Analize medicaleDin seria despre interpretarea analizelor medicale, vă prezentăm azi un nou articol despre indicatorii de la literele O, P, R şi S. Citiţi despre semnificaţia, valorile normale şi bolile asociate cu valorile anormale ale unor indicatori precum prolactină, serotonină etc.

 

 

Interpretarea analizelor medicale (N)

 

Analize medicale explicate (O)

OTC = sau ornitin-carbamil-transferaza. Este o enzimă mitocondrială ce catalizează conversia ornitinei şi a carbamil fosfatului în citrulină, un aminoacid produs în timpul detoxiferii organismului de amoniac, cu producere de uree. În sânge, OTC se găseşte în cantitate mai mică de 15 UI/l. Scăderea nivelului de OTC apare în hiperamoniemie, creştere nivelului de amoniac din sânge.

Osmolaritatea = reprezintă concentraţia de substanţe osmotic active dizolvate într-o soluţie. Osmolaritatea plasmei este de aproximativ 300 mOsm, iar a urinei este de 500 – 1000 mOsm. Osmolaritatea urinară evidenţiază capacitatea rinichiului de a menţine homeostazia mediului intern. Scăderea valorilor este întâlnită în insuficienţă renală cronică, diabet insipid, hipernatremie, hipercalcemie sau ingestia masivă de apă. Creşterea osmolarităţii urinare apare în insuficienţă cardiacă congestivă, boala Addison, deshidratare, amiloidoză sau hiponatremie. Osmolaritatea plasmatică creşte atunci când în sânge ajung cantităţi mari de etanol, etilen-glicol, manitol, glicerină sau glucoză.

Osteocalcină = este o proteină osoasă cu rol structural a cărei sinteză este stimulată de vitamina D3 şi inhibată de gluco-coricoizi. Nivelul seric de osteocalcină este cuprins între 6 – 6,4 μg/l. Concentraţia normală a osteocalcinei evidenţiază rata de formare osoasă. Creşterea valorilor este întâlnită în osteomalacie şi hiperparatiroidism, iar scăderea concentraţiei apare la pacienţii cu diabet zaharat şi hipoparatiroidism.

Oxigen = saturaţia sângelui în oxigen. Testul este util pentru aprecierea funcţiei respiratorii şi a echilibrului acido-bazic. Se poate determina şi presiunea parţială a oxigenului în sânge. Saturaţia normală a sângelui în oxigen este de 95 – 100%.  Scăderea saturaţiei este întâlnită în insuficienţă cadio-respiratorie, traumatisme toracale sau paralizia muşchilor respiratori.

 

 

Analize medicale explicate (P)

PBJ = proteine Bence Jones. Sunt un grup de proteine patolgice cu o greutate moleculară mică (între 22 – 45 kDa), reprezentând lanţurile uşoare ale unor imunoglobuline. În mod normal proteine Bence Jones nu se găsesc în urina unui pacient. Dacă dozarea PBJ în urină oferă un rezultat pozitiv, atunci pacientul este suspectat de mielom Bence Jones, leucemie limfatică cronică sau alte afecţiuni maligne (sarcoame, boala Hodgkin, limfo-sarcom).

pCO2 = presiunea parţială a dioxidului de carbon. Acest test măsoară cantitatea de dioxid de carbon dizolvată în sânge, precum şi capacitatea organismului de a elimina gazul. Valoarea normală a presiunii CO2 este de 35 – 45 mmHg. Creşterea presiunii gazului apare în caz de insuficienţă respiratorie, paralizia muşchilor respiratori sau apnee.

PDF = produşi de degradare a fibrinei. PDF-urile sunt substanţe rezultate în urma degradării unui tromb din sânge. Dozarea produşilor de degradare a fibrinei se face pentru a diagnostica afecţiuni fibrinolitice şi pentru a observa activitatea sistemului fibrinolitic. Valorile normale sunt mai mici de 5 mg/l, cu uşoare diferenţe între cele două sexe. Nivel crescut de PDF poate apărea în tromboză, coagulare intravasculară diseminată (CID), postoperator, unele tipuri de cancer sau în infecţii. Nivele scăzute de PDF sunt întâlnite în terapia cu anticoagulante.

Pepetidul C = este un parametru al producţiei de insulină, având implicaţii şi în producerea de oxid nitric de către celulele endoteliale. Insulina şi peptidul C sunt secretaţi în cantităţi molare egale şi ajung în sistemul circulator, unde peptidul C nu este degradat de către ficat şi va fi eliminat pe cale renală. Cantitatea normală de pepetid C din sânge este de 1 – 5 ng/l, iar în urină 60 – 100  μg/24h. Valoarea peptidului C poate creşte după hipoglicemie, insulinoame, afecţiuni renale cronice şi scade în diabet zaharat de tip I.

Prostaglandinele = PG sunt produşi în metabolismul acidului arahidonic, având roluri multiple în organism. Există mai multe tipuri de prostaglandine, unele având rol protector al mucoasei gastrice, produc vasodilataţie, cresc fluxul sangvin renal sau produc bronhodilataţie. Concentraţia normală a prostaglandine E este de 250 – 1300 ng/l. administrarea de PGE 1 este contraindicată în timpul sarcinii deoarece produce avort. Nivelul unor prostaglandine creşte în inflamaţii.

pH = logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei de ioni de hidrogen dintr-o substanţă. pH-ul sângelui arterial este 7,38 – 7,45, al sângelui venos 7,36 – 7,42 şi pH-ul urinar poate varia între 4,5 şi 7,8, în funcţie de alimentaţie. Creşterea pH-ului sangvin are loc atunci când organismul pierde acizi pe cale digestivă (vărsături) sau renală. Scăderea pH-ului este asociată cu acidoza decompensată şi apare în diabet zaharat, pierdere de baze (bicarbonaţi) sau hipoventilaţie.

PK = piruvat kinaza eritrocitară. O enzimă ce pariticipă la metabolismul piruvatului cu producere de ATP. Deficitul de PK eritrocitară este o afecţiune genetică ce se transmite autozomal recesiv, manifestându-se prin reducerea capacităţii de metabolizare a glucozei, scăderea concentraţiei de ATP din eritrocite şi producerea unei anemii hemolitice cronice. Concentraţia normală de PK din eritrocite este de 15 UI/g de hemoglobină. Deficitul de PK eritrocitară produce anemie hemolitică congenitală.

Plumb = simbol chimic Pb. Plumbul este un metal greu toxic pentru organismul uman. Plumbul ajuns în sânge este depozitat în ţesuturile moi (ficat, rinichi), apoi în oase, dinţi şi păr. Timpul de înjumătăţire a plumbului din sânge este de 25 de zile, iar din oase 25 de ani. În organismul uman plumbul alterează activitatea la nivel cerebral. Intoxicaţia cronică cu plumb se numeşte saturnism şi se manifestă prin anemie, tulburări nervoase şi de tranzit intestinal. Concentraţia maximă admisă de plumb din sânge este mai mică de 0,6 mg/l. În păr plumbul se poate găsi în concentraţie de 25 μg/g. Absorbţia plumbului la nivel intestinal poate fi combătută prin administrarea de calciu şi fier care provoacă eliminarea plumbului prin scaun. La nivel celular, plumbul este antagonizat de calciu şi zinc care îl deplasează din situl de legare.

pO2 = presiunea parţială a oxigenului dizolvat în sânge. Oxigenul este transportat în sânge sub două forme: legat de hemoglobină şi solvit în plasmă. Presiunea parţială a oxigenului reflectă cantitatea de oxigen ce trece prin membrana alveolară în sânge şi este proporţională cu cantitatea de oxigen inhalată. Valoarea normală a pO2 este de 75 – 100 mmHg. Valori crescute sunt întâlnite în policitemie sau presiune crescută a oxigenului în aerul respirat. Scăderea presiunii parţiale a oxigenului este asociată cu insuficienţa respiratorie, anemie, decompensare cardiacă, afecţiuni neuro-musculare ce limitează mişcările respiratorii sau afecţiuni restrictive şi obstructive cronice.

Porfirine = sunt substanţe organice ce se găsesc în unele proteine din organismul uman: hemoglobină, mioglobină, diferite enzime. Dozarea porfirinelor este utilă pentru diagnosticarea unor afecţiuni denumite porfirii. Acestea sunt cauzate de un deficit enzimatic în sinteza hemului (o componentă din hemoglobină). Există 6 tipuri de porfirii, fiecare asociată cu un deficit enzimatic diferit. Concentraţia normală de porfirine din organism este mai mică de 1 μg/dl sau 15 – 60 μg/dl masa eritrocitară. Creşterea nivelului de porfirine este întâlnită în hepatită, ciroză hepatică, icter obstructiv, hemocromatoză, anemie sau porfirie.

Potasiu = simbol chimic K, de la kalium. Este un mineral esenţial în organismul uman. Participă la formarea pompei de K/Na, are rol în metabolismul energetic, metabolismul proteinelor, glucidelor, al electroliţilor şi al apei. Reglează activitatea cardiacă şi excitabilitatea neuromusculară. Valoarea potasiului seric este de 3,5 – 5 mEq/l. Creşterea nivelului este întâlnită în insuficienţă renală, tratament cu spironolactonă (diretic care economiseşte potasiul), infarct miocardic, acidoză, hemoliză sau necroză celulară. Scăderea valorilor este întâlnită în tratamentul cu diuretice, boala Cushing, diaree, vărsături, alcaloză metabolică sau afectarea funcţiei tiroidiene. În urină, potasiul are o concentraţie normală de 40 – 100 mEq/l. Creşte în faza poliurică din insuficienţă renală, în acidoză tubulară, sindrom Fanconi, sindrom Bartter, boala Cushing sau diabet zaharat. Scăderea valorilor urinare apare în vărsături, diaree, boala Addison, uremie extrarenală, pielonefrită sau după abuz de laxative.

Pregnandiol = din metabolizarea progesteronului rezultă un compus inactiv eliminat ca atare în urină, denumit pregnandiol. Concentraţia normală de pregnandiol din urină este de 0,1 – 1 mg/24h la bărbaţi şi între 1 – 9 mg/24h la femeie în afara sarcinii, cu un maxim în faza luteală a ciclului menstrual. În timpul sarcinii valoarea pregnandiolului creşte de la 5 mg/24h în săptămâna a 4-a, la peste 50 mg/24h în săptămâna a 38-a de sarcină. Creşterea valorilor la femeie se pot datora adenoblastomului ovarian, coriocarcinomului ovarian, bolii Cushing sau unor chisturi ovariene. Scăderea concentraţiei de pregnandiol din urină pot fi întâlnite în amenoree, cancer ovarian sau tulburări funcţionale ale ovarelor.

Progesteron = este un hormon steroid produs de corpul galben ovarian, iar în timpul sarcinii este produs de către placentă. Dozarea hormonului în sânge oferă informaţii despre dezvoltarea corpului galben al ovarului sau despre starea ovarului. Concentraţia normală de progesteron din sânge este mai mică de 1 μg/l la bărbaţi, iar la femeie variază între 1 – 10 μg/l în afara sarcinii, cu un maxim în faza luteală. În timpul sarcinii, concentraţia progesteronului din sânge creşte de la 20 μg/l în săptămâna a 4-a, la 160 μg/l în săptămâna a 40-a.  Creşterea concentraţiei de progesteron la femeie în afara sarcinii este asociată cu chisturi sau tumori ovariene, cu sarcina molară, sarcină sau tumori suprarenale. Scăderea nivelului de progesteron poate indica probleme de ovulaţie, amenoree, agenezie gonadală, iar în timpul sarcinii scăderea este asociată cu iminenţa unui avort sau moartea fătului. 

Prolactină =  este un hormon produs de hipofiză, cu rol în a menţine producerea de lapte matern şi corpul galben ovarian. Concentraţia hormonului la femeie în afara sarcinii este de 2 – 15 μg/l, iar în timpul sarcinii şi după naştere ajunge până la 400 μg/l. La bărbaţi, prolactina se găseşte într-o concentraţie mai mică de 15 μg/l. Creşterea valorilor poate fi întâlnită în timpul sarcinii, în perioada de alăptare, în tumori hipofizare ce secretă prolactină, insuficienţă renală, tratament cu neuroleptice sau hipotiroidie.

Proteine = testul se efectuează pentru a măsura cantitatea de proteine totale din sânge. Se poate măsura şi cantitatea celor două grupe majore de proteine din sânge: albumină şi globulină. Proteinele sunt sintetizate în principal de către ficat şi îndeplinesc o mulţime de roluri în sânge: menţin presiunea coloidă, participă la dezvoltarea ţesuturilor, la procesul de vindecare, coagulare, în metabolismul energetic sau intră în componenţa enzimelor şi a hormonilor. Cantitatea totală de proteine din sânge este de 60 – 80 g/l, din care albuminele sunt între 35 – 50%, iar globulina aproximativ 40%. Creşterea valorii proteinelor totale poate apărea în hemoconcentraţie sau deshidratare. Creşterea nivelului de globulină apare în infecţii, ciroză, afecţiuni renale, anemie hemolitică, tuberculoză sau boli autoimune. Scăderea nivelului de albumină apare în arsuri întinse, afecţiuni renale, hepatice, diabet zaharat, boli autoimune, hemoragii sau inaniţie.

Proteina C = este o proteină sintetizată în ficat cu rol în prevenirea formării trombilor. Proteina C este activată de trombină şi inactivează factorii V şi VIII ai coagulării. Concentraţia normală de proteină C în sânge este de 0,7 – 1,3 g/l, scăderea nivelului fiind asociată cu un risc crescut de trombembolii, deficit de vitamina K, coagulare intravasculară diseminată (CID) sau tulburări ale funcţiei hepatice de sinteză a proteinelor.

Proteina C reactivă = este un polipeptid produs de ficat, fiind un parametru de observare a evoluţiei unor boli inflamatorii şi necroze. Este o proteină de fază acută cu rol în neutralizarea toxinelor produse de necroza celulelor. Concentraţia proteinei C reactive din sânge este de maxim 10 mg/l, creşterea acestei valori indică prezenţa unui focar inflamator sau producerea  necrozei celulare.

PTH = sau parathormonul, este un hormon produs de glandele paratiroide. Eliberat în sânge, PTH creşte nivelul seric de calciu prin eliberarea acestuia din oase, prin limitarea pierderii de calciu la nivel renal şi creşterea absorbţiei la nivel intestinal ( comparativ cu calcitonina care scade concentraţia serică de calciu). Concentraţia normală de PTH din sânge este de  20 – 80 pg/ml. Creşterea valorilor este întâlnită în hiperparatiroidism, adenom paratioidian, cancer paratiroidian, hiperplazie paratiroidiană sau insuficienţă renală. Scăderea concentraţiei de PTH este întâlnită în tetanie, hipoparatiroidism, boli autoimune sau ca răspuns la creşterea concentraţiei de calciu seric.

 

Analize medicale explicate (R)

RBW = reacţia Bodet Wassermann. Este o reacţie de fixare a complementului efectuată în ser sau în LCR pentru diagnosticarea sifilisului. În sânge şi în LCR reacţia este în mod normal negativă. Un rezultat pozitiv apare în infecţia cu Treponema palidum, agentul etiologic al sifilisului.

Reacţia Adler = este o reacţie ce urmăreşte prezenţa sângelui în materiile fecale. Acest test se efectuează pentru diagnosticarea unei hemoragii digestive. Pentru efectuarea testului, pacientul trebuie să ţină regim cel puţin 3 zile înainte de recoltare, fără carne şi derivate din carne sau medicamente pe bază de hemoglobină şi suplimente cu fier. Se recoltează o probă din scaunul pacientului, care în mod normal dă un rezultat negativ. Reacţia pozitivă apare într-un neoplasm al tubului digestiv, ulcer gastric sau duodenal, polipoză intestinală sau hemoroizi interni.

Renină = renina este o enzimă produsă de unele celule din rinichi, cu rol în secreţia aldosteronului. Renina este secretată atunci când presiunea sângelui la nivel renal scade. Concentraţia normală de reninei în sânge este de 0,15 – 1,5 ng/ml/h în poziţie culcat şi 2 – 3 ng/ml/h stând vertical. Creşterea nivelului de renină apare în hipertensiune malignă, boala Cushing, hemoragie, ciroză sau tumori renale. Scăderea valorilor este asociată cu hiperaldosteronismul primar.

Reticulocite = reticulocitele pot fi considerate globule roşii imature. Ele apar în circulaţie cu 24 – 48 de ore înainte de a se transforma în eritrocite. Numărarea reticulocitelor din circulaţie este un bun indicator al funcţiei eritropoetice a măduvii roşii. Numărul normal de reticulocite din sânge este de 25000 – 75000 pe mm3 sau 0,15 – 1,5% din numărul de hematii circulante. Creşterea numărului de reticulocite este întâlnită în hemoragie, hemoliză, hipoxie (inclusiv altitudine), anemie fără afectarea măduvei roşii sau ciroză hepatică. Scăderea numărului de reticulocite apare în anemie aplastică, anemie feriprivă, afectarea măduvei osoase (prin chimioterapie), tulburări de eritropoeză, carenţă de fier sau insuficienţă renală cronică.

Rezerva alcalină = reprezintă cantitatea totală de bicarbonaţi, fosfaţi şi proteine amfotere din sânge ce au rolul de a neutraliza scăderea pH-ului sangvin. Valoarea normală este de 50 – 65% CO2. Creşterea rezervei alcaline apare în alcaloză metabolică, ocluzie intestinală, stenoză pilorică, tratament cu substanţe alcaline sau acidoză respiratorie. Scăderea rezervei alcaline este întâlnită în acidoză metabolică, insuficienţă renală, diabet, inaniţie sau alcaloză respiratorie.



Analize medicale explicate (S)

SCC = squamos cell carcinoma, un antigen produs de celulele tumorale. Este un marker tumoral dozat pentru diagnosticul şi monitorizarea cancerului uterin sau de col uterin. Concentraţia antigenului SCC din sânge este mai mică de 1,5 ng/ml. Creşterea nivelului este asociată cu carcinomul cu celule scuamoase al colului uterin sau al corpului uterin.

Siliciu = simbol chimic Si. Este un mineral ce reprezintă aproximativ 0,05% din greutatea organismului, cantitate ce poate descreşte cu vărsta. Siliciul are rol în creşterea şi dezvoltarea oaselor facilitând depunerea calciului, în sinteza colagenului, precum şi în patologia cardio-vasculară sau apariţia maladiei Alzheimer. Doza zilnică de siliciu este de 50 - 100 mg, iar concentraţia acestuia în sânge este de 2 – 20 mg/l şi în urină 1- 4 mg/l. scăderea nivelului de siliciu este ascoiată cu tulburări ale sistemului osos sau cu formarea plăcilor de aterom. Siliciul este întâlnit în majoritatea alimentelor, fiind foarte răspândit în natură.

Serotonină =  sau 5 – HT, este un mediator chimic derivat dintr-un aminoacid esenţial, triptofan. Este sintetizată de neuroni, trombocite, dar şi de unele celule de la nivelul tractului gastro-intestinal. Serotonina are rol de neurotransmiţător la nivelul SNC-ului, produce vasodilataţie pe vasele sangvine normale, vasoconstricţie pe vasele cu leziuni endoteliale şi participă la realizarea ciclului somn-veghe. Serotonina eliberată în sânge este metabolizată la nivelul ficatului, iar principalul său metabolit este eliminat prin urină. Dozarea serotoninei în ser este utilă pentru diagnosticarea sindromului carcinoid, dar nu este considerată a fi un marker tumoral. Concentraţia normală de serotonină din sânge este de 100 – 300 μg/l. Valori mai mari de 400 μg/l se asociază frecvent cu tumorile abdominale. Creşteri moderate ale valorilor pot fi întâlnite în ocluzie intestinală, infarct de miocard acut sau boală celiacă. Nivelul scăzut de serotonină din sânge, mai puţin de 100 μg/l, este asociat cu starile depresive.  

Seleniul = simbol chimic Se. Este un oligoelement esenţial care, împreună cu vitamina E, protejează organismul împotriva stresului oxidativ şi a radicalilor liberi. Seleniul are rol important în eliminarea unor metale toxice din ţesuturi (mercur, cadmiu sau arseniu). În celulele organismului uman au fost descoperite aproximativ 25 de proteine ce conţin în structura lor seleniu. Cele mai bogate alimente în seleniu sunt seminţele de floarea-soarelui, carnea de peşte, ouă, ciupercile şi usturoiul. Cantitatea totală de seleniu din organism este de 15 mg. Doza zilnică recomandată este de aproximativ 50 μg la adult şi creşte la femeia însărcinată sau care alăptează. Concentraţia seleniului în sânge este de 60 – 200 ng/ml, iar în urină 50 – 150 μg/l. Seleniul se găseşte în firul de păr într-o concentraţie de 0,2 – 1,4 μg/g. Deficitul de seleniu se manifestă prin afectarea sistemului imun şi a glandei tiroide. La unii pacienţi cu cancer de stomac şi esofag a fost dozat un nivel mic de seleniu, cu toate acestea, seleniul nu este recunoscut ca având rol anticancerigen.

Sfingo-mielinază = este o enzimă lizozomală ce împiedică acumularea sfingomielinei în celule. Concentraţia enzimei în fibrobalştii tegumentari este de 1,5 – 7 U/g de proteine celulare. Nivelul sfingomielinazei scade în boala Niemann Pick, o afecţiune genetică gravă şi rară. Boala se transmite autosomal recesiv, deci este nevoie ca ambii părinţi să prezinte mutaţia. Afecţiunea se manifestă prin hipostatură, infecţii respiratorii repetate, hepatomegalie şi splenomegalie, tulburări de digestie, anemie microcitară, retard psihomotor, osteoporoză. În prezent, nu există tratament pentru această afecţiune. 

Sodiu = simbol chimic Na. Este un oligoelement cu rol esenţial în păstrarea echilibrului hidroelectric în organism. Aproximativ 85% din cantitatea totală de sodiu din organism este întâlnită în sânge, nivelul acestuia fiind reglat de aldosteron. Concentrația normală de sodiu din sânge este de 135 – 145 mEq/l, iar în urină 100 – 300 mEq/24h. Creşterea valorilor apare în regim hipersodat, deshidratare, insuficienţă cardiacă sau renală, boala Cushing. Concentrația sodiului scade în regimul alimentar hiposodat, hiperhidratare, diaree sau diabet insipid.

Somatomedina C = este un hormon polipeptidic, cu structură şi efecte asemănătoare insulinei. Este sintetizat de ficat şi de alte ţesuturi, sub influenţa hormonului de creştere. Dozarea somatomedinei C (sau IGFI) este utilă pentru evaluare tulburărilor de creştere la copil. Concentraţia somatomedinei C în sânge este mai mică de 300 μg/l la copilul mai mic de 5 ani, mai mică de 625 μg/l la pubertate şi sub 200 μg/l la adulţi. Creşterea nivelului de IGFI este întâlnită în boli hepatice la copil, în sarcină, pubertate precoce şi la obezi. Scăderea valorilor este asociată cu persoanele vârstnice, hipotiroidism, anorexie, malnutriţie şi la populaţia de pigmei.

STH = hormonul de creştere sau somatotrop. Este secretat de hipofiza anterioară şi are rol esenţial în creşterea şi dezvoltarea organismului. Secreţia excesivă de STH în copilărie duce la apariţia gigantismului, iar hiposecreţia hormonului produce nanismul hipofizar (oameni în miniatură). Ambele afecţiuni dacă sunt descoperite la timp sunt tratabile. Nivelul normal de STH din sânge este mai mic de 5 ng/ml la bărbaţi, 10 ng/ml la femei şi 20 ng/ml la copii. Creşterea valorilor este întâlnită în gigantism, acromegalie, tumori ale glandei hipofize, diabet zaharat sau insuficienţă renală. Nivel scăzut de hormon apar în nanism hipofizar sau insuficienţă hipofizară cronică.

Interpretarea analizelor medicale (T-Z)




Bibliografie
Analize medicale explicate,  I. Soare
http://www.synevo.ro

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro