Rene DescartesRené Descartes (La Haye-Touraine, 31.03.1596 - Stockolm, 11.02.1650) a fost un matematician, filozof şi fizician francez. Bacalaureat şi licenţiat al Universităţii din Poitiers (pentru cunoştinţele sale vaste, era poreclit, încă de când avea 8 ani, “filosoful”).

 

 

 

 

Devenind ofiţer, a făcut călătorii în multe ţări din Europa (între 1617-1621); un timp (1628-1649) s-a stabilit în Olanda. În 1649, la invitaţia suveranei Suediei, a întreprins călătoria fatală la Stockolm, unde temperatura potrivnică fizicului său a curmat (după cinci luni) viaţa savantului; a fost înmormântat într-un cimitir din Stockolm şi după 16 ani osemintele lui au fost transportate la Paris (fiind depuse în biserica St. Geneviève). În orăşelul natal (azi localitatea Descartes) i s-a ridicat o statuie pe care este trecută maxima sa: “Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum”.

Principala operă ştiinţifică a lui R. Descartes este intitulată: Discours de la méthode pour bien conduire sa raison et chercher la vérité dans sciences (apărută în 1637); sub acest titlu este redactată, ca prima parte, o autobiografie filozofică, urmată de alte trei părţi (deşi, cronologic, acestea au fost scrise întâi): La Dioptrique (1631) - în care a tratat teoria fizico-matematică a instrumentelor optice în strânsă legătură cu problemele fiziologiei şi a redat legea refracţiei, pe care a descoperit-o independent de W. Snellius (1581-1626); Les Méteores - tratând teoria fenomenelor meteorologice, cu principala realizare a teoriei curcubeului; La Géometrie - uimitoarea operă a geniului cartezian, cuprinzând (în cele 87 de pagini) remarcabila metoda a coordonatelor, cu ajutorul căreia problemele de geometrie sunt reduse la problemele de algebră (se spune că Descartes a ajuns la ideea reperului de coordonate - inspirat de vechile încercări ale pitagoricienilor de a stabili o legătură între geometrie şi aritmetică – în dorinţa de a crea pentru optica geometrică un aparat matematic). Aici R.Descartes a considerat, cel dintâi, noţiunea de mărime variabilă (a cărei introducere, F. Engels (1820-1895) a caracterizat-o ca pe una din realizările metodei dialectice în domeniul matematicii şi al gândirii matematice); a propus ca toate mărimile să fie notate cu ajutorul literelor alfabetului latin: cunoscutele - cu primele litere, necunoscutele - cu ultimele; cât priveşte cifrele (numite impropriu, arabe), le-a folosit în două cazuri: pentru desemnarea coeficienţilor şi pentru scrierea exponenţilor; a tratat teoria tangentelor la curbe; a expus teoria ovalelor, care a adus servicii importante construirii oglinzilor focalizatoare şi, în special, construirii lunetelor; s-a ocupat de problema duplicării cubului, a trisecţiunii unghiului; a dat o metodă pentru rezolvarea ecuaţiei generale de gradul patru; a stabilit teorema (care îi poartă numele) privind numărul rădăcinilor pozitive ale unei ecuaţii algebrice; a descoperit relaţia dintre numărul feţelor, vârfurilor şi muchiilor unui poliedru convex etc. Triumful metodei analitice carteziene în matematică a fost marcat de procedeul pe care Descartes l-a folosit la rezolvarea “problemei inverse a tangentelor”.

Citiţi şi: René Descartes şi ştiinţa

Alte lucrări ale lui R. Descartes redau preocupările din domeniul filozofiei - Meditationes de prima philosophia (1641) şi Principia philosophiae (1644) - al cosmogoniei şi fiziologiei - Traité du monde où de la lumiére (1633); prima sa lucrare ştiinţifică a fost Compendium musicae (1618), iar ultima, Passions de l’âme (1650). în plus, s-au păstrat 498 de scrisori, cele mai multe fiind adresate matematicianului M. Mersenne (1588-1684) - cel care l-a apreciat mult şi l-a încurajat în munca ştiinţifică - prietenul său I. Beekmann (1588-1637) - de episodul primei lor întâlniri fiind legată şi hotărârea ofiţerului de atunci (1618) de a se dedica ştiinţei, matematicii - şi principesei palatine Elisabeta de Phalz (1618-1680); aceste scrisori cuprind multe detalii despre viaţa şi creaţia savantului.

“Primul precept al cunoaşterii este să nu admiţi niciodată că un lucru este adevărat dacă nu l-ai cunoscut în chip evident ca atare; adică, să eviţi cu grijă graba şi prejudecata şi să nu primeşti în judecăţile tale decât ceea s-ar înfăţişa spiritului tău atât de clar şi de distinct, încât să nu ai nici un prilej de a-l pune la îndoială" - R.Descartes.

Pt a posta comentarii: creați un cont pe site, folosiți contul de FB, Twitter sau Google ori postați ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (nu se publică automat).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro