bancă rusă de stat asociată îndeaproape industriei de apărare. Din această perspectivă, A7 nu trebuie privită doar ca o companie financiară ingenioasă, ci ca o etapă nouă în confruntarea economică declanșată de războiul din Ucraina.
Occidentul a construit după 2022 un sistem menit să limiteze accesul Rusiei la capital, tehnologii și echipamente sensibile. Rusia, la rândul ei, investește în infrastructuri capabile să identifice punctele slabe ale acelui sistem.
A7 arată de ce sancțiunile nu funcționează pur și simplu prin publicarea unei liste cu firme și persoane interzise. Eficiența lor depinde de mii de bănci, companii, autorități vamale și state intermediare care trebuie să stabilească nu doar cine apare pe factură, ci și cine se află, în realitate, la capătul tranzacției. Într-un sistem financiar global cu milioane de plăți zilnice, este suficient ca o operațiune să pară, la prima vedere, complet banală. Chiar și atunci când, în spatele unei facturi pentru covorașe auto și produse de lustruit caroseria, se ascund componente pentru drone.
