Tipărire
Categorie: Corpul omenesc
Accesări: 6091

Copil dormindTimpul alocat somnului din fiecare noapte poate varia în funcţie de persoana despre care vorbim, dar cu toţii cădem de acord asupra unui lucru: dorim să avem un somn lung şi neîntrerupt. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Iată cum a fost...

 

 

 

În general vorbind, recomandarea este să dormim în jur de opt ore pe noapte. Istoric vorbind, se pare că oamenii dormeau cam tot atâta timp, dar cu o diferenţă majoră: se trezeau în mijlocul somnului. Aşa cum surprinde istoricul Roger Ekirch de la Virginia Tech în cartea sa „La sfârşitul zilei: Noaptea în timpurile trecute” („At Day's Close: Night in Times Past”), există peste 500 de referinţe literare, de la Homer la Charles Dickens, ce notează conceptele de primul şi al doilea somn, în care oamenii ar fi dormit câteva ore, după care ar fi petrecut o oră sau două treji înainte de a merge din nou la culcare.

 




Foarte important, conform lui Ekirch, nici una dintre aceste referinţe nu tratează primul şi al doilea somn ca pe ceva ieşit din comun - acesta era modul în care lucrurile obişnuiau să se întâmple, aparent de mii de ani. BBC aruncă o privire de ansamblu asupra cercetării lui Ekirch, precum şi asupra muncii istoricului Craig Koslofsky. Această privire de ansamblu include modul în care oamenii îşi petreceau momentele de veghe dintre primul şi al doilea somn. Oh, da, poţi să crezi că era implicat şi sexul.

„În această perioadă de veghe, oamenii erau destul de activi. Adesea ei se ridicau din pat, se duceau la toaletă, fumau tutun, iar unii chiar îşi vizitau vecinii. Cei mai mulţi oameni stăteau în pat, citeau, scriau şi de multe ori se rugau. Nenumărate manuale de rugăciune din secolul al XV-lea ofereau rugăciuni speciale pentru orele de veghe dintre primul şi al doilea somn.”

„Şi aceste ore nu erau în întregime solitare - oamenii de multe ori stăteau de vorbă cu partenerii de somn sau făceau sex. Manualul unui medic francez din secolul al XVI-lea informa cuplurile că cea mai bună perioadă de a concepe nu era la sfârşitul unei zile lungi de muncă, ci "după primul somn", când "au mai multă bucurie" şi "o fac mai bine".

Potrivit lui Ekirch şi lucrărilor lui Koslofsky, somnul al doilea a început să dispară prin anii 1600 în rândul clasei urbane superioare, care era în curs de dezvoltare în Europa, iar 200 de ani mai târziu, această practică era de-a dreptul dispărută. Îmbunătăţirile iluminatului stradal au făcut posibil faptul ca oamenii să rămână mai mult timp activi până să meargă în pat şi brusc ideea de a merge la culcare mai devreme doar pentru a ne trezi câteva ore mai târziu şi-a pierdut din strălucire.

Atunci întrebarea este dacă decizia de a abandona somnul segmentat este cea mai bună decizie pentru umanitate. Bineînţeles, faptul că odihna neîntreruptă a prins atât de bine, încât acum credem despre ea că este modul natural de a dormi, sugerează că nu a fost o decizie rea.

În acelaşi timp, există încă o mulţime de oameni care se trezesc regulat în mijlocul nopţii şi nu mai pot adormi la loc (eu însumi am experimentat acest fenomen mai mult decât mi-ar fi plăcut), acţiune care are acum propriul său nume: insomnie. Această afecţiune ar putea fi de fapt doar o întoarcere la modul în care oamenii obişnuiau să doarmă - şi modul în care unii o fac în continuare, spun unele cercetări antropologice cu privire la obiceiurile de somn ale unor triburi din Nigeria.

Dacă nu este vorba de altceva, probabil este bine de ştiut că trezirea în mijlocul nopţii nu ar trebui să fie văzută ca un lucru pentru care să vă îngrijoraţi - doar vă reconectaţi la modul în care strămoşii voştri obişnuiau să doarmă, stilul anilor 1500. Şi atâta timp cât nu dormiţi, de fapt, cu strămoşii voştri, nu pot vedea nimic rău în asta.

 



Textul este traducerea articolului http://io9.com/5887796/has-all-of-humanity-actually-forgotten-the-right-way-to-sleep?tag=madscience.
Traducere: Duceac Irina Delia