Galaxia pitică Kinman. Pentru o rezoluție mai mare, click aici.

O stea luminoasă din galaxia pitică Kinman a dispărut fără a lăsa urme; astronomii încearcă să înţeleagă ce anume s-a întâmplat cu această stea. O ipoteză este aceea că steaua s-ar fi putut transforma direct  într-o gaură neagră.

O stea de circa 2,5 milioane de ori mai luminoasă decât Soarele a dispărut, iar astronomii nu au putut identifica niciun fel de urme. Steaua, o stea albastră masivă care se afla, se crede, în faza  finală a vieţii ei, a fost observată din 2001 până în 2011 în galaxia pitică Kinman, situată la circa 75 de milioane ani-lumină de noi.

Nu a fost posibilă observarea directă a stelelor, în mod individual, însă în urma studiului spectrului acestei galaxii astronomii ajunseseră la concluzia că în această mini-galaxie se găseşte o stea extrem de luminoasă, o stea capricioasă (luminozitate variabilă), ca de altfel toate stelele atât de masive.

Când în 2019 astronomii au observat din nou galaxia Kinman, cu instrumentul Espresso, care folosea simultan patru telescoape de 8 metri diametru de la Very Large Telescope, Chile, nici urmă de această stea – a dispărut complet.

Au încercat să dea de urma ei şi cu un alt instrument, X-Shooter, tot din Chile, dar nimic – steaua nu mai este acolo! Rezultatele acestui studiu extrem de interesant au fost publicate recent în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Care este însă misterul? O stea aşa de luminoasă precum cea dispărută atunci când „moare” dă naştere unui fenomen impresionant: o supernovă foarte luminoasă, lăsând în urmă o gaură neagră. Totuşi, între 2011, când steaua a fost observată pentru ultima dată, şi 2019, când nu a mai fost identificată, nu a fost observată nicio supernovă în galaxia Kinman, iar astronomii susţin că dacă ar fi avut loc o astfel de explozie, nu ar fi trecut neobservată.

S-ar putea că steaua, care avea o activitate variabilă, o strălucire deci care se modifică în timp, să se fi stins cumva şi să rămână o stea mult mai puţin luminoasă, pe care astronomii să nu reuşească să o mai observe. E, de asemenea, posibil ca steaua cu luminozitate mult mai mică să fie ascunsă de praf interstelar.

Cercetătorii au avansat însă şi o nouă ipoteză pentru a explica misterioasă dispariţie: steaua ar fi dat naştere direct unei găuri negre, fără să mai explodeze; deci o implozie gravitaţională care a transformat masiva stea într-o gaură neagră. Ar fi însă pentru prima dată când s-ar observa un astfel de fenomen în univers şi se crede că ar fi puţin probabil. Totuşi, nu se poate exclude că acolo unde se găsea această stea să se afle în prezent o gaură neagră care consumă materia care trece în apropierea ei, chiar dacă mecanismul care să fi dus la colapsul stelei direct într-o gaură neagră nu este cunoscut.

Oricare ar fi fenomenul care a dus la dispariţia stelei într-un număr mic de ani, deci într-o perioadă scurtă raportată la durata evenimentelor cosmice de acest gen, este demn de a fi studiat, întrucât ne poate ajuta să înţelegem mai bine ce se întâmplă cu stelele care sunt mult mai mari decât Soarele, cele care consumă prin reacţii nucleare extrem de intense combustibilul ce le menţine în viaţă într-o perioadă scurtă de timp, întrucât durata de viaţă a unei stele este cu atât mai mică cu cât steaua este mai masivă.

Pentru următorii ani astronomii plănuiesc punerea la punct a unui nou instrument, mult mai puternic: ESO Extremely Large Telescope, care, cu oglinda lui de circa 39 de metri, va permite astronomilor să vadă stelele din galaxia Kinman una câte una, şi nu doar, ca până acum, o imagine globală a întregii galaxii. Acest instrument va fi gata să scruteze universul în 2025 – şi atunci poate se va lămuri şi misterului stelei care a dispărut fără urmă.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.