Cei mai mulţi au auzit de teoria (popularizată, cred, de curentul pseudo-ştiinţific al programării neuro-lingvistice - NLP) conform căreia, din punct de vedere al modului în care asimilăm cunoştinţe, ne-am împărţi în trei tipuri: auditivi, vizuali şi kinestezici.

 

 

 

 

Pe scurt, ar fi vorba despre faptul că fiecare dintre noi are propriul sistem de reprezentare preferat. Atunci când învăţăm ceva nou, unii preferă ca informaţiile să fie prezentate în imagini (vizualii), alţii preferă să le audă (auditivii), iar alţii să simtă/exploreze cum anume funcţionează lucrul studiat (kinestezicii).

Atât de răspândită şi cunoscută a devenit teoria, că s-a dezvoltat o adevărată industrie în jurul acesteia, creându-se produse educative care să se potrivească unui stil sau altuia, organizându-se cursuri de pregătire pentru profesori care să înveţe cum să predea într-un mod diferenţiat celor trei tipuri de elevi. Unele şcoli din SUA organizează chiar examene care să ţină cont de tipul elevului / studentului, iar muţi profesori îşi organizează orele în consecinţă.

Şi în România vei găsi psihologi care au terminat facultatea cu mai mulţi ori mai puţini ani în urmă, care vor fi aderat deja cu toată dăruirea la aceste idei. Am observat cu destulă surprindere că NLP-ul este introdus prin programele unor facultăţi româneşti, ceea ce, nu-i aşa? transmite studenţilor, adică viitorilor profesori de psihologie ori psihologi iluzia autorităţii şi a apartenenţei NLP-ului la curentul ştiinţific.

 

Dar să ne întoarcem la subiectul nostru. Conform unui articol recent publicat de npr.org (linkul, mai jos), mai mulţi psihologi americani au studiat bazele ştiinţifice ale teoriei învăţării bazate pe cele trei tipuri umane. Ghici ce? Au descoperit că nu există nicio dovadă ştiinţifică pentru o atare teorie.

Doug Rohrer, psiholog la Universitatea Florida de Sud a cercetat originea acestei teorii influente şi nu a găsit în articolele scrise despre aceasta nicio dovadă consistentă, susţinută de experimente; deci nimic credibil şi reproductibil independent prin experiment de către alţi psihologi. În consecinţă, psihologul recomandă renunţarea la folosirea teoriei în şcoli.

Psihologul Dan Willinghan de la Universitatea Virginia, care studiază cum funcţionează creierul, este de opinie că abordarea diferenţiată a predării de către profesori, pe baza celor trei tipuri de învăţare, ar trebui abandonată. Modul de funcţionare al creierului în ceea ce priveşte învăţarea nu prezintă diferenţe prea mari de la individ la individ, aşa cum sunt mulţi înclinaţi să creadă. De asemenea, acesta consideră că este o greşeală să credem că elevii / studenţii îşi vor aminti mai bine informaţiile predate mai bine sau mai puţin bine, funcţie de cum sunt predate, adică pe baza clasificării arbitrare în trei categorii a acestora.

Pentru mai multe detalii privind îmbunătăţirea stilului de a învăţa, citeşte aceste articole:
8 sfaturi pentru o învăţare eficientă
Sfaturi pentru o învăţare eficientă (update)

Cunoaşteţi şi alte teorii / idei din psihologie care, deşi nu au susţinere ştiinţifică, sunt prezente în "mentalul colectiv"?

Dacă eşti de altă opinie, dacă susţii teoria ilustrată mai sus, eşti, de asemenea, invitat să-ţi exprimi opinia printr-un comentariu.

 

 

Bibliografie:
www.npr.org


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!