Biologii au descoperit până în prezent peste 2.500 de varietăţi de ţânţari. Cea mai veche fosilă de ţânţar are circa 80 de milioane de ani, găsită într-o bucată de chihlimbar. Ţânţarii sunt foarte enervanţi pentru oameni, iar uneori chiar letali (prin bolile pe care le transmit, precum malaria, febra galbenă, febra dengue etc.); se apreciază că în jur de 1 milion de oameni mor anual ca urmare a unei boli care a fost contactată în urma muşcăturii de ţânţar.  

Dar cum ne detectează ţânţarii? Cum ştiu ei de unde să ne muşte?

Iată "detectorii" folosiţi de ţânţari pentru a ne repera şi, finalmente, a ne muşca (ceea ce pentru ei reprezintă, în fapt, hrană). E de precizat că doar ţânţarii-femelă muşcă; acestea au nevoie de proteinele din sânge pentru dezvoltarea ouălor pe care le poartă.



· Ţânţarii detectează dioxidul de carbon

Atunci când respirăm expirăm dioxid de carbon. Dioxidul de carbon, în parte, este recepţionat de antenele ţânţarului, care tocmai a fost informat că există o potenţială sursă de hrană în apropiere. Se pune în mişcare, apropiindu-se de victimă. Îşi ghidează zborul după concentraţia de dioxid de carbon. Un ţânţar poate detecta o sursă de dioxid de carbon de la cel puţin 10 m.

Dar, după cum aţi observat, în majoritatea cazurilor nu intră în gură, căci ar fi letal pentru ei (şi doar enervant pentru noi). Alţi senzori sunt necesari pentru o identificare a unui loc de aterizare.


· Petele întunecate

Ţânţarii identifică vizual victimele de la o distanţă de cel puţin 5 metri. În cadrul unui experiment ţânţarii au fost introduşi într-un tunel, care avea o pată închisă la culoare pe podea. Până la introducerea dioxidului de carbon în tunel (pe care ţânţarii îl urmăreau, în zborul lor), ţânţarii nu au fost interesaţi în acea pată. Ulterior, cum era singurul indiciu vizual pentru ei, s-au rotit pentru mai multe ore deasupra petei, încercând să identifice o sursă de hrană.

Ar putea fi hainele albe o soluţie împotriva ţânţarilor? Ar putea ajuta, dar sigur nu oferă o soluţie infailibilă, dat fiind că "instrumentarul" ţânţarilor este mai complex decât ce am prezentat până aici.


· Identificarea căldurii şi a substanţelor chimice emanate de piele

Mirosul pielii omului, care este are o componentă bacteriană, este identificat de ţânţari.  Cei mai “gustoşi” oameni sunt cei care au o varietate redusă de bacterii, cel mai des întâlnite aparţinând genurilor Leptotrichia, Delftia, Actinobacteria Gp3 şi Staphylococcus.

S-a observat experimental, pe de altă parte, că ţânţarii sunt mai atraşi de lucrurile fierbinţi decât de cele la temperatura camerei.

Probabil în acest fel, însumând detectarea substanţelor eliberate de piele cu detectarea căldurii, se orientează către zonele dezvelite ale corpului, pentru a se hrăni.


· Detectarea umidităţii


În fine, un ultim detector utilizat de ţânţari în stabilirea "victimei" şi a locului de aterizare, în vederea hrănirii, este identificarea umidităţii. S-a constatat că ţânţarii sunt mai atraşi de lucrurile calde cu o umiditate ridicată, cum ar fi pielea transpirată. De aceea, după sport, într-o zonă cu ţânţari, suntem ţinta atacurilor acestora într-un număr mai mare decât am fi dacă am avea pielea uscată.

 

Bonus:

 

De ce sunt ţânţarii atraşi de tine? 

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.