Glandele paratiroideGlandele paratiroide sau corpusculii epiteliali sunt în număr de patru (două perechi). Sunt situate superior şi inferior pe faţa postero-laterală a lobilor tiroidieni, aflându-se în loja tiroidiană. Paratiroidele sunt denumite în funcţie de locul pe care îl ocupă.

 

 

 

 

Astfel, avem paratiroidele superioare sau craniale şi paratiroidele inferioare sau caudale. Deşi sunt cele mai mici glande din organism, cântărind aproximativ 130 mg, prezenţa paratiroidelor este indispensabilă vieţii.


Structura paratiroidelor

Paratiroidele sunt constituite dintr-o stromă conjuctivă bogat vascularizată şi inervată şi din parenchim glandular (epiteliu secretor). Stroma conjunctivă este alcătuită din ţesut conjunctiv, vase sanguine, vase limfatice şi nervi. Parenchimul glandular este reprezentat de două tipuri de celule: celule principale, dispuse sub formă de cordoane, şi celule parafoliculare, identice cu celulele C de la tiroidă. Celulele principale secretă parathormonul, iar celulele parafoliculare secretă calcitonina.

 

 

Glandele paratiroide




Hormonii paratiroidieni


Parathormonul şi calcitonina au rol esenţial în menţinerea echilibrului fosfocalcic. Ionii de calciu şi fosfor au o importanţă fundamentală pentru toate sistemele biologice: excitabilitatea celulară, transmiterea impulsului nervos, osteogeneza, coagularea sângelui, contracţia musculară. Parathormonul şi calcitonina asigură creşterea normală a scheletului, cu fixarea adecvată a calciului în oase.

Parathormonul, prescurtat PTH, acţionează asupra osului, rinichiului şi tractului digestiv. Influenţează mobilizarea calciului de la nivelul oaselor, crescând cantitatea acestuia în mediul extracelular. La nivel digestiv stimulează absorbţia calciului. La nivelul rinichiului, scade eliminările urinare de calciu şi sodiu şi stimulează eliminarea fosfaţilor şi a potasiului. În plus, intervine în activarea vitaminei D3, ce are rol în absorbţia calciului.

Aşadar, rolul PTH este de a creşte numărul ionilor de calciu şi de a scădea numărul de fosfaţi din mediul extracelular. Concentraţia medie a acestui hormon este 0,5 ng/ml. Hipercalcemia inhibă secreţia de PTH, iar hipocalcemia o stimulează.

Calcitonina, celălalt hormon secretat de glandele paratiroide, are acţiune parţial antagonică parathormonului: scade numărul ionilor de calciu din sânge, favorizând depunerea lui în oase, însă, ca şi PTH, scade concentraţia fosfaţilor din sânge. La nivel renal creşte calciuria (eliminarea calciului prin urină). Concentraţia plasmatică a calcitoninei variază între 10 şi 100 picograme/ml. Hipercalcemia determină secreţia de calcitonină. Structura chimică a calcitoninei este similară la om, porc şi somon.


Patologia parathormonului

Hipersecreţia de parathormon produce boala Recklinghausen. Această afecţiune este caracterizată prin decalcifiere osoasă urmată de deformări şi fracturi spontane. Calciul din sânge în exces se depune în ţesuturile moi sau formează calculi urinari. Hipersecreţia de parathormon poate fi provocată de adenomul paratiroidian (tumoră benignă), care poate afecta una sau mai multe din cele patru glande paratiroidiene. Alte complicaţii ale bolii Recklinghausen sunt osteoporoza, durerile osoase, cifoscolioza (derivare a coloanei vertebrale).

Hiposecreţia de parathormon determină scăderea calciului şi creşterea fosforului din sânge. Se soldează la copil cu dezvoltare anormală a dinţilor şi cu întârziere mintală. La adulţi, hiposecreţia provoacă tetanie - apariţia spasmelor musculaturii netede şi striate. Îndepărtarea chirurgicală accidentală a paratiroidelor este una din cauzele hiposecreţiei. Consecinţa acestui fapt este scăderea calciului plasmatic, ceea ce afectează activitatea sistemului muscular. Alte simptome ale insuficienţei paratiroidiene sunt: spasm laringian, agitaţie, tahicardie (inima bate mai repede decât în mod normal), cataractă, căderea părului, polipnee (creşte frecvenţa respiraţiei).





Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Parathyroid_hormone
Fiziologie umană, I. Haulică, ediţia a III-a, revizuită şi adaugită, 2007