Numărul de pacienţi arşi grav a rămas stabil de-a lungul anilor, cu o tendinţă în scădere în Europa. Aceşti pacienţi necesită un tratament specializat într-un centru pentru arşi (CpA). România dispune de un singur astfel de centru. Este suficient?

Potrivit estimărilor OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) aproximativ 265.000 de vieţi omeneşti se pierd din pricina arsurilor la nivel mondial – majoritatea acestora având loc în ţările subdezvoltate şi în curs de dezvoltare şi aproximativ 6 milioane de persoane necesită tratament pentru arsuri la nivel mondial, însă majoritatea este tratată în ambulatoriu. Arsurile au loc de obicei la nivelul locului de muncă sau în mediul casnic. Necesitatea tratării unui pacient într-un centru specializat depinde de severitatea arsurii, de traumatismele concomitente şi de starea generală a pacienţilor, aşa cum veţi citi mai jos.



Potrivit unui studiu european din 2010 realizat pe aproximativ 185.000 de cazuri, incluzând şi România, majoritatea arsurilor este cauzată de accidente, în special în rândul copiilor, majoritatea având loc în mediul casnic (80-90%). La persoanele în vârstă tot arsurile casnice domină (78-85%), iar în rândul adulţilor o treime are loc la locul de muncă.

În rândul pacienţilor spitalizaţi cu arsuri severe, rata mortalităţii este situată între 1,4-18% (maxim 34%). Mai multe studii au arătat că vârsta înaintată, procentele ridicate de suprafaţă corporală atinsă de arsuri şi leziunile de inhalare sunt factori de risc major pentru deces, deşi alte variabile sunt asociate cu un risc crescut de deces. Suprafaţa corpului arsă a fost în medie de 11-24% în rândul pacienţilor cu arsuri severe, aceasta aflându-se în scădere în ultimele decenii. Suprafaţa corpului arsă în rândul pacienţilor decedaţi a fost între 44-55% în medie (73% în rândul copiilor şi 22% în rândul persoanelor în vârstă).

Există recomandări clare la nivel internaţional privind centrele specializate pentru arşi încă din '70 ai secolului trecut. Arsurile întinse şi profunde se numără printre leziunile accidentale cele mai grave şi necesită un tratament complex şi destul de complicat. În absenţa unor tratamente speciale, persoanele arse prezintă o cicatrizare patologică, o recuperare funcţională de slabă calitate şi o surmortalitate. Din punct de vedere medico-economic tratamentul într-un CpA este eficient (costuri mai mici), iar durata de spitalizare este mai scurtă. Spitalizarea într-un astfel de centru trebuie să răspundă unor criterii precise, aşa cum veţi putea citi în cele ce urmează. Pacienţii cu arsuri moderate pot fi trataţi în spitalele regionale, în timp ce arsurile lejere şi frecvente pot fi tratate în ambulatoriu.

Complexitatea mijloacelor utilizate şi a competenţelor necesare pentru tratamentul arsurilor severe explică numărul limitat al unor astfel de centre.

Un (CpA) este un centru medical specializat pentru tratamentul total (complex şi continuu) al pacientului ars şi este cel mai bine organizat centru din rândul instituţiilor care se ocupă de tratarea pacienţilor arşi dintr-un stat.

Potrivit recomandărilor din 2015 ale European Burn Association un Centru pentru arşi:
- are o dispunere spaţială specială şi dispune de o suprafaţă adecvată;
- este situat în interiorul unui spital;
- este echipat adecvat pentru a trata pacienţii arşi din toate punctele de vedere;
- tratează adulţi şi copii cu toate tipurile de arsuri şi indiferent de extinderea acestora;
- prezintă o experienţă la cel mai înalt nivel în tratarea pacienţilor cu arsuri;
- desfăşoară un anumit număr minim de intervenţii acute şi proceduri de reconstrucţie chirurgicală pe an;

a) ar trebui să aibă acces la o sală de operaţii cu aer condiţionat, de preferat cu flux de aer laminar şi un termostat cu posibilitatea reglării variate a temperaturii;
• această sală de operaţii este echipată cu toate dispozitivele necesare chirurgiei pentru arşi şi un sistem de asistenţă respiratorie pentru 24 de ore;
• o a doua sală de operaţii ar trebui să fie rezervată reconstrucţiei plastice secundare;
• ar trebui să aibă cel puţin 5 paturi echipate şi concepute special pentru tratamentul pacienţilor arşi grav: temperatura ambientală adecvată, instalaţie de climatizare, posibilitatea de izolare totală, asistenţă adecvată a pacienţilor, monitorizare intensivă etc.;
• are un program special de monitorizare a gemenilor;

b) ar trebui să fie situat în cel mai mare spital din fiecare ţară, întrucât ar trebui:
• să întreţină sau să aibă, cel puţin, acces la o bancă de piele;
• să aibă uşor acces şi să coopereze cu alte departamente, în special radiologie, microbiologie, biochimie clinică, hematologie clinică, imunologie, chirurgie, neurochirurgie, medicină internă, neurologie, ORL, oftalmologie, ginecologie, urologie, psihiatrie .etc.

c) Specialişti
• trebuie să aibă cel puţin un chirurg specialist în arsuri angajat cu normă întreagă şi un anestezist disponibil 24/24h;
• numărul minim de medici este de cel puţin 1 medic pentru 2 paturi de terapie intensivă;
• pacienţii trebuie să aibă acces 24/24h la o infirmieră specializată şi cu experienţă în tratarea pacienţilor cu arsuri;
• trebuie să dispună de un număr suficient de infirmiere pentru a răspunde cerinţelor moderne standard pentru un astfel de centru. Cel puţin o infirmieră pentru un pacient în secţia de terapie intensivă pentru arşi.
• infirmierele ar trebui să fie pregătite să trateze toate tipurile şi gradele de severitate ale arsurilor, diferitele tipuri de plăgi şi ulcere şi toate aspectele reabilitării primare.
• să aibă un psiholog, un asistent social şi un nutriţionist disponibil zilnic.

În Europa este recomandat ca un CpA  sa fie disponibil pentru fiecare 3-10 milioane de locuitori.

Pacienţii pentru care se recomandă transferul într-un CpA:
a) pacienţii cu arsuri superficiale ale pielii care depăşesc (procent) din suprafaţa totală a corpului:
- 5% pentru copiii sub 2 ani;
- 10% pentru copiii intre 3-10 ani;
- 15% pentru copiii intre 10-15 ani;
- 20% pentru adulţi ;
- 10% pentru persoanele cu vârsta peste 65 de ani;

b) în plus :
- pacienţii care necesită resuscitare ca urmare a unui şoc;
- pacienţii cu arsuri pe faţă, mâini, organe genitale sau articulaţiile mari ;
- arsuri profunde indiferent de grupul de vârstă şi de extinderea arsurilor ;
- arsuri  de orice întindere cu boli sau traume concomitente care ar putea necesita un tratament complicat, o recuperare prelungită sau ar putea afecta mortalitatea cazurilor respective;
- arsuri cu suspiciunea de leziuni de inhalare;
- orice tip de arsuri dacă există dubii cu privire la tratament;
- arsurile chimice şi electrice majore;

Potrivit site-ului SCUCPRA, instituţia care este „Singurul spital de specialitate care oferă tratamentul complex pentru arsuri de orice gravitate pentru pacienţii adulţi din România şi din toată ţara”, dispune de 25 de paturi pentru secţia de arşi şi 15 paturi pentru secţia de terapie intensivă şi un bloc operator cu 4 săli de operaţie (2 aseptici şi 2 septici).

Oare un alt stat din Europa cu un sistem medical superior celui din România s-ar fi descurcat mult mai bine decât au făcut-o cei din Bucureşti?

Prin comparaţie, Elveţia, care dispune de un sistem medical de înaltă calitate în Europa, nu dispune decât de două CpA cu un număr total de 10-11 paturi de terapie intensivă (5 la Lausanne şi 5-6 la Zurich, la care se adaugă 1-2 paturi de terapie intensivă la Basel, dar care sunt rezervate doar cazurile de severitate medie). Potrivit cifrelor OMS, Elveţia se situa în 1993 printre cele 10 ţări cel mai slab dotate în privinţa paturilor pentru persoane arse sever cu 3,5 paturi pentru 1 milion de locuitori raportat la o medie internaţională de 8,7 paturi pentru 1 milion de locuitori. Din păcate, de atunci, numărul paturilor specifice a fost redus. În prezent Elveţia nu dispune decât de aproximativ 0,72 paturi pentru 1 milion de locuitori (Austria 2 paturi per milion şi Finlanda 2,4 paturi per milion). Referindu-se la accidentul rutier din tunelul Gothard din 2001 soldat cu un incendiu care a dus la 11 decese, statul elveţian recunoaşte că ar fi fost depăşit de situaţie dacă aceste persoane ar fi supravieţuit. În aceeaşi situaţie se află şi Franţa vecină unde mai multe CpA au fost închise (Foch şi Rotschild de exemplu). De aici rezultă o suprasolicitare cronică a centrelor rămase. De exemplu Franţa a refuzat repatrierea a 85 de pacienţi trataţi în ţările vecine în primul semestru al anului 2003 numai la Lyon din cauza lipsei de paturi (informaţii personale furnizate de medici), iar numărul de cazuri de pacienţi spitalizaţi din străinătate la Lausanne pentru arsuri medii sau grave a scăzut în ultimă perioadă, întrucât, din cauza reducerii personalului, spitalul este nevoit să refuze aceste transferuri pentru a putea face fată cerinţelor interne.

În final, referindu-mă la recentul incident din România, având în vedere numărul mare de persoane cu arsuri severe, complexitatea leziunilor suferite de acestea în accidentul de la Clubul Colectiv şi analizând cele de mai sus, personalul medical din Bucureşti implicat s-a descurcat excelent dacă ţinem cont de dotarea şi condiţiile de muncă oferite de un sistem morbid, incompetent şi corupt.  



Surse:
www.who.int/mediacentre/factsheets/fs365/en/
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3219295/
www.journalofsurgicalresearch.com/article/0022-4804(77)90180-9/abstract
European Practice Guidelines for Burn Care (Version 4 2015)
Burn Prevention – Success stories, lessons learned (World Health Organization 2011)
Schweizerische Ärztezeitung 2004; 85: Nr 18, 938-940

Scris de: Sergiu Vîjială
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.