Tipărire
Categorie: Corpul omenesc
Accesări: 16304

Fată privindu-se în oglindăIeri de dimineaţă arătai bine. Eşti destul de sigură că şi aseară, înainte de a ieşi în oraş, arătai chiar foarte bine. Atunci cine este persoana aceea dezagreabilă care apare în albumul de pe Facebook de seara trecută şi de ce e marcată cu numele tău?

 

 

 

 

Există un fenomen situat între o neplăcere universală şi o legendă urbană: oamenii observă faptul că în poze se văd altfel decât în oglindă. Cel mai adesea, imaginea pe care o vedem în oglindă poate fi ajustată, este previzibilă şi plăcută, pe când imaginea noastră dintr-o poză poate genera mici surprize neplăcute.

De ce aceste diferenţe? Răspunsul este complicat, dar se poate reduce la următorul motiv: creierul, ochii, oglinda şi aparatul tău de fotografiat conspiră pentru a-ţi sabota imaginea.


E vina camerelor digitale!

Camera video mai adaugă 5kg! Această afirmaţie obscură cu sorginte în televiziune ajunsese într-un timp un dicton îmbrăţişat de toată lumea. În timp ce acest efect particular se referă doar la televizor, fiind vorba mai ales de efectul de distorsionare a imaginii întâlnit la vechile televizoare cu curbură convexă, unele persoane sunt de părere că se aplică în aceeaşi măsură şi la fotografii.

Senzorii camerei digitale probabil absorb acelaşi număr de fotoni ca şi ochii noştri, dar acest proces se realizează printr-un obiectiv (lentilă) complex care într-adevăr poate schimba felul în care arătăm într-o fotografie. Majoritatea camerelor digitale, de la cele care pot realiza doar instantanee până la cele dotate cu DSLR, au în dotare obiective capabile de a ajusta lăţimea imaginii, de a surprinde o imagine în perspectivă cu zoom redus sau de a focaliza pe un anumit punct printr-un zoom mărit. În orice caz, la ambele extreme obiectivul camerei îţi poate juca feste ciudate şi potenţial nefaste.

 



Obiectivul de unghi larg surprinde, după cum îi sugerează şi numele, imagini ale căror unghiuri sunt foarte largi. Câmpul de vedere al unei fotografii de unghi larg este foarte extins – chiar mai extins decât câmpul de vedere al ochilor noştri. Din această cauză, unele obiective creează un fel de efect similar cu ochiul unui peşte (fisheye effect), în sensul că mijlocul imaginii este umflat, în timp ce marginile sunt întinse. Dar acest efect poate fi observat imediat, aşa că nu o să cauzeze prea mulţi nervi. Altfel spus, dacă fotografia arată ca un instantaneu dintr-un episod al serialului Jackass, nu ar trebuie să permiţi ca aceasta să se identifice cu imaginea ta.

Dar există şi un efect subtil numit distorsiune de unghi larg. Din moment ce câmpul de vedere e foarte larg, obiectele care sunt mai apropiate de obiectivul camerei vor părea mai mari, în timp ce obiectele mai îndepărtate vor fi foarte mici. Efectul net constă într-o iluzie a dimensiunii imaginii, atât în lăţime, cât şi în înălţime. Efect e, desigur, subtil, dar totuşi există.

Lentilele telefoto pot fi ”măgulitoare” cu imaginea ta, deoarece dau impresia că imaginea subiectului din fotografie este mai plată, iar lăţimea unor trăsături principale ale corpului, precum nasul sau sânii, pare uşor comprimată. Aşa că ar trebui să te gândeşti de două ori înainte de a fugi de paparazzi sâcâitori şi de obiectivele lor scumpe. Turiştii cu cameră foto de buzunar sunt vinovaţi de faptul că arăţi mai voluminos pe Internet.

Distorsiunea cauzată de obiectiv nu e singurul proces care îţi poate afecta chipul. Bliţul iluminează subiecţii mult prea puternic, transformând feţele plăcute puse în evidenţă de umbre fine în chipuri cadaverice, palide şi lipsite de umbră.

Ori că sunt enervante sau sunt folosite pentru a ne crea avantaje, aceste efecte denotă faptul că ceea ce vedem în fotografii este diferit faţă de ceea ce vedem în oglindă.


E vina oglinzii !


Nu vreau să se înţeleagă că aparatele de fotografiat sunt singurele care ne mint, deoarece oglinzile sunt la fel de vinovate. În primul rând, îţi modifică imaginea. Înfăţişarea ta cu care eşti cel mai obişnuit este de fapt opusă imaginii pe care ceilalţi o văd. Odată acceptată, se creează o inversare intuitivă, în sensul că nu ne deranjează ce vedem, dar se implementează o imagine de sine, care, intrinsec vorbind, este eronată.

În al doilea rând, mai există şi o problemă de perspectivă. Oamenii stau aproape de oglindă, dar văd o imagine integrală a corpului. Astfel este obţinută o perspectivă rezonabilă, dar unică: este perspectiva unei persoane care stă lângă tine, cu ochii mai apropiaţi de capul tău decât de picioare. Aceasta este perspectiva unui partener în conversaţie şi nu a unui fotograf. Uitându-te într-un anumit fel în oglindă de la un metru distanţă nu înseamnă că vei arăta la fel de la 5 metri.


E şi vina ta !

Fizica obiectivelor foto şi a oglinzilor oferă răspunsuri la anumite probleme, cum ar fi: ”Aha, deci de asta arăta extraordinarul meu fund atât de mare pe cameră!”. Dar aceste răspunsuri nu pot explica o altă ciudăţenie a domeniului fotografiei. Este vorba despre un sentiment inexplicabil. Este o convingere a faptului că ceva în fotografia în care apărem pare cu mult diferit faţă de ceea ce am văzut în oglindă. Aceste convingeri sunt doar în capul tău.

Gândeşte-te la felul în care te uiţi în oglindă. Oglinda oferă o imagine atât de limitată, încât de multe ori trebuie să îţi apropii privirea ca să poţi vedea clar. Întotdeauna te vei uita uşor în jos la restul corpului tău. Părerea şi intenţiile tale vor fi mereu subiective şi astfel vei obţine un look într-adevăr atrăgător. Vei ascunde părţile mai voluminoase ale corpului sub haine vaporoase şi vei minimaliza trăsăturile faciale mai ciudate printr-o simplă mişcare a capului.

Dar alţi indivizi, aici fiind incluşi şi fotografii, nu văd această versiune a ta. Ei observă o versiune a ta de care arareori eşti conştient, iar aceasta poate părea total străină de ceea ce ştiai tu atât de bine. Cum explică într-un articol şi site-ul Slate, această situaţie este asemănătoare cu felul în care oamenii îşi urăsc vocile din înregistrări, mai ales pentru că intonaţia aceea total străină şi care denotă o inteligenţă precară reprezintă felul în care sunt auziţi de celelalte persoane. În fotografii, ne putem observa în diferite stări de mişcare, în diferite poziţii ale corpului şi din perspective nepăsătoare şi neutre. Obiectivul camerei foto poate distorsiona într-adevăr imaginea, dar, într-o proporţie covârşitoare, acele fotografii neplăcute sunt mai aproape de realitate decât imaginile acelea îngrijite din oglindă.

 




Textul reprezintă traducerea articolului Why You Look Different in Photos Than You Do in the Mirror, publicat pe gizmodo.com.
Traducerea: Alexandru Olteanu