FumătorTermenul de nicotină a fost folosit pentru prima dată de către botanistul de origine suedeză Carl Linné în 1735, iar 1828 este izolată de către Reinman şi Posselt şi sintetizată în 1913 de către Pictet. Formula chimică a nicotinei este C10H14N2.

 

 

 

 

Nicotina este un alcaloid ce se găseşte în frunzele de tutun ale speciilor Nicotiana rustica, Nicotiana tabacum şi Nicotiana americana.

Acţiunea nicotinei în organism

Nicotina este un agonist (care blochează) al receptorilor de tip nicotinic, situaţi în diferite regiuni ale sistemului nervos. Dozele mici de nicotină stimulează receptorii nicotinici, efectul fiind dependent de doza administrată. La doze mici se produce stimularea receptorilor nicotinici şi eliberarea de adrenalină. Consecinţele eliberării de adrenalină sunt: creşte frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie, se produce hipertensiune arterială şi creşte nivelul glicemiei în sânge.

La doze mari receptorii nicotinici sunt blocaţi – apare intoxicaţia cu nicotină şi efectele toxice.

 



Absorbţia nicotinei

Nicotina este o substanţă volatilă care se poate dizolva atât în grăsimi (liposolubilă), cât şi în apă (hidrosolubilă). Cel mai rapid se absoarbe la nivelul tractului respirator şi al pielii, dar se poate absorbi şi prin digestie (este necesar un ph gastric mai crescut). La nivelul mucoasei bucale nicotina se absoarbe aproape instantaneu.

Intoxicaţia cu nicotină poate fi acută sau cronică. Frunzele de tutun (uscate) conţin nicotină într-o concentraţie de până la 8%, acest lucru face ca intoxicaţiile cu nicotină datorate fumatului să fie mai rare din punct de vedere medical.

Intoxicaţia acută

Cauzele intoxicaţiei acute pot fi ingestia de tutun sau de insecticide pe bază de nicotină. Doza letală este de doar 40 de mg sau o picătură de nicotină pură. Ciudat este faptul că două, trei ţigări conţin 40 de mg de nicotină şi totuşi un fumător nu moare. Din fericire, arderea unei ţigări distruge mare parte din nicotină.

Simptomele intoxicaţiei acute

În intoxicaţiile acute simptomele apar şi se instalează brusc, fiind necesară o intervenţie rapidă. Primele simptome sunt astenia şi contracţiile involuntare ale musculaturii. Simptomele digestive includ greţurile şi vărsăturile, dureri abdominale însoţite de diaree. De cele mai multe ori intoxicaţiile acute nu se însoţesc de exitus deoarece tutunul este eliminat prin vărsături.

Intoxicaţia acută nu are antidot. Moartea se poate produce prin paralizia muşchilor respiratori – stop respirator. Tratamentul constă în supravegherea funcţiilor vitale, oxigenoterapie şi tratamentul şocului – administrarea de atropină, diazepam.

Intoxicaţia acută cu nicotină are risc vital în primele 4 ore. Nicotina se metabolizează şi se elimină rapid, astfel încât dacă au trecut 4 ore fără evenimente majore recuperarea se face integral.

Intoxicaţia cronică cu nicotină

În ţările dezvoltate datorită campaniilor intense anti-fumat, numărul fumătorilor este într-o continuă descreştere. În schimb ţările aflate în tranziţie sunt o piaţă de desfacere pentru produsele din tutun. În 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirma că pentru fiecare persoană din occident care abandonează fumatul apar trei noi fumători în fostul bloc comunist. Numărul total al fumătorilor este estimat la 1,1 miliarde, din care 800 de milioane în ţări aflate în curs de dezvoltare.

Simptomele intoxicaţiei cronice

Intoxicaţia cronică cu nicotină este asociată cu fumatul. Principalele organe afectate sunt plămânii, inima şi vasele de sânge. Efectele negative care apar imediat sunt creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Pe termen lung fumatul este asociat cu cancerul pulmonar şi alte afecţiuni.

 

 

Bibliografie
health.nytimes.com/health/guides/poison/nicotine/overview.html#Symptoms
en.wikipedia.org/wiki/Nicotine
www.chm.bris.ac.uk/motm/nicotine/E-metabolisme.html