Pupila dilatataCe au în comun un orgasm, o înmulţire şi fotografia unui cadavru? Fiecare dintre ele induc o dilatare uşoară, de nestăpânit a pupilelor noastre, oferindu-le observatorilor atenţi un semnal subtil, dar plin de înţelesuri, că anumite gânduri şi sentimente sunt active.

 

 

 

Oamenii de ştiinţă folosesc măsurători ale diametrului pupilei pentru a studia o gamă largă de procese psihologice şi pentru a putea arunca o privire în interiorul minţii umane.

De mai bine de  un secol oamenii de ştiinţă ştiu faptul că pupilele noastre răspund la mai mulţi stimuli, nu doar la variaţii ale intensităţii luminii. Pupilele  indică, de asemenea, existenţa unor tulburări mentale şi emoţionale. De fapt, dilatarea pupilei se corelează cu starea de excitaţie psihică atât de consecvent încât cercetătorii folosesc dimensiunea pupilei pentru a investiga o gamă largă de fenomene psihologice, procedeu denumit pupilometrie. Şi ei fac acest lucru fără să ştie cu exactitate de ce ochii noştri se comportă în acest fel. "Nimeni nu ştie cu siguranţă ce efect au aceste schimbări", a declarat Stuart Steinhauer, conducătorul Biometrics Research Lab de la University of Pittsburgh School of Medicine.

În timp ce cortexul vizual, situat în partea posterioară a creierului, asamblează imaginile pe care le vedem, o altă parte a sistemului nervos, una care a evoluat mai demult, controlează dimensiunea pupilei, alături de alte funcţiuni (precum reglarea pulsului inimii şi respiraţia cutanată) care operează în cea mai mare parte în afara controlului nostru conştient. Acest sistem nervos vegetativ dictează mişcarea irisului, asemenea lentilei unui aparat de fotografiat, pentru a regla cantitatea de lumină care pătrunde pe la nivelul pupilei.

Irisul este format din două tipuri de muşchi: într-un mediu puternic luminat, un inel de muşchi care încercuieşte şi contractă pupila până la câţiva milimetri diametru; în întuneric, un grup de muşchi care determină dilataţia pupilei sunt aşezaţi asemeni unor spiţe de la roata unei biciclete şi pot dilata pupila până la aproximativ 8 mm, aproximativ diametrul unei boabe de năut.

Evenimentele cognitive şi emoţionale pot, de asemenea, determina contracţia şi dilatarea pupilei, în ciuda faptului că astfel de evenimente au loc într-o proporţie mai redusă decât reflexul în prezenţa luminii, producând modificări ale diametrului pupilei în general mai mici de jumătate de milimetru. Însă acest lucru nu este suficient. Prin studierea ochilor subiecţilor cu ajutorul unor camere prevăzute cu infraroşu şi controlarea altor factori care ar putea influenţa diametrul pupilei cum ar fi strălucirea, culoarea şi distanţa, oamenii de ştiinţă pot utiliza mişcările realizate de pupilă ca semn al altor procese, cum ar fi încordarea de natură mentală.

Psihologul Daniel Kahneman de la Princeton a demonstrat în urmă cu mai multe decenii că diametrul pupilei creşte proporţional cu dificultatea sarcinii de executat. Înmulţiţi 9 cu 13 şi veţi remarca faptul că pupilele dumneavoastră se vor dilata uşor. Apoi, dacă încercaţi să înmulţiţi 29 cu 13, pupilele dumneavoastră se vor dilata şi mai mult şi vor rămâne dilatate până când veţi afla răspunsul sau veţi renunţa să mai încercaţi. Aşa cum susţine  Kahneman în cartea sa recent apărută "Thinking Fast and Slow" ("Gândind rapid şi greoi"), el ar putea intui momentul în care cineva renunţă să mai continue efortul de a rezolva o înmulţire pur şi simplu prin analizarea felului în care se contractă pupila în timpul experimentului.

"Pupilele reflectă intensitatea efortului mental într-un mod incredibil de precis", a declarat Kahneman pentru publicaţia germană "Der Spiegel", adăugând  următoarele: "Niciodată nu am realizat un studiu în care măsurarea să fie atât de precisă." Atunci când a instruit subiecţii să îşi amintească şi să recite o serie de şapte cifre, pupilele lor au început să se dilate în mod constant pe măsură ce numerele erau prezentate unul după altul şi să se contracte constant, odată ce subiecţii reproduceau din memorie cifrele.



Cercetările efectuate ulterior au dezvăluit faptul că pupilele persoanelor inteligente (gradul de inteligenţă fiind definit în acest caz prin intermediul scorurilor SAT) s-au dilatat mai puţin în urma efortului depus pentru soluţionarea sarcinilor cognitive, comparativ cu cele ale participanților mai puţin inteligenţi, indicând probabil utilizarea mai eficientă a capacităţilor cognitive.

Începând din acel moment oamenii de ştiinţă au început să utilizeze pupilometria pentru a evalua absolut orice, începând de la starea de somnolenţă până la introversiune, rasism, schizofrenie, interes sexual, judecată morală, autism şi depresie. Şi deşi nu au citit propriu-zis gândurile oamenilor, s-au apropiat destul de mult de acest lucru.

"Dilatarea pupilei poate trăda decizia unui individ înainte ca aceasta să fie dezvăluită", a concluzionat un studiu efectuat în 2010 condus de Wolfgang Einhäuser-Treyer, un neurofizician de la Philipp University din Marburg, Germania. În cadrul studiului, participanţii au fost rugaţi să apese un buton în orice moment în timpul unui interval de 10 secunde, iar dimensiunea pupilei acestora a fost corelată cu momentul în care aceştia au luat decizia. Dilatarea pupilei a început cu aproximativ o secundă înainte ca butonul să fie apăsat şi a atins apogeul la 1 - 2 secunde după acel moment.

Dar pot pupilele oferi informaţii şi în afara laboratorului? În revista "Men’s Health Magazine", dedicată bărbaţilor, este susţinut faptul că ne putem da seama când este "momentul să facem o mişcare" urmărind pupilele partenerului de întâlnire, dar o doză de scepticism este justificată. "Nu ştiu cu siguranţă în ce măsură acest lucru poate fi exploatat în situaţii pe care nu le stăpânim", a scris Einhäuser-Treyer într-un e-mail, subliniind faptul că gradul de iluminare ar putea interfera cu uşurinţă cu încercări de a efectua pupilometrie interpersonală.

Eforturile precedente de a utiliza dilatarea pupilei în alte domenii exceptând cercetările ştiinţifice au eşuat. În timpul Războiului Rece oficialii canadieni au încercat să dezvolte un dispozitiv pe care l-au numit "maşina cu fructe" pentru a detecta homosexualitatea în rândul angajaţilor guvernamentali. Acest dispozitiv  apreciază modul în care răspund pupilele la imagini picante cu femei şi bărbaţi. Mecanismul care nu a funcţionat niciodată era menit să ajute guvernul să scape serviciul public de eventualii homosexuali şi lesbiene şi prin urmare se presupunea că în acest fel ar reduce riscul ca aceştia să fie vulnerabili la şantajul sovieticilor.

Utilizarea testării pupilei pentru a determina orientarea sexuală rămâne la fel de improbabilă cum a fost în anii 1960. Cercetătorii de la Universitatea Cornell au arătat recent că orientarea sexuală este corelată cu dilatarea pupilei la vizionarea de videoclipuri erotice cu sexul preferat, dar tendinţa a fost doar aparentă atunci când s-a făcut o medie în rândul subiecţilor şi acest lucru a fost valabil numai în cazul subiecţilor de sex masculin. Deşi pupilometria promite să poată fi utilizată în viitor ca şi o măsură neinvazivă de apreciere a răspunsului sexual, cercetătorii au ajuns la concluzia că "nu a fost determinată în mod corect orientarea sexuală a fiecărui participant" şi "o cantitate perceptibilă de variabilitate a dilatării pupilei nu a fost corelată cu orientarea sexuală a participantului."

Pupilometria  a devenit, de asemenea, cunoscută în industria publicitară în anii 1970 ca modalitate de a testa răspunsurile consumatorilor la reclamele TV, a declarat Jagdish Sheth, profesor de marketing la Universitatea Emory. Dar metoda a fost în cele din urmă abandonată. "Nu a existat nicio modalitate ştiinţifică de a stabili dacă aceasta cuantifică gradul de interes sau anxietatea", a afirmat Sheth.

Într-adevăr, capacitatea pupilometriei de a distinge între mai multe tipuri de procese cognitive şi emoţionale care pot afecta dilatarea pupilei este limitată. "Tot ce putem face este să urmărim schimbarea care are loc", a afirmat Steinhauer. "Nu putem monitoriza tot ce se întâmplă în cadrul procesului de dilatare a pupilei."

Cu toate acestea, a adăugat el, ochii noştri sunt uşor de examinat şi ne oferă în acest fel un indicator sensibil al răspunsului cognitiv, emoţional şi senzorial, plasând pupilometria în rândul instrumentelor valoroase pentru cercetarea psihologică. "E ca şi cum am avea un electrod permanent implantat la nivelul creierului."

Articol oferit de Scienceline, un proiect din cadrul programului Science, Health and Environmental Reporting de la New York University.



Traducere realizată de Ecaterina Pavel după The Meaning of Pupil Dilation, cu acordul editorului.

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro