Fosila din eocenFosilele sunt resturi sau urme ale unor organisme, mai vechi de 10.000 de ani. Urmele sunt reprezentate de diferite dovezi care atestă existenţa anumitor organisme, precum cărbunii, ţiţeiul, gazele naturale, chihlimbarul, excremente pietrificate (coprolite).

 

 

 

Roci magmatice, metamorfice, sedimentare (16)

 

De asemenea, vorbim şi de urme pietrificate ale acestor organisme. Ştiinţa care se ocupă cu studiul fosilelor poartă numele de paleontologie.

 

Fosilele şi urmele

De obicei la moartea unui organism, substanţele organice din corpul acestuia sunt descompuse de către microorganisme la scurt timp după moartea organismului, iar părţile mai rezistente precum oasele, dinţii sau cochiliile sunt distruse de către acţiunea apei, a aerului şi a temperaturii. Dar în unele cazuri, organismele se pot conserva, astfel rezultând fosilele. În unele cazuri, organismele pot fi conservate complet, dar cel mai adesea se conservă doar părţile tari ale organismelor; de aceea se cunosc mai multe lucruri despre fauna preistorică decât despre floră. Probabilitatea ca o specie să se conserve depinde de structura sa şi de modul său de viaţă. Prima condiţie pentru ca un organism să fie fosilizat este ca rămăşiţele acestuia să fie îngropate la scurt timp în sedimente, care să le protejeze de acţiunea distructivă a factorilor de mediu. De obicei sedimentele se acumulează pe fundurile mărilor, oceanelor şi lacurilor, organismele care trăiesc în aceste medii având astfel o probabilitate mai mare de a fi fosilizate. Organismele terestre se fosilizează în sedimentele formate datorită surpărilor, depozitele eoliene, acumulările de cenuşă vulcanică sau cele din grote. Resturile înglobate în aceste sedimente suferă o serie de transformări fizice şi chimice, care determină fosilizarea acestora. Uneori, în anumite condiţii pot fi conservate chiar şi părţile moi ale organismelor. În chihlimbar sau în gheaţă, organisme sunt conservate perfect, astfel paleontologii având acces şi la ţesuturile moi.

 

Trilobit
Trilobiţii, organisme foarte răspândite în trecut, sunt strămoşii insectelor şi crustaceelor actuale.
Credit: Wikimedia Commons




Pe lângă fosile, formate din resturile lor, existenţa anumitor organisme este demonstrată şi de existenţa unor ,,urme’’ lăsate de acestea. Prin analiza chimică a ţiţeiului, cărbunelui, gazelor naturale sau chihlimbarului s-a putut demonstra că acestea sunt alcătuite din substanţe organice, care iniţial au existat în structura diferitelor organisme. Urmele de paşi împietrite oferă informaţii importante despre modul de deplasare al organismelor, iar tunelele săpate în piatră sau lemn oferă informaţii importante despre modul de viaţă al diferitelor organisme. Materiile fecale fosilizate oferă informaţii importante despre hrana organismelor preistorice.

 

Paleontologia

Prin studiul fosilelor şi al urmelor diverselor organisme, paleontologia (palaios - vechi, ontos - fiinţă şi logos - ştiință) prezintă evoluţia vieţii pe Terra. Paleontologia se află în strânsă legătură cu geologia, deoarece fosilele şi urmele organismelor se găsesc în interiorul scoarţei, în diverse tipuri de roci, în special în cele sedimentare. Acest domeniu de studiu este unul interdisciplinar, aflat la graniţa dintre geologie şi biologie. Paleontologia se află în strânsă legătură cu stratigrafia, vârsta fosilelor fiind stabilită de obicei în funcţie de stratul de rocă în care se află. Uneori însă informaţiile paleontologice vin în ajutorul geologiei, vârsta diferitelor roci fiind datată în funcţie de vârsta fosilelor pe care le conţin. Urmele existenţei diferitelor organisme precum cărbunii, gazele naturale sau ţiţeiul sunt atât obiectul de studiul al paleontologiei, cât şi al petrografiei, ştiinţa care studiază rocile.

Principalele ramuri ale paleontologiei sunt paleobotanica, care studiază organismele vegetale, zoopaleontologia, care studiază organismele animale şi micropaleontologia, care studiază organismele microscopice. Zoopaleontologia se împarte la rândul ei în zoopaleontologia vertebratelor şi cea a nevertebratelor. Paleobiologia, considerată de unii oameni de ştiință ca ramură a paleontologiei, este ştiinţa care studiază biologia organismelor străvechi (alcătuirea acestora, hrana, relaţiile cu mediul etc), pe baza informaţiilor paleontologice, iar paleontologia evolutivă studiază evoluţia organismelor vii.

Paleontologia vine în sprijinul teoriei evoluţioniste, fosilele fiind o dovadă a faptului că Terra nu a fost populată întotdeauna de aceleaşi organisme şi că organismele evoluează spre forme mai complexe.

Înainte ca Terra să existe (18)

 



Bibliografie:
Terra - Enciclopedia completa a planetei noastre, Editura RAO