Scientia

Soarele s-a născut cu 4,6 miliarde de ani în urmă, la mai mult de 9 miliarde de ani după Big Bang. Sursa principală a vieţii pe Pământ, Soarele se va epuiza în alte câteva miliarde ani, iar Pământul, implacabil, dacă nu va fi până atunci distrus de om, îşi va termina misiunea în Univers. Citiţi articolul pentru detalii privind ciclul de viaţă al Soarelui.

ÎNCEPUTURILE...

În urmă cu 4.6 miliarde de ani, Soarele începea să se formeze pe unul din braţele spirale ale Căii Lactee, la aproximativ două treimi din lungimea braţului corespunzător constelaţiei Săgetătorului, spre capătul dinspre exteriorul galaxiei.

Soarele este o stea din generaţia a treia. A luat naştere din nori cosmici gazoşi şi nebuloase dense care conţineau multe elemente grele, pentru a se comprima ulterior sub implacabila influenţă a propriei gravitaţii, până la momentul în care temperatura şi densitatea sa au permis generarea şi întreţinerea de reacţii nucleare în interiorul stelei.

SOARELE ÎN CIFRE

Într-un clasament al stelelor, Soarele este o stea galbenă de dimensiuni medii, dar este atât de masiv, încât conţine 99.8% din întreaga masă a sistemului nostru solar. Energia radiată de Soare întreţine aproape toate formele de viaţă de pe Terra, influenţând clima şi starea vremii pe Pământ.

Soarele are în jur de 900.000 de mile în diametru. Temperatura în interiorul său atinge 15 milioane de grade Celsius, iar la suprafaţă este în jur de 6000 de grade Celsius.

Ciclul de viaţă al Soarelui

CUM DEVINE SOARELE GIGANT ŞI APOI PITIC

Soarele va fi destul de stabil în următoarele 5 miliarde de ani, moment la care va intra în faza de gigant roşu. Îşi va mări dimensiunile atât de mult, încât straturile sale exterioare vor ajunge în zona orbitei actuale a Terrei, ceea ce va corespunde unui diametru de aproximativ 200 de milioane de mile.

După această etapă va urma o nouă fază, de alte câteva miliarde de ani, fază în care Soarele va fi ceea ce astronomii numesc o stea pitică albă.

O stea pitică albă este o stea de masă medie aflată în ultima fază a evoluţiei. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare. Înainte de a deveni pitice albe, stelele din această categorie trec prin faza de gigant roşu, perioadă în care straturile exterioare se desprind şi formează nebuloase planetare; nucleul inactiv rămas conţine în principal carbon şi oxigen. Prin absenţa fuziunii nucleare, materia stelară colapsează aşa încât densitatea sa devine foarte mare; de exemplu, o stea pitică albă având masa Soarelui are aproximativ volumul Pământului.

Explicaţiile privind steaua pitică albă sunt inspirate de pe ro.wikipedia.org.