Dicţionar medicalVă prezentăm în continuare un scurt dicţionar medical. Deşi mărimea acestuia nu rivalizează cu un dicţionar propriu-zis, credem că termenii existenţi pot fi de ajutor cititorilor noştri. Oricine doreşte să participe cu unul sau mai mulţi termeni, este binevenit.

 

 

 

 

A

Acetilcolină

Neurotransmiţător ce intervine în transmiterea impulsului nervos, în special la nivelul joncţiunilor neuromusculare.

Acid ascorbic

Altă denumire pentru vitamina C.

Acid folic

Altă denumire pentru vitamina B9.

Acromatopsie

Imposibilitatea de a distinge culorile.

Adipocit

Celulă care formează ţesutul adipos.

Adrenalină

Hormon secretat de medulosuprarenală (partea medulară a glandelor suprarenale), ce are diferite acţiuni asupra organismului: dilatarea bronhiilor, relaxarea musculaturii netede, contracţia sfincterelor, dilatarea pupilei, contractarea fibrelor netede. Produce alertă corticală, anxietate şi frică. Aceste acţiuni ale adrenalinei ajută la adaptarea organismului în diferite situaţii stresante.

Afazie

Tulburare a limbajului, în care bolnavul nu poate să se exprime şi nici nu înţelege ceea ce spune interlocutorul, deşi aparatul fonator şi aparatul auditiv al celui dintâi nu sunt defecte. Afecţiunea se datorează unor leziuni ale creierului.

Alfaprodin

Opioid utilizat în medicină ca analgezic, însă este folosit şi ca stupefiant.

Anamneză

Procedeu prin care medicul pune întrebări unui pacient, cu scopul de a obţine informaţii ce le va utiliza pentru stabilirea unui diagnostic. Examinarea clinică a pacientului debutează cu anamneza.

Antracoză

Boală caracteristică minerilor, care afectează plămânii datorită inhalării de praf de cărbune. Se mai numeşte „plămânul negru” deoarece culoarea plămânului se schimbă din roz în negru.

Apoferitină

Proteină de care se leagă fierul, formând feritina.

Abazie

Imposibilitatea de a merge, fără să existe vreo deficienţă la nivelul aparatului locomotor.

Amfiartroză

Articulaţie semimobilă, care nu permite decât unele mişcări. Exemplu de amfiartroză este articulaţia dintre corpurile vertebrale care se face prin  interpunerea discurilor vertebrale.

Aortă

Cea mai mare arteră din organism, care se ramifică, irigând toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. Ramuri ale aortei sunt aorta descendentă, care se împarte în toracală şi abdominală, şi arterele iliace comune.

Artrodie

Articulaţie ce are un grad de mobilitate foarte mare. Un exemplu de atrodie este articulaţia genunchiului.

Astazie

Afecţiune caracterizată prin neputinţa de a sta în poziţie verticală, deşi muşchii nu prezintă niciun deficit. Astazia intervine în cazul extirpării cerebelului. Extirparea cerebelului este compatibilă cu viaţa, însă au loc câteva deficienţe manifestate la nivelul aparatului locomotor, de tipul astaziei. Aceste funcţii ale cerebelului vor fi însă preluate de scoarţa cerebrală, odată cu trecerea timpului.

 

B

Bacteriologie

Ramură a microbiologiei care se ocupă cu studiul bacteriilor.

Balanită

Inflamaţie a mucoasei glandului.

Baritoză

Afecţiune a plămânului apărută ca urmare a inhalării prafului de bariu.

Biopsie

Recoltarea prin diferite tehnici a fragmentelor de ţesut sau a fragmentelor de organe de la pacient, cu scopul ca acestea să fie studiate la microscop.

Biotină

Altă denumire pentru vitamina B7.

Bilă

Lichid produs de ficat cu rol în digestia grăsimilor. Este secretată continuu de către hepatocite. În perioada dintre mese este depozitată în vezica biliară, iar în timpul digestiei se eliberează în duoden.

Bronhie

Ramificaţie a traheii care pătrunde în plămân. Bronhiile se tot divid, ultima ramificaţie a acestora numindu-se bronhiolă.

Bronşiolită

Inflamaţie a peretelui bronhiolelor.

Bronşită

Inflamaţie a peretelui bronhiilor.



C

Cardia

Sfincter ce prezintă o contracţie tonică, situat pe o porţiune de 2-5 cm la joncţiunea dintre esofag şi stomac. Contracţia lui previne refluxul gastro-esofagian.

Calcitonină

Hormon secretat de celulele C din tiroidă şi din paratiroide, cu rol hipocalcemiant (ajută la fixarea calciului în oase şi, deci, scade concentraţia acestui mineral din sânge).

Capita papaveris

Fructe de mac mature, folosite ca stupefiante.

Cataractă

Afecţiune a ochiului ce se caracterizează prin opacifierea cristalinului. Acuitatea vizuală se pierde gradat, pe măsură ce cristalinul devine tot mai opac. De cele mai multe ori, are loc orbirea. Cataracta este principala cauză de pierdere a vederii. Tratamentul este chirurgical: cristalinul afectat este îndepărat şi se implantează unul artificial.

Codeină

Opiod folosit în medicină ca analgezic şi antitusiv. Este al doilea cel mai predominant alcaloid din opium, fiind izolat prima dată în Franţa de către Pierre Robiquet, în anul 1832. Este utilizat pentru a trata durerile slabe până la moderate. Folosit ca stupefiant, poate provoca dependenţă fizică, printre simptomele de sevraj numărându-se: greaţă, diaree, frisoane, insomnie, iritabilitate, spasme musculare, crampe ale stomacului, transpiraţie, durere.

Codoxim

Opioid cu efecte antitusive.

Conjunctivită

Reprezintă inflamaţia mucoasei conjunctivale, ce poate avea diverse cauze: alergice, infecţioase, traumatice. Printre simptomele afecţiunii se numără: ochi roşii, senzaţie de prurit, secreţii vâscoase, vedere tulbure, uneori senzaţia de usturime sau de nisip în ochi. Conjunctivita poate fi cauza unei reacţii alergice la praf, polen, produse cosmetice. S-au întâlnit şi cazuri când reacţia alergică se datora lentilei de contact. Dacă este tratată necorespunzător, conjunctivita poate provoca complicaţii serioase.

Constipaţie

Imposibilitatea de a elimina materiile fecale. Poate surveni în anumite boli, însă se poate datora şi unei alimentaţii necorespunzătoare. În acest ultim caz, se recomandă un consum mai mare de fibre vegetale. Un alt factor favorizant al constipaţiei este sedentarismul.



D

Debit cardiac

Volumul de sânge expulzat de ventricul într-un minut. Se calculează prin înmulţirea volumului-bătaie (cantitatea de sânge ce este expulzată la o singură bătaie a inimii) cu frecvenţa cardiacă (câte bătăi au loc într-un minut).

Defecaţie

Proces de eliminare a materiilor fecale din intestin. Când fecalele ajung în rect, se iniţiază dorinţa de defecaţie.

Diafiză

Reprezintă corpul oaselor lungi. Centrul diafizei este străbătut de un canal ce adăposteşte măduva osoasă. În jurul canalului se află ţesut osos compact.

Disartrie

Afecţiune în care cuvintele sunt articulate defectuos. Poate apărea ca urmare a unui accident vascular cerebral.

Disfagie

Afecţiune ce se caracterizează prin dificultate la deglutiţie.

Disfonie

Tulburarea a vocii, ca urmare a unor leziuni la nivelul creierului sau ca urmare a unor traumatisme cu localizare la nivelul corzilor vocale. Poate fi o modificare permanentă sau temporară. Această afecţiune este caracterizată prin modificarea intensităţii şi timbrului vocal.

Daltonism

Afecţiune genetică ce se manifestă prin imposibilitatea de a distinge culorile complementare (de exemplu roşu de verde). Perturbările în perceperea culorilor se datorează absenţei totale sau parţiale a pigmenţilor fotosensibili din celulele cu conuri.

Dentină

Parte a dintelui ce se află imediat sub smalţ. Dintele este alcătuit 80% din dentină.

Dermatoză

Termen generic pentru orice boală de piele.

Dextromoramid

Opioid analgezic ce este de aproximativ trei ori mai puternic decât morfina. Se foloseşte în uşurarea durerilor cauzate de cancer. A fost descoperit şi patentat în 1956 de Paul Janssen (deci este o substanţă sintetică).

Diabet zaharat

Disfuncţie provocată de hiposecreţia de insulină, rezultatul global fiind hiperglicemia. Diabetul zaharat se caracterizează prin glicozurie, poliurie, polifagie, polidipsie, scădere în greutate.

Diaforeză

Transpiraţie abundentă.

Diafragm/ diafragmă

Muşchi ce separă cutia toracică de cavitatea abdominală.

Diampromid

Opioid ale cărui efecte pot fi comparate cu ale morfinei: provoacă ameţeli, greaţă şi este analgezic şi sedativ.

Diaree

Creşterea frecvenţei sau a cantităţii de materii fecale eliminate într-o zi. Poate fi de natură infecţioasă.



E

Epifiză

Capătul osului lung. Fiecare os lung are 2 epifize. În interiorul epifizei există ţesut osos spongios, iar la periferie acesta este acoperit de ţesut osos compact.

Echimoză

Pată ce apare pe piele în urma unui traumatism, având iniţial culoarea roşie, apoi violet-albastru, albastru-verzui şi în cele din urmă galben-verzui. Se mai numeşte vânătaie.

Edem

Acumulare de lichid sub piele, aceasta fiind în zonele afectate lucioasă, întinsă şi fără elasticitate.

Efelidă

Pată mică neregulată, de culoare galben-brună, ce face parte din grupul nevilor. Apare mai ales la persoanele blonde sau roşcate. Efelidele se mai numesc pistrui.

Electrocardiogramă

Înregistrarea grafică a activităţilor electrice ale inimii.

Enterocit

Celulă din intestin.

Entorsă

Alungirea ligamentelor componente ale unei articulaţii. Printre simptome se enumeră durerea apărută brusc, echimoza şi inflamaţia. În funcţie de gravitatea entorsei şi de localizarea ei (în acest caz, dacă este vorba de gleznă), poate apărea şi imposibilitatea de a merge.

Epinefrină

Altă denumire pentru adrenalină.

Epistaxis

Sângerare nazală.

Eritem

Roșeață a pielii, ce apare ca urmare a vasodilataţiei.



F

Faringită

Inflamaţia mucoasei faringiene. Faringita este de obicei de origine virală şi se întâlneşte cu precădere în sezonul rece. Dar chiar şi în sezonul cald poate apărea această afecţiune, mai ales după consumarea unor lichide foarte reci. Se caracterizează prin dureri ale gâtului, uneori foarte severe.

Fanere

Organe anexe ale pielii, care s-au dezvoltat la suprafaţa ei. La om, fanerele sunt reprezentate de unghii şi păr.

Farmacodinamie

Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul efectelor şi mecanismelor de acţiune ale medicamentelor.

Farmacognozie

Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul materiei prime (care poate fi de origine vegetală sau de origine animală) din care se obţin medicamentele.

Farmacologie

Ştiinţă ce studiază interacţiunea dintre o substanţă activă (medicament) şi un biosistem (organism).

Fentanil

Opioid sintetic descoperit de Paul Janssen în 1960. Este de 100 de ori mai puternic decât morfina: 100 micrograme de fentanil echivalează cu aproximativ 10 mg de morfină. Este folosit intravenos ca anestezic şi analgezic. Este utilizat pentru a calma durerile provocate de cancer. Printre reacţiile adverse ale fentanilului se numără diareea, greaţa, somnolenţa, confuzia, durerile abdominale, durerile de cap, oboseala, halucinaţiile, depresia.

Feritină

Formă principală de depozit de fier din ţesuturi, molecula de feritină conţinând uneori chiar şi 4000 de atomi de fier. Se formează prin legarea fiereului de o proteină numită apoferitină.

Foliculită

Infecţie a foliculului pilos, ce se manifestă prin vezicule mici de puroi localizate în jurul rădăcinii firului de păr.
Fonocardiogramă
Înregistrarea grafică a zgomotelor cardiace.

 



G

Glicogen

Formă de depozit a glucozei. Este un polimer al glucozei cu moleculă foarte mare.

Glicogenogeneza

Proces de formare a glicogenului. Glicogenogeneza are loc în diferite celule din organism, dar se întâlneşte cu precădere în ficat şi muşchi.

Glicogenoliză

Proces  prin care glicogenul se desface în glucoză, sub acţiunea adrenalinei şi glucagonului.

Glicoliză
Proces de desfacere a moleculei de glucoză în două molecule de acid piruvic.

Gluconeogeneză

Dacă glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoză, are loc procesul de transformare a acizilor graşi sau a aminoacizilor în glucoză.

Gastrită

Inflamaţie a mucoasei stomacului. Gastrita acută poate avea drept cauză consumul excesiv de alcool. Gastrita cronică se poate datora infecţiei bacteriene cu Helicobacter pylori.

Gingivita

Inflamaţie a gingiilor.

Glaucom

Afecţiune a ochiului, ce se caracterizează prin creşterea presiunii intraoculare. Umoarea apoasă nu se drenează corespunzător, iar această cumulare de lichid duce la compresia vaselor globului ocular şi a nervului optic. Astfel, celulele din retină sunt distruse, iar nervul optic se poate atrofia, rezultând orbirea. Reprezintă a doua cauză de pierdere a vederii. Totodată, 95% dintre persoanele ce suferă de glaucom au peste 45 de ani. Altă denumire pentru această afecţiune este „apa neagră”.

Glicozurie

Eliminarea glucozei prin urină. Este un simptom al diabetului zaharat.

Gliom

Tumoră a sistemului nervos central. Sunt afectate celulele gliale (de unde şi denumirea de gliom).

Glosita

Inflamare a limbii. Această afecţiune se manifestă prin modificarea aspectului şi culorii limbii.

Glucagon

Hormon al pancreasului endocrin, cu efect hiperglicemiant.

Gomfoză

Articulaţia dento-alveolară (dintele este implantat în alveola dentară).



H

Hematurie

Prezenţa sângelui în urină.

Hemostază

Totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării la nivelul vaselor mici. Se desfăşoară în trei timpi. Primul timp, numit vasculo-plachetar, se caracterizează prin vasoconstricţia vasului şi prin aderarea trombocitelor la nivelul plăgii. Al doilea timp, timpul plasmatic, se caracterizează prin coagularea sângelui (proces de transformare a sângelui din stare lichidă în stare de gel). Ultimul timp, timpul trombodinamic, se caracterizează prin retracţia cheagului, care durează 2-24 de ore.

Haluce

Denumire pentru degetul mare de la picior.

Hematom

Acumulare de sânge într-un ţesut, ca urmare a unei hemoragii.

Hemeralopie

Adaptare deficitară la lumină slabă. Se mai numeşte „orbul găinilor”.

Hemoragie

Pierderea unei cantităţi de sânge din sistemul circulator, fie la exterior (hemoragie externă), fie într-o cavitate a organismului (hemoragie internă). Cea mai frecventă cauză a hemoragiilor este traumatismul.

Hemosiderină

Formă de depozit a fierului în organism, mai stabilă decât feritina. Este un pigment galben-auriu sau maro, care provine din degradarea hemoglobinei.

Hepatocit

Celulă a ficatului.

Hidrocodon

Opioid semisintetic ce este folosit ca analgezic şi ca antitusiv. Tratează durerile severe sau moderate. Crează euforie, de aceea este folosit ca stupefiant. În Belgia, Germania, Suedia şi Olanda nu mai este folosit în medicină. Dacă este combinat cu alcool, cocoină, amfetamine sau barbiturice poate provoca moarte.

Hipercapnie

Creşterea concentraţiei de  dioxid de carbon din sânge.

Hipercheratoză

Îngroşare a stratului cornos al pielii (stratul superficial al epidermei).

Hipocapnie

Scăderea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge.

Hipoxie

Scăderea concentraţiei de oxigen din ţesuturi.



I

Irită

Inflamaţie a irisului.

Icter

Afecţiune ce se datorează excesului de bilirubină din sânge. Pielea şi sclerotica au o culoare galbenă.

Impuls nervos

Reprezintă activitatea electrică a membranei neuronului, prin care se realizează transmiterea informaţiei de-a lungul sistemului nervos.

Inaniţie

Afecţiune patologică caracterizată prin denutriţie extremă cauzată de lipsa unui aport alimentar adecvat.

Inapetenţă

Lipsa poftei de mâncare.

Incisiv

Dinte aflat în partea anterioară a cavităţii bucale, cu rol în tăierea alimentelor.

Index

Denumire pentru degetul arătător.

Insulină

Hormon al pancreasului endocrin, cu rol hipoglicemiant.

Iodopsină

Pigment din celulele cu conuri ale retinei, cu rol în vederea fotopică, diurnă, colorată, când se pot sesiza detaliile şi contururile lucrurilor.

Ipohondrie

Teama permanentă de a suferi de o boală gravă, fără a exista motive întemeiate. Se mai numeşte hipocondrie.

 

J

Jejun

Parte a intestinului subţire, situată între duoden şi intestinul gros.

Jejunectomie

Îndepărtarea chirurgicală a jejunului sau a unei părţi din jejun.

Joncţiune neuromusculară

Sinapsă specială, în care fibra nervoasă ia contact cu fibra musculară, având ca rezultat final contracţia musculară. Se mai numeşte placă motorie.

 

K

Keratită

Inflamarea corneei.

Keratopatie

Termen ce denumeşte orice boală a corneei.

 

L

Lagoftalmie

Afecţiune în care pleoapa superioară este scurtă, nereuşind să acopere tot globul ocular.

Leiomiom

Tumoră benignă, dezvoltată din proliferea fibrelor musculare netede.

Leptină

Proteină hormonală ce are rol în reglarea ingestiei de alimente.

Levomoramid

Izomer inactiv al dextromoramidului.

Lizozom

Veziculă ce conţine în interiorul ei enzime hidrolitice care au rol în digestia intracelulară a unor substanţe proprii sau a unor substanţe aduse de la exteriorul celulei. Lizozomii se găsesc în număr mare în globulele albe, întrucât ele au rol în „eliminarea” substanţelor străine organismului (bacterii, virusuri etc.).

Luxaţie

Dislocarea elementelor componente ale unei articulaţii, în special a suprafeţelor articulare. Printre simptome se enumeră: deformarea vizibilă la locul afecţiunii, durere, imposibilitatea de a merge dacă luxaţia este localizată la nivelul gleznei.



M

Menisc

Disc cartilaginos care se găseşte între două suprafeţe articulare. Rolul lui este de a facilita alunecarea celor două suprafeţe.

Micţiune

Proces de eliminare a urinii. Din vezica urinară, urina va ajunge la exterior printr-un canal numit uretră.

Mamelon

Formaţiune anatomică proeminentă a mamelei, unde se deschid canalele glandulare prin care este ejectat laptele matern. Popular, se mai numeşte sfârc.

Melanină

Pigment ce se găseşte în piele, păr şi iris. Ea determină culoarea acestora. Totodată, ne protejează pielea de razele ultraviolete ale soarelui (bronzul se datorează creşterii cantităţii de melanină din piele).

Melanocit

Celulă ce produce melanină.

Menton

Proeminenţă a maxilarului inferior. Se mai numeşte bărbie.

Metadonă

Opioid sintetic, folosit în medicină ca analgezic. Se mai foloseşte şi pentru tratarea dependenţei de opiacee, inclusiv heroină şi morfină. Dozele mai mari de metadonă pot bloca efectele de euforie a heroinei şi a altor droguri similare, astfel încât pot reduce sau chiar opri la dependenţi consumul acestor opiacee. Nu este destinat pentru tratamentul dependenţei de alcool. În Rusia, tratamentul cu metadonă este ilegal.

Miocardită

Inflamaţie a miocardului.

Miocit

Celulă a fibrei musculare.

Mirofin

Substanţă stupefiantă, derivată a morfinei.

Mutaţie

Modificare în secvenţa nucleotidică a unei gene, ca urmare a faptului că intervine o eroare în autoreplicarea ADN-ului.

 

N

Naştere

Expulzia produsului de concepţie (a fătului).

Nefrită

Inflamaţie a rinichiului.

Nefropatie

Termen ce denumeşte orice boală a rinichiului.

Neuropsihofarmacologie

Ramură a farmacologiei ce se ocupă cu studiul efectelor ce le au medicamentele asupra sistemului nervos şi asupra activităţii mintale.

Nev

Pată mică aflată pe piele. Dintre nevi fac parte aluniţele şi efelidele. Aluniţa este o tumoră benignă formată din celule melanocitare. Există însă posibilitatea de a se transforma într-o tumoră malignă, mai ales dacă este supusă traumatismelor repetate. Nevul melanocitic (aluniţa) poate fi dobândit de-a lungul vieţii sau poate fi prezent din naştere (nev melanocitic congenital).

Nevrită

Inflamarea unui nerv.

Noradrenalină

Hormon secretat de medulosuprarenală (partea medulară a glandelor suprarenale). Are efecte asemănătoare adrenalinei.

Norcodeină

Opioid ce este derivat din codeină.

Norepinefrină

Altă denumire pentru noradrenalină.

 

O

Ocitocină

Hormon secretat de hipotalamus, dar eliberat de neurohipofiză, cu rol în stimularea contracţiei musculaturii netede a uterului gravid, mai ales în preajma travaliului.

Ocluzie intestinală

Blocarea parţială sau totală a intestinului subţire sau a intestinului gros. Astfel, conţinutul acestora nu mai poate înainta. Se intervine chirurgical, fiind o urgenţă medicală. Ocluzia intestinală se poate datora unor corpi străini sau unor tumori, însă acestea nu sunt singurele cauze.

Odontoblast

Celulă ce aparţine dintelui, cu rol în elaborarea dentinei.

Oftalmie

Inflamarea globului ocular.

Osteocit

Celulă matură osoasă.

Osteosarcom

Tumoră malignă, în care celulele tumorale produc os tumoral. Poate apărea la diverse oase, însă cel mai des se întâlneşte la femur, tibie, humerus şi maxilar.

Otită

Inflamaţie a urechii medii sau externe. În funcţie de localizare, se disting două tipuri: otită externă şi otită medie. Otita medie, mai periculoasă decât cea externă, debutează cu zvâcnituri, durere, scăderea auzului, febră, frisoane, stare generală proastă. Pot apărea complicaţii ca meningitele sau encefalitele.

P

Pepsină

Enzimă ce devine activă în mediu acid, cu rol în digestia proteinelor. Pepsina scindează proteinele în aminoacizi, care se vor absorbi mai uşor.

Pepsinogen

Formă inactivă a pepsinei. Pepsinogenul se transformă în pepsină la contactul cu acidul clorhidric sau la contactul cu pepsina anterior formată.

Pilor

Sfincter situat la joncţiunea dintre stomac şi intestinul subţire.

Pancreatită

Inflamaţie la nivelul pancreasului. Poate apărea la persoanele ce suferă de alcoolism cronic, însă aceasta nu este singura situaţie.

Paraneuron

Celulă din afara sistemului nervos, cu aceeaşi origine ca acesta şi cu unele proprietăţi ale neuronului.

Parathormon

Hormon ce aparţine paratiroidelor, cu rol hipercalcemiant (concentraţia din sânge a calciului creşte).

Peteşie

Pată roşie de dimensiuni foarte mici, care apare pe piele ca urmare a ruperii unui capilar.

Petidină

Primul opioid sintetic, ce a fost sintetizat în anul 1932 de Otto Eislib. Iniţial a fost folosit ca o substanţă anti-spasmodică, iar proprietăţile sale analgezice au fost descoperite de Otto Schaumann. În prezent este folosit pentru a trata durerile moderate până la severe. Comparativ cu morfina, petidina este mai sigură şi dă mai puţină dependenţă. Efectele adverse sunt similare cu ale altor opioizi: greaţă, vărsături, sedare, ameţeli, constipaţie. Supradoza poate cauza flaciditate musculară, depresie respiratorie, hipotensiune şi comă.

Pleură

Membrană ce acoperă fiecare plămân.

Pneumocit

Celulă a plămânului.

Police

Denumire pentru degetul mare de la mână.

Polidipsie

Consum exagerat de lichide.

Polifagie

Ingerarea unor cantităţi mari de alimente.

Poliurie

Eliminarea unei cantităţi crescute de urină.

Prezbitism

Afecţiune a ochiului ce se datorează scăderii elasticităţii cristalinului.

Prurit

Senzaţia locală sau generală de mâncărime a pielii. De obicei, pruritul este un simptom al unei boli.

Pulpită

Inflamaţie a pulpei dintelui. Este o afecţiune ce dă dureri atroce din cauza faptului că pulpa dintelui este bine irigată şi inervată.

 

R

Rahitism

Afecţiune localizată la nivelul oaselor, caracterizată printr-o calcifiere insuficientă a acestora. Rahitismul se datorează deficitului de vitamina D3. Este o boală a copiilor. Corespondentul rahitismului la adulţi se numeşte osteomalacie.

Rect

Ultima parte a intestinului gros. El se continuă cu orificiul anal, pe unde sunt eliminate materiile fecale.

Retină

Parte a ochiului, alcătuită din 10 straturi în care se găsesc diferite tipuri de celule, inclusiv celulele cu conuri şi cu bastonaşe. Pe retină se formează imaginea.

Riboflavină

Altă denumire pentru vitamina B2.

Rinalgie

Durere localizată la nivelul nasului.

Rinită

Inflamaţie a mucoasei nazale. Poate fi acută sau cronică. Rinita cronică apare de obicei în cazul netratării rinitelor acute, însă se poate datora şi unor boli ca sifilisul sau tuberculoza. Rinita se manifestă prin strănutări repetate, senzaţia de înfundare a nasului, secreţii apoase ce se pot transforma în secreţii mucopurulente, febră uşoară.

Rodopsină

Pigment din celulele cu bastonaşe ale retinei, cu rol în vederea difuză, atunci când nu se disting culorile, detaliile şi contururile obiectelor. Se mai numeşte purpur retinian.

S

Scopolamina

Alcaloid toxic ce se găseşte în frunzele unor plante, însă poate fi obţinut şi pe cale artificială. Doza letală la om este de aproximativ 100 mg. În cantităţi mici se foloseşte în medicină. Are efecte uşor sedative şi este antiemetic (combate răul de mare).

Sinartroză

Articulaţie fixă, imobilă, care nu permite decât mişcări foarte reduse. Exemple sunt suturile craniene sau simfizele.

Sclerotică

Membrană a globului ocular. Este albă şi opacă, fiind slab vascularizată. Are rol protector.

Scolioză

Derivare laterală a coloanei vertebrale. Astfel, coloana vertebrală va avea forma literei S sau forma literei C.

Sebum

Substanţă alcătuită din mai multe tipuri de lipide, care este secretată de glandele sebacee.

Splenită

Inflamaţie a splinei.

Stern

Os ce intră în alcătuirea cutiei toracice. Este poziţionat în partea frontală a corpului.

Stomatită

Inflamaţie a mucoasei bucale. Poate fi provocată de infecţii (infecţia cu virusul herpex simplex), de agenţi fizici sau de agenţi chimici (reacţii alergice la coloranţii din alimente). Alte cauze ale stomatitei sunt consumul de tutun sau alcool.

Strabism

Afecţiune vizuală, caracterizată prin faptul că ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeaşi imagine în acelaşi timp. Apare astfel „privirea încrucişată”. De obicei, este vorba despre o disfuncţie a muşchilor oculari.

Sutură

Articulaţia fixă a oaselor craniului.



T

Tubocurarină

Alcaloid utilizat în medicină pentru anestezie, întrucât opreşte conducerea sistemului nervos la nivelul plăcii motorii.

Teratogen

O substanţă teratogenă produce malformaţii. Dacă substanţa teratogenă este ingerată de mamă în timpul sarcinii, este foarte posibil ca fătul să se nască cu malformaţii.

Termoliză

Proces prin care organismul elimină căldura în exces.

Tetanie

Afecţiune ce se caracterizează prin apariţia spasmelor musculaturii netede şi striate.
Cauza este scăderea calciului plasmatic, ceea ce afectează activitatea sistemului muscular.

Tibie

Os ce face parte din scheletul gambei, alături de fibulă.

Timocit

Celulă a timusului.

Tiroidită

Inflamare a tiroidei.

Tiroxină

Hormon ce aparţine tiroidei, cu rol în procesele de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară.

Trepanare

Formă de chirurgie preistorică, prin care se perfora craniul, cu scopul de a se reduce hipertensiunea craniană sau cu scopul de a se îndepărta spiritele malefice.

Triiodotironină

Hormon ce aparţine tiroidei, cu rol asemănător tiroxinei.

Trombocit

Element figurat sanguin, cu rol în coagularea sângelui.

 

U

Uree

Produs de catabolism ce este eliminat prin urină.

Uremie

Nivelul de uree din sânge.

Ureter

Canal ce face legătura dintre rinichi şi vezica urinară. Există două uretere (câte unul pentru fiecare rinichi).

Uretră

Canal prin care se elimină la exterior urina.

Uvulă

Organ musculos din partea posterioară a cavităţii bucale. Are rol în fonaţie şi deglutiţie. Se mai numeşte omuşor.


V


Vasomotricitate

Capacitatea fibrelor musculare din  vasul de sânge de a se contracta şi de a se relaxa. Astfel, diametrul vasului sanguin se poate mări sau micşora.

Vasopresină

Hormon secretat de hipotalamus, dar eliberat de neurohipofiză, cu rol în creşterea absorbţiei apei de la nivelul nefronului. Se mai numeşte hormon antidiuretic.

Vernix caseosa

La naştere, pielea este acoperită de vernix caseosa, un înveliş cremos de culoare alb-gălbuie. Vernix caseosa este secretată de glandele sebacee şi are rol emolient şi protector pentru nou-născut.

Vezică urinară

Cavitate în care se stochează temporar urina.



X

Xenoftalmie

Stare patologică în care apare oftalmia, cauzată de prezenţa unui corp străin în ochi.

Xerofagie

Regim alimentar ce se manifestă prin ingerarea  hranei uscate.

Xilină

Anestezic local, cunoscut şi sub numele de lidocaină.


Y


Yohimbina

Substanţă extrasă din scoarţa arborelui Corynanthe yohimbe, ce are asupra sistemului nervos efecte contrare adrenalinei.

Yperita

Lichid incolor şi vâscos la temperatura camerei, cu un miros asemănător muştarului, hreanului sau usturoiului. Când nu e folosit în formă pură, culoarea variază de la galben la maro. A fost folosit ca şi armă chimică în Primul Război Mondial, lângă oraşul Ypres, Belgia, de unde îi provine şi numele. Este puţin solubil în apă, dar foarte solubil în grăsimi, de aceea se absoarbe foarte repede în piele. La contactul cu aceasta, yperita duce la apoptoză (celula se autodistruge) sau la lezarea iremediabilă a ADN-ului, ceea ce conduce la cancer.



Z

Zaharoză

Substanţă ce face parte din clasa zaharurilor, fiind obţinută prin combinarea unei molecule de glucoză cu una de fructoză. Se extrage din unele plante, cum ar fi trestia de zahăr.

Zigomatic

Se poate referi la: 1. Oasele zigomatice, situate sub pielea obrajilor, formând pomeţii obrajilor. 2. Muşchii zigomatici, mare şi mic, situaţi în dreptul pomeţilor obrajilor, cu rol în ridicarea buzei superioare.

Zigot

Celula-ou ce se formează în urma fecundării gameţilor (ovulul în cazul femeii şi spermia în cazul bărbatului).

Zoofobie

Stare patologică, manifestată prin frica nemotivată de animale.

Zoopsie

Halucinaţie vizuală apărută în urma unor intoxicaţii cu alcool sau stupefiante. Suferindul vede animale periculoase sau hidoase.





Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Sulfur_mustard
en.wikipedia.org/wiki/Yohimbine
en.wikipedia.org/wiki/Trepanning
en.wikipedia.org/wiki/Leptin
es.wikipedia.org/wiki/Hemosiderina
en.wikipedia.org/wiki/Codeine
en.wikipedia.org/wiki/Myrophine
en.wikipedia.org/wiki/Diampromide
en.wikipedia.org/wiki/Fentanyl
en.wikipedia.org/wiki/Dextromoramide
Anatomia şi fiziologia omului, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Cristian Niţă, 2007, Ed. Corint, Ediţia a II-a
Farmacologia în comprimate, Cătălina Elena Lupuşoru, editura Alfa, 2009
Prescripţie medicală, Ostin C. Mungiu, Iaşi 2004
Fiziologie umană, I. Haulică, ediţia a III-a, revizuită şi adaugită, 2007

Esenţial în fiziologie, Gheorghe Petrescu, volumul I, 2008


Dacă găsiţi scientia.ro util, susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 106.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!