PaduchiOrdinul Anoplura cuprinde 2 genuri de paraziţi, Pediculus şi Pthirius, cu 3 specii parazite pentru om: Pediculus humanus capitis, Pediculus humanus corporis şi Pthirius pubis. Cele 3 specii diferă prin caracterele morfologice şi localizare: cap, corp şi regiunea pubiană.

 

 

 

Aceste insecte hematofage sunt împărţite în trei segmente: cap, torace şi abdomen. Capul prezintă doi ochi, antene şi trompă adaptată pentru înţepat şi supt. Toracele este lat şi fără aripi; din el pornesc trei perechi de picioare terminate prin gheare adaptate la agăţat pe firele de păr.

Cele două specii de Pediculus se deosebesc atât prin localizare (cap sau corp), cât şi prin mărime, păduchele de corp fiind mai mare decât cel de cap (4,5 mm faţă de 3,5 mm lungime). La toate cele trei specii masculul este mai mic decât femela.

Ouăle de aproape un milimetru conţin în interior o larvă. Acestea stau fixate pe firele de păr cu ajutorul unei substanţe secretate de femelă.

Pthirius pubis este cel mai mic dintre cele trei specii, având doar 2 mm. Are aceeaşi împărţire a corpului, dar picioarele sunt dezvoltate inegal.


Răspândire geografică
Aceşti ectoparaziţi se întâlnesc în mai toate regiunile de pe glob (răspândire cosmopolită). Pot apărea sub formă de epidemii în timpul unor dezastre naturale sau războaie, iar igiena deficitară şi aglomeraţia favorizează apariţia şi răspândirea paraziţilor.


Habitat
După numele parazitului ne putem da seama unde este localizat: păduchele de cap, de corp şi Pthirius pubis în regiunea pubiană, dar poate migra la nivelul abdomenului sau toracelui în funcţie de pilozitate.


Ciclul evolutiv
Femelele depun zilnic 4 – 5 ouă pe firele de păr sau pe îmbrăcăminte. După aproximativ 10 zile din ouă iese o larvă hematofagă ce se aseamănă cu adultul, iar peste alte 18 zile larva se va transforma în adult. În medie, durata de viaţă a păduchilor este de o lună, iar variaţiile de temperatură ale gazdei (hipertermie şi hipotermie) determină parazitul să-şi părăsească habitatul.


Mod de transmitere

Sursa de păduchi este reprezentată de omul parazitat. Păduchele de cap şi corp se poate transmite direct prin contactul dintre o persoană parazitată şi una neinfectată, aglomeraţia şi nivelul scăzut de igienă corporală favorizând transmiterea, iar indirect se transmit prin folosirea la comun a obiectelor de uz personal sau a lenjeriei.

Pthirius pubis se transmite în timpul actului sexual; de obicei o treime din cei infectaţi suferă şi de alte boli cu transmitere sexuală.





Rol patogen
Păduchele de cap este agentul etiologic al pediculozei capului, iar păduchele de corp produce pediculoza corpului. Pediculoza capului afectează de obicei copiii, iar pediculoza corpului afectează şi adulţii. Pentru a se hrăni, paraziţii înţeapă pielea corpului, producând o leziune. În timpul prânzului hematofag, păduchele lasă salivă în leziune, ceea ce produce o reacţie inflamatorie locală. Toate înţepăturile de păduche produc o senzaţie intensă de prurit, ce antrenează apariţia leziunilor de grataj (răni de la scărpinat).

Pthirius pubis afectează de obicei tinerii şi este agentul etiologic al ptiriazei. 

Simptomul principal în pediculoză este pruritul. Leziunile din pediculoza corpului apar sub forma unor papule roşii. Zonele afectate sunt umerii, braţele sau fesele. Ptiriaza se caracterizează prin prurit intens ce apare în principal noaptea. La locul înţepăturii apar leziuni mici papuloase datorită injectării unui coagulant de către parazit.

Pe lângă rolul de parazit, aceste insecte mai îndeplinesc şi rolul de vectori. Ele pot transmite omului diferite bacterii sau virusuri. Păduchele de corp este cunoscut ca vector pentru Rickettsia prowazekii, ce produce tifosul exantematic. Păduchele se contaminează de la o persoană bolnavă, bacteriile se înmulţesc în intestinul său şi sunt eliminate odată cu materiile fecale. Prin leziunile de grataj materiile fecale împreună cu Rickettsiile pătrund în sângele omului.  Pthirius pubis nu este recunoscut ca având rol de vector.

Diagnosticul de pediculoză se face prin evidenţierea ouălor pe lenjerie sau pe firele de păr, iar tratamentul se adresează atât paraziţilor adulţi, cât şi ouălor acestora. Administrarea tratamentului nu urmăreşte doar persoana infectată, ci întreg colectivul sau familia.


Prevenţie

Prevenţia generală include aceleaşi măsuri ca la toţi paraziţii, adică creşterea nivelului de igienă personală prin educaţie sanitară. La copii se va efectua periodic un control al scalpului pentru a preveni infecţia şi răspândirea de păduchi de cap. Pthriaza poate fi prevenită prin evitarea contactului sexual cu persoane cu risc de a fi parazitate.

 

Bibliografie
patient.co.uk/doctor/pubic-and-body-lice
patient.co.uk/doctor/head-lice
Credit imagine:
livingwithinsects.wordpress.com/2012/07/07/head-lice-head-scratching-3/