Limbajul a fost odată considerat caracteristica definitorie a oamenilor. Acum considerăm mai mult că este vorba despre o metodă de comunicare din cele ala lumii animale. Cu toate acestea, nimeni nu se îndoieşte de faptul că limbajul ne-a modelat în mod profund.
Natura umană: sexul privat (5)
Limbajul este cel mai important pentru toţi membrii unei societăţi, mergând de la educaţie, folclor, profeţii şi până la domeniul medical, al comerţului şi injurii. Probabil că drumul nostru ca şi comunicator abil îşi atinge apogeul în bârfă.
Existenţa unui impuls de a vorbi despre alte persoane este pur şi simplu umană. Şi nu este nici pe departe la fel de frivolă pe cât s-ar putea crede. Unii antropologi consideră că bârfim pentru a manipula comportamentul altora, un aspect care ar putea veni în ajutorul nostru pentru a facilita explicarea faptului că de de multe ori bârfa se petrece la o distanţă de la care persoana bârfită poate auzi ceea ce se rosteşte. Lucrurile se întâmplă astfel în rândul a 70% dintre boşimanii Kung din Africa, de exemplu, afirmă Polly Wiessner de la Universitatea din Utah. "Şi eu cred că se întâmplă adesea în şcolile de aici", adaugă ea. "Un grup de fete vor bârfi în raza auditivă a fetei despre care bârfesc, cu intenţia de a fi auzite."
Dar bârfa nu serveşte doar pentru creerea unei reputaţii sau pentru a batjocori. Când Dunbar a tras cu urechea la persoanele gureşe, el a constatat că aceste comentarii ″înţepătoare″ au fost relativ rare, comparativ cu cele inofensive. El consideră că bârfa este echivalentul uman al curăţării reciproce a primatelor. Relaţiile noastre sociale sunt prea numeroase pentru a socializa curăţându-ne reciproc, aşa că bârfim. "Bârfa a evoluat pentru a facilita interacţiunea socială". Chiar şi cei mai puternici promotori şi agitatori depind de ea, cu toate că este posibil să o numească altfel. Până la urmă, spune Dunbar, majoritatea lucrurilor s-ar putea efectua cu uşurinţă prin telefon sau e-mail, dar oamenii se întâlnesc în continuare faţă în faţă, astfel încât să poată stabili o legătură cu ajutorul unei conversaţii întâmplătoare la masa de prânz sau pe terenul de golf.
Wiessner observă că o noutate picantă demnă de bârfit este un dar - şi întâmplător, oferirea cadourilor este o altă caracteristică universală. "În Kalahari, unde lucrez, este atât de plictisitor. [Din acest motiv] oamenii vorbesc despre alte persoane de cele mai multe ori." Wiessner merge atât de departe încât să afirme că o societate fără bârfă s-ar destrăma pur şi simplu. "Oamenii nu ar avea nici un interes comun să rămână împreună."
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului NS: Human-nature, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.
Traducător: Ecaterina Pavel
