Observându-se excesul în administrare, antibioticele au început să fie eliberate doar pe bază de reţetă şi în România. Cât de periculoase sunt luate fără sfatul medicului? În ce cazuri sunt utile? Cum se fabrică? Răspunsurile sunt la un clic distanţă...

 

 

 

Antibioticul este un compus chimic creat pentru a distruge bacterii. Poate fi produs în mod natural ori pe cale sintetică. Rolul antibioticului este acela de a stopa reproducerea bacteriilor prin diferite metode. Există antibiotice care doar blochează metabolismul bacteriilor, lăsând sistemul imunitar să le distrugă şi antibiotice care au scopul de a ucide bacteriile. De asemenea, antibioticul poate fi folosit şi preventiv, ca de exemplu pentru a preîntâmpina apariţia infecţiilor, înaintea unor operaţii.

Bacteriile sunt organisme unicelulare în căutarea unor surse de hrană; atunci când reuşesc să treacă de filtrele sistemului imunitar, o dată intrate în organism încep să se multiplice, provocându-ne, cel mai adesea diferite afecţiuni.

 

Cum a apărut antibioticul?

Bacteriologul scoţian Alexander Fleming a fost cel care a descoperit în 1928, din întâmplare, proprietăţile ciudate de distrugător de bacterii ale „sucului” secretat de o ciupercă din clasa Penicillium. La întoarcerea dintr-un concediu de două săptămâni a găsit cultura de stafilococi afectată de Penicillium, care, din fericire, a ajuns acolo dintr-un laborator aflat cu un etaj mai jos. Fleming a observat ca bacteria pe care o studia se afla pe întreg mediul de cultură, dar nu în zona cu mucegai. Aşadar, "intrusul" era vinovat de inhibarea creşterii bacteriilor.

Alexander Fleming


Deşi a bănuit impactul extraordinar al descoperirii sale, Fleming nu a avut capacitatea de a crea suficient antibiotic pentru a-l folosit în scopuri curative. Abia peste 10 ani de la observaţiile lui Fleming asupra penicilinei un grup de cercetări de la Oxford au decis să continue eforturile, mutându-se pentru acest scop în SUA, căci Anglia era în război, un loc nu tocmai propice pentru activităţi de cercetare. Penicilina a fost folosită cu succes în cel de-al doilea război mondial.

În 1945, Fleming şi Howard Florey (cel care a purificat penicilina demonstrându-i eficienţa) obțin Premiul Nobel pentru medicină.

 

 

Din ce şi cum se fac antibioticele?

Majoritatea covârşitoare a antibioticelor sunt produse în mod natural de către anumite bacterii ori organisme din clasa fungus. Aproximativ 90% dintre antibiotice sunt produsul unor bacterii. Există totuşi şi produse integral fabricate în laborator, care sunt destinate să inhibe anumite procese identificate ca fiind specifice bacteriilor.

Deşi producerea de antibiotic este, după cum am văzut, un proces natural, nu există suficient antibiotic produs în acest mod, fiind aşadar necesară o augmentare a procesului de producţie de către cercetători. În acest scop, al producţiei de masă al antibioticului, a fost inventat un proces de fermentaţie. Acest proces implică izolarea microorganismului dorit, hrănirea culturii de bacterii, izolarea şi rafinarea antibioticului produs de acestea.

 

 

 

Antibioticele funcţionează şi împotriva viruşilor?

Antibioticele nu acţionează asupra viruşilor. Viruşii sunt, în esenţă, un lanţ de ADN ori ARN, fără metabolism propriu, consideraţi a nu fi organisme vii. Nu este nimic de distrus din perspectiva unui antibiotic. Prin urmare, atunci când aveţi gripă ori o banală răceală, afecţiuni de natură virală, rezistaţi tentaţiei de a folosi antibiotice, întrucât nu sunt de nici un folos. Dimpotrivă, vă supuneţi inutil riscurilor aferente administrării acestor medicamente. Boli mai des întâlnite şi care sunt de natură bacteriană sunt: otita, pneumonia şi meningita. Faptul că împotriva bolilor de natură virală nu se folosesc antibiotice nu înseamnă însă că suntem descoperiţi în faţa viruşilor. Împotriva acestora există alte medicamente, numite generic antivirale.

Sunt însă cazuri în care doctorii pot prescrie antibiotice chiar dacă natura bolii este virală. Se întâmplă astfel, întrucât este posibil ca organismul pacientului să fie atât de slăbit, încât medicul să considere că o infecţie pricinuită de bacterii este posibilă. Aşadar, în anumite situaţii, în scop preventiv, antibioticele pot fi utile şi în boli virale.

 

Rezistenţa la antibiotic a bacteriilor

Una din problemele extrem de serioase cu care se confruntă omenirea este creşterea rezistenţei bacteriilor la antibioticele existente. Rezistenţa la antibiotice înseamnă ori că antibioticul nu mai are nici un efect asupra bacteriei ori că efectul este insuficient de pregnant pentru a stopa boala. Bacteriile devin imune la antibiotic nu doar din cauza omului, ci uneori se întâmplă în urma atacurilor cu antibiotice între diferite tipuri de bacterii.

Sunt trei modalităţi de obţinere a rezistenţei la antibiotice. Primul mod este mutaţia spontană a bacteriei. De cele mai multe ori această mutaţie duce la moartea bacteriei, dar sunt cazuri când această mutaţie este benefică, în sensul că conferă imunitate acesteia la administrarea antibioticului. O altă cale de imunizare este transferul de informaţie genetică între bacterii, o bacterie neimună, prin procesul numit „conjuncţie” primeşte material genetic imunizant de la o altă bacterie. În sfârşit, bacteria poate obţine rezistenţa la antibiotic în urma unui atac al unui virus bacteriofag, care, daca nu o omoară, îi poate oferi material genetic necesar supravieţuirii în lupta cu un antibiotic. O dată obţinută imunitatea, bacteriile o transferă generaţiilor viitoare.


Cât de repede acţionează antibioticele şi care este perioada pentru care trebuie luate?

Desigur, de bază este sfatul medicului. Totuşi, ca idee generală, antibioticul începe să-şi facă efectul după aproximativ 24 de ore. Dacă după 72 de ore de la administrarea primei pastile nu sunt semne vizibile de ameliorare a sănătăţii, este foarte posibil ca antibioticul să nu fie eficient în combaterea bolii, fiind nevoie de un nou consult medical şi probabil de prescrierea unui alt tip de medicaţie.

Perioada minimă pentru care trebuie administrat antibioticul este de 5 zile. Dacă o să întrerupeţi tratamentul atunci când vi se pare că v-aţi însănătoşit (ceea ce se poate întâmpla, în cazul unei dureri de gât, de pildă, după numai două zile de la luarea primei pastile) înainte de 5 zile, e foarte posibil ca bacteriile rămase în organism să fie suficient de viguroase pentru a relua atacul împotriva organismului şi să vă îmbolnăviţi din nou.

 

Cât de sigure sunt antibioticele?

Antibioticele reprezintă un uriaş progres al omului în lupta cu microbii. Este greu de imaginat câtă suferinţă potenţială a fost curmată prin descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming. Sunt totuşi de notat şi câteva dintre efectele adverse ale folosirii antibioticului. Întâi de toate trebuie spus că uzul în exces poate conduce la rezistenţa bacteriilor la antibiotic. Pe de altă parte, antibioticul poate scădea eficienţa altor medicamente administrate în acelaşi timp.

Pe lângă bacteriile pentru care a fost luat, antibioticul poate ucide şi alte tipuri de bacterii din organism, bacterii care sunt utile diferitelor funcţiuni ale organismului, ca de exemplu funcţia digestivă. Prin urmare, în perioada folosirii unui antibiotic pot apărea greţuri, dureri de stomac, diaree, urticarie etc. Uneori, ca rezultat al faptului că se creează un dezechilibru la nivelul unui anumit organ (unele bacterii neafectate se înmulţesc necontrolat ca urmare a dispariţiei concurenţei pentru hrană), pot apărea infecţii care trebuie tratate în consecinţă.

 

Întrebări pentru doctor

Din cele spuse mai sus, în mod natural se desprind câteva informaţii care vă pot fi utile atunci când vi se prescrie un antibiotic. Acestea ar fi:

  • este boala dumneavoastră de natura bacteriană?
  • care este perioada minimă de folosire a antibioticului?
  • după cât timp ar trebui să simţiţi efectele folosirii antibioticului?
  • care sunt efectele adverse ale folosirii antibioticului?

 


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!