AspirinaAspirina sau acidul acetilsalicilic (C9H8O4) este cunoscut încă din vechime ca o pudră amară obţinută din scoarţă de salcie. Aspirina era folosită ca remediu împotriva durerilor şi pentru combaterea febrei, fiind menţionată în texte încă din Egiptul Antic.

 

 

 

Amerindienii cunoşteau aspirina şi o foloseau pentru a trata durerile de cap, febra sau durerile musculare. Abia peste câteva secole, în 1828, farmacistul Henri Leroux şi chimistul Raffaele Piria reuşesc să obţină o formă pură a aspirinei din scoarţa salciei.

Acidul acetilsalicilic este esterul acidului acetic cu acidul salicilic, şi împreună formează una dintre cele mai cunoscute substanţe AINS (antiinflamator nesteroidian). În funcţie de doza administrată, aspirina determină efecte analgezice (pentru dureri uşoare şi moderate), antipiretice (scade febra), antiinflamatoare şi inhibă agregarea plachetelor din sânge. Dintre efectele adverse ale aspirinei cel mai frecvent este menţionată afectarea mucoasei digestive, producând leziuni superficiale sau microhemoragii ce se pot complica până la perforarea mucoasei gastrice. Indiferent de calea de administrare, majoritatea AINS afectează mucoasa gastrică.



Intoxicaţia acută cu acid acetilsalicilic

Intoxicaţiile cu aspirină produc un nivel destul de mare de mortalitate, inclusiv în ţările cu nivel de trai mai ridicat. Cele mai frecvente intoxicaţii, fiind interesaţi în special copiii, sunt determinate de ingestia de aspirină sau paracetamol, două dintre cele mai accesibile medicamente pentru cei mici.

Copii mici au cel mai ridicat risc de a se intoxica; aproximativ jumătate din numărul de intoxicaţii se produc la copii sub 6 ani. Intoxicaţia cu aspirină se produce cel mai frecvent accidental prin ingestie, la copiii care nu sunt supravegheaţi. Ajunsă în sânge, aspirina afectează echilibrul acido-bazic, producând alcaloză respiratorie şi acidoză metabolică. Intoxicaţia acută la copil poate fi foarte gravă deoarece doza terapeutică este mică şi este uşor de depăşit.

La adulţi, doze de 0,2 g/kg pot fi mortale. Dozele mari de aspirină acţionează ca un iritant asupra sistemului nervos central şi perturbă echilibrul acido-bazic. Totuşi, majoritatea intoxicaţiilor produse la adult nu sunt mortale, simptomele fiind reprezentate de tulburări gastro-intestinale (greţuri, vărsături, dureri abdominale), tulburări electrolitice şi metabolice.

Intoxicaţia cu aspirină se manifestă prin dureri de cap şi ameţeli, tulburări de vedere, hiperventilaţie, greţuri şi vărsături. Pacientul devine agitat, iar tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă cresc. După faza de început urmează faza acido-cetozică, manifestată prin comă cu acidoză metabolică, urmată de colaps.

Tratamentul intoxicaţiei cu aspirină este nespecific, deoarece nu există un antidot. Terapia are trei obiective: prevenirea absorbţiei aspirinei în sânge, restabilirea echilibrului acido-bazic şi reducerea cantităţii de aspirină din sânge. Intoxicaţia cu aspirină reprezintă o urgenţă medicală.

Primul ajutor include spălături gastrice şi provocarea vărsăturilor. Alte măsuri terapeutice vizează menţinerea funcţiilor vitale afectate de prezenţa aspirinei în organism. Febra este prevenită prin împachetări reci, bolnavul este hidratat şi se încearcă corectarea acidozei cu substanţe alcaline.

În intoxicaţiile mai grave se poate produce insuficienţă renală şi depresie respiratorie, situaţie în care pacientul intră în stop respirator.



Bibliografie
Farmacologia în comprimate, Cătălina Elena Lupuşoru

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro