Tipărire
Categorie: Terra
Accesări: 13659

TerraÎn acest articol vom discuta despre relieful specific bazinelor oceanice. Trecerea dinspre continente spre bazinele oceanice se face prin marginile litorale. Marginile continentale prezintă trei componente: şelful, abruptul continental şi glacisul continental.

 

 

 

 

Dealurile, podişurile şi câmpiile (12)

 

Şelful reprezintă o zonă netedă, care în trecut în timpul erelor glaciare a fost o porţiune de uscat, dar ca urmare a topirii gheţii a fost inundată. Acesta coboară în pantă lină de la linia ţărmului până la o adâncime de circa 200 m.

După terminarea şelfului începe abruptul continental, care reprezintă o pantă bruscă, coborând până la glacisul continental. Glacisul reprezintă o porţiune înclinată aflată în continuarea abruptului continental care se continuă până la câmpia abisală. Câmpia abisală reprezintă relieful propriu-zis al bazinelor oceanice. Aceste câmpii pot fi netede, precum cele continentale sau pot prezenta diverse forme de relief asemănătoare celor terestre.

 




Canioane submarine


În multe zone de pe marginile continentale, abruptul a fost erodat sub forma unor văi adânci, numite canioane submarine. De obicei partea superioară a acestor canioane este apropiată de punctual în care un fluviu se varsă în ocean. Acestea se formează datorită sedimentelor care cad pe pantă şi curenţilor marini. Cele mai mari astfel de canioane se formează la vărsarea fluviilor Gange şi Amazon.


Sedimentele oceanice

Cea mai mare parte a fundului marin este acoperită de straturi de sedimente, cu grosimi care pot depăşi chiar şi 5 km. Pe şelful continental predomină pietrişul, nisipul şi mâlul provenite din eroziunea rocilor terestre transportate de apele curgătoare. Alte sedimente provin din praful şi nisipul transportate de vânt  sau din topirea icebergurilor, care conţin diverse particule de rocă, pe care le eliberează la topire. Nămolul biogen, o componentă importantă a stratului de sedimente este compus din scheletele organismelor moarte de-a lungul a milioane de ani. După substanţele componente aceste nămoluri pot fi calcaroase, compuse din carbonat de calciu şi silicoase, compuse din siliciu.


Câmpiile abisale

Câmpiile abisale încep din locurile unde se termină marginile continentale. Ele ocupă suprafeţe întinse ale fundului marin, cu adâncimi de 4000-6000 m. Sunt cele mai netede suprafeţe de pe Terra şi reprezintă ecosisteme importante pentru numeroase specii vegetale şi animale.


Forme de relief oceanice

Dorsalele sunt lanţuri muntoase subacvatice, formate prin încreţirea scoarţei terestre sau prin erupţiile vulcanice subacvatice. Fosele reprezintă depresiuni oceanice alungite, cu adâncimi de până la 6000 m. Gropile abisale au forma unor șanțuri, cu adâncimi de peste 6000 m. Cea mai adâncă groapă abisală este groapa Marianelor de 11.034 metri.