InimaPericardita cronică constrictivă sau PCC reprezintă îngroşarea fibroasă a pericardului (acoperă miocardul), ceea ce determină compresie asupra miocardului, afectând funcţia de pompă a inimii. Mai multe detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

Cauze

Cauzele cele mai frecvente a PCC sunt traumatismul accidental, cauze iatrogene, asocierea cu o infecţie microbiană, tumori ale pericardului. Afectarea pericardului se poate produce şi în urma unor boli imune sau în reumatism articular acut.

Tuberculoza este o cauză frecventă de PCC mai ales în ţările unde incidenţa acestei boli este mare. Alături de bacilul Koch, o altă cauză este infecţia cu Treponema palidum ce duce la apariţia sifilisului. Dar, deseori etiologia PCC rămâne necunoscută – cauze idiopatice.

 



Descriere

Pericardul suferă modificări fibro-adezive şi fibro-calcare, ceea ce duce la dispariţia sacului pericardic – se realizează o „carapace” în jurul inimii. Grosimea pericardului ajunge la 3 – 10 mm, acesta devine dur şi inextensibil. Cavitatea pericardică este dispărută total sau mai există unele spaţii pline de lichid. Unele zone ale pericardului ies în evidenţă prin duritatea lor conferită de depozitele calcare. Dacă depunerea calcară afectează tot pericardul, atunci acesta se numeşte pericard în cuirasă. Raportul strâns dintre pericard şi structurile vecine (vase mari de sânge) face dificilă intervenţia chirurgicală, dar permite apariţia de aderenţe între pericard şi vasele mari sau plămâni, ceea ce va complica şi mai mult afecţiunea. 

Inima poate fi şi ea afectată având dimensiuni mai reduse. În cazuri mai avansate, pe miocard pot apărea depozite calcare sau benzi fibroase.

Din cauza îngroşării pericardului se exercită o presiune asupra miocardului, astfel este afectată funcţia de pompă a inimii – este împiedicată diastola inimii ceea ce duce la o umplere deficitară cu sânge a cordului. Deficitul de umplere a inimii se răsfrânge asupra întoarcerii venoase, astfel în periferie (membre inferioare) se produce staza sangvină. Deşi volumul de sânge circulant este normal, răspunsul la diminuarea debitului cardiac devine aberant – se activează sistemul renină-angiotensină-aldosteron ceea ce va produce o retenţie hidro-salină şi va creşte volumul. Consecinţele retenţiei sunt apariţia ascitei şi a edemelor.


Simptome

Primele simptome care apar sunt edemele şi ascita. Acestea au ca şi cauză insuficienţa cordului drept. Edemele au caracterul celor de tip cardiac şi deseori gradul lor este disproporţionat în comparaţie cu ascita impresionantă. Staza venoasă va produce hepatomegalie (creşte în dimensiuni ficatul), consecinţa hepatomegaliei este fibroza ficatului sau ciroza cardiacă – pericardita cronică contrictivă mai este denumită sindrom pseudocirotic. Afectarea inimii duce la apariţia dispneei şi a durerii precordiale, confundată uneori cu durerea de tip anginos.


Diagnostic

Diagnosticul de PCC se pune în urma prezenţei semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă, în absenţa unei boli cardiace. Se pot observa calcificări ale pericardului la examenul radiologic.


Tratament

În absenţa unui tratament evoluţia bolii este gravă şi se poate complica şi mai mult dacă este prezentă ciroza cardiacă. Pericardectomia este singura modalitate terapeutică de a trata pericardita cronică constrictivă. Intervenţia este cu grad ridicat de dificultate, dar dacă reuşeşte tulburările hemodinamice (afectarea funcţiei de pompă a inimii) dispar în proporţie de 95%.





Bibliografie
Chirurgie generală, Pleşa C.


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
Susţine-ne pe Patreon!


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro