Tipărire
Categorie: Corpul omenesc
Accesări: 37736

CalciuCalciul este un metal alcalino-pământos, alături de beriliu, magneziu, stronţiu, bariu, radiu. Este un element bivalent, cu greutate moleculară 40. El are un rol foarte important în organismul uman. Care este acesta? Citiţi articolul pentru detalii.

 

 

 

 

 

Ne dăm seama de rolul important al calciului privind la cantitatea de calciu pe care o avem în corpul nostru: aproximativ 1 kg (după alte surse, în jur de 1,2 kg). Calciul reprezintă aproximativ 2% din greutatea noastră.


Care este rolul calciului în organism?

Aproximativ 99% din totalitatea de calciu din organismul nostru se află în oase şi dinţi. În os, calciul este prezent împreună cu alţi ioni: sodiu, potasiu, magneziu, fosfaţi, carbonaţi. Pentru a intra în structura osului, calciul se prezintă sub diverse combinaţii: fosfat tricalcic (în proporţie de 75% din structura osului), carbonat de calciu (10%), calciu legat de proteine (10%). Restul de 5% din structura osului este reprezentat de fosfaţi şi carbonaţi de magneziu şi fosfaţi de sodiu. O cantitate de calciu este stocată şi în mitocondrii şi în reticulul endoplasmatic (organite celulare).

Pe lângă rolul său structural, calciul are şi roluri funcţionale: el intervine în coagularea sângelui, în contracţia musculară, în activitatea cardiacă, în producerea secreţiei lactate. De asemenea, calciul favorizează absorbţia vitaminei B12.


De cât calciu avem nevoie zilnic?

Pentru ca organismul nostru să funcţioneze normal trebuie să ne luăm necesarul zilnic de calciu din alimentaţie. În medie, avem nevoie de 0,6-0,8 g de calciu pe zi, însă această cantitate variază în funcţie de sex, vârstă şi stare fiziologică. De exemplu, femeile însărcinate, cele care alăptează şi copiii care sunt în perioada de creştere au nevoie de un consum mai ridicat de calciu.

Copiii între 0-6 luni au nevoie de 210 mg de calciu pe zi, iar cei între 7-12 luni au nevoie de 270 mg. Cantitatea de calciu creşte cu vârsta astfel că între 1-3 ani este nevoie de 500 mg, între 4-8 ani de 800 mg, iar între 9-18 ani este de 1300 mg. Persoanele între 19-50 de ani au nevoie de 1000 mg de calciu. La bărbaţii peste 65 de ani şi la femeile peste 55 este nevoie de 1200 mg de calciu zilnic.


Cum se absoarbe şi cum se elimină calciul?

Între 10-40% din calciul ingerat se absoarbe în organism. Absorbţia se face în special la nivelul duodenului şi al jejunului (primele două părţi ale intestinului subţire, a treia parte fiind ileonul, însă aici nu prea se absoarbe calciul). Absorbţia variază în funcţie de necesitatea organismului de calciu, totuşi există şi alţi factori care o favorizează (aciditatea gastrică, vitaminele D şi C) sau care o inhibă (alcalinitatea din stomac, proteinele, imobilizare prelungită, stări de stres). Calciul în exces se elimină atât prin urină cât şi prin fecale (mai mult prin fecale decât prin urină).


Ce alimente conţin calciu?


Dintre legume, conţin calciu: morcovul, ţelina, sfecla roşie, conopida, varza, spanacul, salata verde, loboda, hreanul, ciupercile, tomatele. Aşadar, calciul este conţinut într-o varietate largă de legume. Dintre produsele de origine animală, cele mai bogate în calciu sunt laptele, brânzeturile, ouăle, făina de peşte. Calciul se mai poate găsi şi în apele minerale numite „ape minerale calcice”. De menţionat este faptul că un regim alimentar fără lactate nu furnizează mai mult de 400-500 mg de calciu pe zi.


Hipocalcemia şi hipercalcemia

Atunci când nivelul de calciu din sânge scade sub nivelul normal avem de a face cu o hipocalcemie. Cel mai frecvent, hipocalcemia este cauzată de o alimentaţie săracă în calciu. Dacă hipocalcemia durează o perioadă îndelungată, pot apărea simptome ca tremurături, aritmii (tulburări de ritm cardiac) sau anomalii dentare.

Deşi cel mai adesea auzim persoane care se plâng că au „lipsă de calciu”, nu puţini sunt cei care suferă de hipercalcemie. Hipercalcemia are loc atunci când în sânge există un nivel de calciu mai ridicat decât nivelul normal. Hipercalcemia se manifestă prin oboseală, sete, greţuri, depresie, dureri de oase. Hipercalcemia poate fi extrem de periculoasă, dacă la nivelul rinichilor se formează aşa-zişii „calculi renali”, deoarece aceştia pot conduce la insuficienţă renală.





Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Hypercalcaemia
en.wikipedia.org/wiki/Hypocalcaemia
en.wikipedia.org/wiki/Calcium
Anatomia şi fiziologia omului, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Cristian Niţă, 2007, Ed. Corint, Ediţia a II-a