Creierul umanAnatomia sistemului nervos reprezintă structura acestuia. Pentru a înţelege cum funcţionează trebuie mai întâi să ştim cum este alcătuit. Sistemul nervos poate fi împărţit în mai multe sisteme interconectate ce funcţionează împreună.

 

 

 

 

Vom începe cu o clasificare simplă: sistemul nervos este împărţit în sistem nervos central şi sistem nervos periferic. La rândul său, sistemul nervos central se împarte în mai mult părţi.


Sistemul nervos central



Sistemul nervos central este alcătuit din două părţi: creierul şi măduva spinării. Creierul unui adult cântăreşte în medie între 1,3 şi 1,4 kg. Creierul conţine în jur de 100 de bilioane de celule nervoase (neuroni) şi trilioane de “celule de susţinere” numite celule gliale. Măduva spinării are aproximativ 34 de cm lungime la femeile adulte şi 45 de cm la bărbaţii adulți şi cântăreşte între 35-40 grame. Coloana vertebrală, colecţia de oase (şira spinării) care adăposteşte măduva spinării, are în jur de 70 de cm lungime. Aşadar, măduva spinării este mult mai scurtă decât coloana vertebrală.

 

Ştiaţi că...?

Un stegozaur, care a fost un dinozaur, cântărea aproximativ 1600 de kg, dar avea un creier ce cântărea doar aproximativ 70 de grame (0,07 kg). Prin urmare creierului reprezenta doar 0,004% din masa totală a corpului său. Pe de altă parte, un adult cântăreşte aproximativ 70 de kg şi are un creier de aproximativ 1,4 kg. Aşadar, creierul uman reprezintă în jur de 2% din masă corpului său. Aceasta face raportul creier uman: corp uman de 500 de ori mai mare decât în cazul stegozaurului.

 

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic poate fi clasificat în: sistemul nervos somatic şi sistemul nervos vegetativ.

Sistemul nervos somatic

Sistemul nervos somatic este alcătuit din fibre nervoase periferice ce trimit informaţii senzitive la sistemul nervos central şi din fibre nervoase motorii ce ajung la muşchii scheletici.

Imagina din stânga ilustrează sistemul somatic motor. Corpul celular se află fie în creier, fie în măduva spinării şi ajunge direct la un muşchi scheletic.


Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ este împărțit în trei părţi: sistemul nervos simpatic, sistemul nervos parasimpatic şi sistemul nervos enteric. Sistemul nervos vegetativ controlează muşchii netezi ai viscerelor (organelor interne) şi glandele.

Această imagine arată organizarea generală a sistemului nervos vegetativ. Neuronul preganglionar este localizat fie în creier, fie în măduva spinării. Acest neuron preganglionar ajunge la un ganglion vegetativ. Neuronul postganglionar transmite apoi informaţiile organului ţintă. A se observa faptul că sistemul nervos somatic conţine doar un neuron între sistemul nervos central şi organul ţintă în timp ce sistemul nervos vegetativ are doi.

Sistemul nervos enteric este o a treia diviziune a sistemului nervos vegetativ despre care nu se vorbeşte prea des. Sistemul nervos enteric este o mulţime de fibre nervoase ce inervează viscerele (tractul gastointestinal, pancreasul, vezica urinară).

Următorul tabel arată cum poate fi clasificat sistemul nervos. Ultima linie conţine numele unor zone specifice din cadrul creierului.

 


Diviziuni ale creierului


Telencefal Telencefal


Metencefal Metencefal


Diencefal Diencefal


Mezencefal Mezencefal


Mielencefal Mielencefal



Emisferele cerebrale


Privind de deasupra, se observă cum creierul este împărţit în două jumătăți, numite emisfere. Fiecare emisferă comunică cu cealaltă prin intermediul corpului calos, o formaţiune formată din fibre nervoase. Altă formaţiune mai mică ce conectează cele două emisfere se numeşte comisura anterioară.

Diferenţe între sistemul nervos periferic (SNP) şi sistemul nervos central (SNC):
- în SNC, grupurile de neuroni se numesc nuclee. În SNP, grupurile de neuroni se numesc ganglioni.
- în SNC, grupurile de axoni se numesc tracturi. În SNP, grupurile de axoni se numesc nervi.

În sistemul nervos periferic, neuronii pot fi clasificaţi în 3 moduri:
- Senzitivi (aferenţi) – duc informaţii către sistemul nervos central de la organele de simţ sau motori (eferenţi) – duc informaţiile de la sistemul nervos către efectori
- Cranieni – conectează creierul cu periferica sau spinali – conectează măduva spinării cu periferia.
- Somatici – conectează pielea sau muşchii cu sistemul nervos central sau visceral – conectează organele interne cu sistemul nervos central.


Structuri ale creierului

 

 

Cortexul cerebral

Funcţii: gândire, mişcări voluntare, limbaj, logică, percepţie

Cuvântul “cortex” vine din cuvântul latinesc pentru scoarţă de copac, deoarece cortexul este un strat de ţesut care alcătuieşte învelişul extern al creierului. Grosimea cortexului cerebral variază între 2 și 6 mm. Părţile dreaptă şi stângă ale cortexului sunt conectat de un grup mare de de fibre nervoase numit “corp calos”. La mamiferele superioare precum oamenii, cortexul cerebral arată de parcă are avea multe cratere şi denivelări. O umflătură de pe cortex se numeşte gir iar o gaură se numeşte şanţ. În cazul mamiferelor inferioare precum şobolanii şi şoarecilor, acestea sunt foarte rare.

Cerebelul


Funcţii: mişcare, echilibru, postură

Cuvântul “cerebel” vine din cuvântul latinesc pentru “creier mic”. Cerebelul se află în spatele trunchiului cerebral. Din unele puncte de vedere, cerebelul este similar cortexului cerebral: cerebelul este împărţit în emisfere ce sunt înconjurate la exterior de cortex.

Trunchiul cerebral

Funcţii: respiraţie, frecvenţă cardiacă, presiunea sângelui

Trunchiul cerebral se referă în general la partea de creier dintre talamus şi măduva spinării. Structurile din cadrul trunchiului cerebral include bulbul rahidian, puntea lui Varolio și formaţiunea reticulată. Unele dintre aceste zone sunt responsabile pentru cele mai simple funcţii vitale precum respiraţia, presiunea sângelui etc.

Hipotalamus

Funcţii: termoregolare, emoţii, foame, sete, ritmul veghe-somn

Hipotalamusul este format din mai multe zone şi se găseşte la baza creierului. Deşi are mărimea unui bob de mazăre (în jur de 1/300 din masa totală a creierului), hipotalamusul e responsabil pentru funcţii foarte importante ale corpului. Una dintre acestea este controlul temperaturii corpului (termoreglare). Hipotalamusul se comportă precum un “termostat”, remarcând schimbările temperaturii corporale și trimiţând apoi semnale pentru a o ajusta. Spre exemplu, dacă vă este prea cald, hipotalamusul detectează acest lucru şi apoi trimite un impuls pentru a se dilate capilarele. Acest lucru face ca sângele să se răcească mai rapid. Hipotalamusul controlează de asemenea glanda pituitară.

Talamus

Funcţii: procesare senzaţiilor, mişcare

Talamusul primeşte informaţii senzoriale şi acţionează ca releu pentru acestea în drumul lor către cortexul cerebral. Acesta din urmă trimite la rândul său impulsuri talamusul ce le transmite după aceea altor părţi ale creierului şi măduvei spinării.

Sistemul limbic

Funcţii: emoţii, memorie

Sistemul limbic reprezintă un grup de structuri ce include nucleu amigdalian, hipocampul, corpii mamilari şi şanţul corpului calos.

Hipocamp

Funcţii: învăţare, memorie

Hipocampul face parte din partea sistemului limbic necesar memoriei şi învăţării.

Ganglionii bazali


Funcţii:  mişcare

Ganglionii bazali sunt un grup de structuri, incluzând nuclei caudali şi nuclei subtalamici, precum şi substanţa negră, ce sunt importante în coordonarea mişcărilor.

Creierul mijlociu (mezencefalul)

Funcţii: vedea, auz, mișcări oculare, mişcări corporale

Mezencefalul include structuri precum coliculii cvadrigemeni superiori şi inferiori şi nucleul roșu.

 

 

Traducere după faculty.washington.edu de Anca Negulescu, cu acordul editorului

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro