ŞtiinţăÎncă din cea mai fragedă pruncie, omul împarte lumea în categorii, prezice modul în care vor decurge lucrurile şi testează predicţiile. O astfel de abordare, care reprezintă esenţa ştiinţei, este evidentă într-o gamă largă de caracteristici generale ale omului.

 

 

 

 

Natura umană: latura jucăuşă (1)

 

Această latură a omului poate fi observată în diverse abordări, pornind de la timp, calendar şi cosmologie până la numele de familie şi măsurători. "Ştiinţa încearcă practic să înţeleagă lumea care ne înconjoară", spune Edward Wasserman de la Universitatea din Iowa, Iowa City. Şi nu se limitează doar la oameni - toate animalele au nevoie de raţionament ştiinţific pentru a supravieţui. "Este felul în care am fost creaţi", afirmă el. Porumbeii, de exemplu, pot învăţa să facă deosebirea dintre autoturisme şi scaune (Journal of Experimental Psychology: Animal Behavior Processes, vol 14, p 235). Câinii pot asocia sunetul unui clopot cu mâncarea şi atunci când cimpanzeii încearcă să scoată o nucă din înveliş, acestea efectuează un mic  experiment.

 



Cu toate acestea, în mod evident, nici un alt animal nu utilizează ştiinţa în măsura în care o facem noi. Deci, ce ne diferenţiază? Un candidat posibil este dorinţa noastră să întrebăm de ce. Daniel Povinelli de la Universitatea din Louisiana, Lafayette a învăţat atât copiii, cât şi cimpanzeii să construiască un bloc având capătul în formă de ″L″, apoi l-a înlocuit pe ascuns cu un bloc aparent identic, dar care însă nu rezista. Cimpanzeii au continuat pur şi simplu să încerce, spune el. "Dar copiii s-au oprit, au întors blocul invers şi au pipăit capătul din partea de jos a acestuia. Au scuturat blocul încercând să-şi dea seama ce se afla în interiorul acestuia. Aceştia făceau tot felul de lucruri în încercarea de a afla de ce blocul nu rămânea în picioare. (Folk Physics for Apes, Oxford University Press, 2003).

O altă caracteristică unică la om este capacitatea acestuia de a înţelege conceptele abstracte. Cimpanzeii se chinuie cu acestea. De exemplu, în timp ce ei învaţă repede că pietrele grele sunt mai bune pentru a sparge nuci, atunci când vine vorba de înţelegerea conceptului de greutate per ansamblu, cimpanzeii se comportă ezitant. "Dacă aud două obiecte  căzând, nu pot deduce după  zgomotul produs de obiecte în cădere, care dintre acestea este bun să spargă nuca şi care nu", spune Povinelli, în timp ce noi putem. În mod categoric, această abilitate de a înţelege ne permite să folosim ceea ce am învăţat într-un domeniu pentru a face predicţii cauzale într-un altul. De exemplu, putem prezice că ceva care produce un zgomot puternic poate avea consecinţe nedorite, pe când un zgomot surd nu va avea un impact deosebit. Raţionamentul nostru ager în privinţa lucrurilor abstracte este corelat cu  uşurinţa cu care stăpânim limbajul şi probabil stă la baza multora dintre abilităţile noastre sociale, cum ar fi ritualurile şi de asemenea regulile de comportament. Povinelli consideră că acest lucru este ceea ce într-adevăr deosebeşte omul chiar şi de cele mai inteligente maimuţe.

Mai există o trăsătură care ne distinge de animale care posedă mai puţine abilităţi ştiinţifice: dorinţa de a împărtăşi ceea ce am descoperit. Odată ce ne dăm seama de ceva, dezvăluim lumii acest lucru, motiv pentru oamenii care sunt preocupaţi de ştiinţă, nu doar Newton, pot "sta pe umerii titanilor" (îşi dezvoltă cunoştinţele, pe baza celor descoperite de înaintaşi înzestraţi).

Natura umană: latura legislativă (3)

 




Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului NS: Human-nature, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.
Traducător: Ecaterina Pavel

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.