Atunci când încerci să-ţi aminteşti ceva este posibil să priveşti în sus, într-o parte ori să închizi ochii. Poate părea un act arbitrar şi fără însemnătate, dar închiderea ochilor este în fapt foarte utilă în procesul de identificare a unor informaţii din memorie.
Cel puţin aşa susţine psihologul Art Markman într-un articol recent publicat în revista Psychology Today. De ce se întâmplă aşa? Creierul tău procesează o cantitate enormă de informaţii, iar simţul văzului asigură date de intrare în cantitate foarte mare. Descifrarea informaţiilor văzute de tine poate folosi o bună parte din capacitatea de procesare a creierului. Informaţii mai puţin complexe, ca cerul, tavanul ori "negrul" creat prin închiderea pleoapelor asigură o mai mare capacitate de procesare pentru actul căutării informaţiei.
Markman explică:
"Dacă îţi împreunezi palmele în spatele capului, mare parte din zona acoperită de palme arată porţiunea din creier necesară procesării informaţiilor vizuale, ajunse la creier prin intermediul ochilor. Aceeaşi porţiune a creierului este implicată şi în amintirea unor episoade anterioare. Este perfect logic ca în aceeaşi zonă a creierului să se facă şi procesarea informaţiilor venite prin simţul văzului, şi reamintirea unor date.
Acelaşi model se aplică şi altor simţuri. Dacă încerci să-ţi aminteşti un sunet ori vocea cuiva, zgomotul complex poate face foarte dificil acest proces. De aceea, de pildă, este posibil să ai probleme în a scrie coerent atunci când alţii de lângă tine vorbesc. Dacă în timp ce vocea ta interioară dictează un text, aceasta va fi bruiată de vocile externe. În principiu, atunci când ai nevoie să-ţi aminteşti ceva, fă cumva şi izolează de exterior simţul implicat. Te va ajuta să te concentrezi şi să găseşti informaţia pe care o cauţi".
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Why Closing Your Eyes (and Disabling Other Senses) Can Help You Remember, publicat de LifeHacker.com
