De ce citim știrile? Răspunsul pare evident: vrem să știm ce se întâmplă în lume. Informațiile ne ajută să înțelegem realitatea, să ne formăm opinii și, uneori, să luăm decizii. Numai că aceasta ar putea fi doar o parte a explicației.
Un studiu publicat pe 13 august 2026 în revista Perspectives on Politics de politologul Samuel A. Greene propune o idee mai puțin intuitivă: consumăm știri și pentru că avem nevoie de ele pentru viața noastră socială.
Citim știri pentru că vrem să putem participa la conversații, să avem lucruri în comun cu oamenii din jur, să ne consolidăm relațiile și să facem parte din comunități care împărtășesc un anumit mod de a vedea lumea.
Această motivație ar putea fi deosebit de importantă în regimurile autoritare, unde știrile sunt adesea distorsionate, controlate sau pur și simplu necredibile.
Și atunci apare o întrebare interesantă: dacă oamenii știu că presa este manipulată, de ce continuă să o consume?
Două motive pentru care citim știrile
Modelele clasice din științele politice privesc cetățeanul în primul rând ca pe un individ rațional care caută informații pentru a lua decizii. Greene numește această logică, în esență, una „decizional-rațională”: citesc știrile pentru că informația îmi este utilă.
Dar autorul propune alături de aceasta conceptul de „raționalitate socială”. Citim știrile și pentru a putea discuta cu alții, pentru a ne integra într-un grup, pentru a menține relații și pentru a participa la ceea ce am putea numi o realitate comună.
Gândiți-vă la o situație banală. Dacă toți colegii discută dimineața despre un eveniment politic, un meci sau o controversă publică, există un avantaj social în a ști despre ce este vorba, chiar dacă informația respectivă nu ne ajută să luăm nicio decizie concretă.
În această perspectivă, informația nu circulă între indivizi izolați. Oamenii află ceva, discută între ei, își interpretează reciproc informațiile, iar conversațiile îi determină apoi să acorde atenție anumitor subiecte și surse. Media influențează conversațiile, dar și conversațiile influențează media pe care o consumăm.
Ce se întâmplă într-o autocrație?
Problema devine și mai interesantă într-un regim autoritar. Dacă principala funcție a presei ar fi furnizarea de informații corecte, oamenii ar trebui probabil să renunțe la sursele despre care știu că manipulează realitatea.
În practică, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.
O persoană poate urmări o televiziune controlată de stat fără să creadă tot ceea ce spune aceasta. Continuă însă să o urmărească pentru că familia, vecinii sau colegii o urmăresc. Emisiunile respective furnizează subiectele despre care se vorbește și limbajul prin care sunt discutate evenimentele. Consumul de presă devine astfel o activitate de coordonare socială cu risc redus: trebuie să știi ce văd și despre ce vorbesc ceilalți.
Această idee poate explica un aparent paradox al propagandei. Propaganda nu trebuie neapărat să îi convingă complet pe oameni pentru a fi eficientă. Este suficient ca ea să ofere un cadru comun al conversației și să determine societatea să discute repetat despre aceleași lucruri în aceiași termeni.
Rusia și Belarus: două experimente naturale
Greene a analizat date provenite din două sondaje originale: unul realizat în Rusia în august 2019, cu 1.206 participanți, și altul în Belarus în septembrie 2020, cu 1.276 de participanți. Eșantioanele online au fost stratificate pentru a aproxima structura populației, dar autorul avertizează că ele nu permit estimări precise pentru întreaga populație.
Cele două țări ofereau o comparație interesantă. Rusia avea atunci un sistem în care televiziunea de stat domina puternic spațiul informațional, deși existau încă numeroase surse independente. Belarus avea un control sever asupra presei tradiționale, dar presa independentă online reușise să câștige o audiență foarte importantă.
Diferența apare foarte clar în date. Aproximativ 62% dintre respondenții ruși aveau o dietă media predominant formată din surse apropiate statului, în timp ce numai 20% consumau predominant surse independente. În Belarus raportul era invers: aproximativ 54% consumau predominant presă independentă și 29% presă apropiată statului.
Cu cât prietenii noștri citesc aceleași știri, cu atât le urmărim mai intens
Cercetătorul a separat consumul de știri în două dimensiuni. Prima este diversitatea: câte surse diferite folosește o persoană. A doua este intensitatea: cât de frecvent revine persoana respectivă la aceste surse.
Rezultatele sunt revelatoare. În ambele țări, oamenii care aveau mai multă încredere în presă tindeau să consulte un număr mai mare de surse. Aici funcționează destul de bine explicația clasică: dacă socotești presa utilă și credibilă, cauți mai multă informație.
Dar în cazul intensității consumului, încrederea în presă nu mai conta semnificativ. Mult mai importantă era dimensiunea socială.
Persoanele care discutau frecvent știrile cu alții și, mai ales, cele care consumau aceleași surse ca oamenii din propriul cerc social urmăreau presa mai intens. În medie, respondenții estimau că aproximativ 70% din dieta lor media se suprapunea cu cea a prietenilor, rudelor, vecinilor și colegilor.
Cu alte cuvinte, cei mai mari consumatori de știri nu erau neapărat cei care aveau cea mai mare încredere în presă. Erau cei pentru care știrile făceau parte cel mai mult din viața socială.
Media și grupul social se pot consolida reciproc
Cauzalitatea este probabil circulară. Petrecem mai mult timp cu oameni care urmăresc aceleași surse ca noi, iar faptul că oamenii din jur urmăresc acele surse ne determină să le urmărim și noi mai atent.
În timp, poate apărea un mecanism de autoreglare: grupul social și dieta informațională ajung să se susțină reciproc. Nu mai citim neapărat o anumită publicație pentru că o considerăm cea mai bună sursă de adevăr, ci pentru că ea ne permite să participăm la conversațiile grupului căruia îi aparținem.
De aici rezultă și o perspectivă diferită asupra celebrelor „bule informaționale”. Uneori presupunem că algoritmii și presa creează grupuri de oameni care gândesc la fel. Dar poate funcționa și invers: grupurile sociale existente ne împing către anumite surse media, iar acestea consolidează ulterior grupul.
Propaganda nu trebuie să fie crezută pentru a funcționa
Aceasta este probabil cea mai importantă implicație a studiului. Într-un regim autoritar, succesul sistemului media nu trebuie măsurat exclusiv prin capacitatea propagandei de a-i convinge pe oameni că afirmațiile regimului sunt adevărate. Oamenii pot fi sceptici, pot ironiza televiziunea oficială și pot observa contradicțiile propagandei – și totuși să continue să o urmărească.
Motivul este că informația oficială poate rămâne relevantă social. Ea furnizează subiectele despre care discută societatea și creează un univers comun de referințe. Autoritarismul informațional poate funcționa, așadar, nu numai vertical – statul transmite informații cetățenilor –, ci și orizontal, prin conversațiile dintre cetățeni.
De aici rezultă și o dificultate pentru presa independentă. Nu este suficient să oferi informații mai corecte. Pentru a înlocui propaganda, informația alternativă trebuie să devină și social utilizabilă: să poată circula între prieteni, familii și comunități fără costuri sociale sau politice prea mari și să genereze propriile spații de conversație.
O limită importantă a studiului
Autorul avertizează însă împotriva unei concluzii cauzale prea ferme. Studiul măsoară corelații: nu poate demonstra definitiv dacă oamenii consumă anumite surse pentru că prietenii lor le consumă sau dacă tocmai consumul acelorași surse îi apropie de anumite persoane. Interesul politic sau orientările ideologice ar putea influența simultan ambele fenomene.
Mai mult, datele provin din perioade de mobilizare politică intensă: Rusia anului 2019 și Belarusul protestelor din 2020. Iar Rusia analizată în studiu este Rusia de dinaintea invaziei la scară largă a Ucrainei din 2022 și a represiunii mediatice mult mai severe care a urmat.
