Ozonul are un miros înţepător, iar dacă este inspirat arde efectiv plămânii. La nivelul solului ozonul este clasificat de EPA (agenţia guvernamentală americană pt protecţia mediului) drept agent poluant. Cu toate acestea, fără ozon viaţa pe Pământ ar fi imposibilă.
Tot ceea ce există între noi şi unele dintre cele mai periculoase radiaţii UV generate de Soare este un fragil strat de ozon de numai 25 km aflat deasupra Pământului. Molecula de ozon O3 blochează această radiaţie, care altfel ar arde pielea şi ar produce cancer. Pe Marte, ce nu are o pătură protectoare de ozon, razele solare UV au un efect nimicitor la suprafaţa planetei, căci distrug orice formă de moleculă organică în straturile superioare ale solului marţian.
Pentru a monitoriza stratul de ozon al Pământului, NASA este pe cale să lanseze cel mai sofisticat senzor pentru ozon construit vreodată: SAGE III, programat să fie instalat pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS) în anul 2014.
„ISS are orbita perfectă pentru SAGE III”, spune Joe Zawodny, cercetător ştiinţific la Langley Research Center, responsabil cu acest instrument. „SAGE III va fi capabil să monitorizeze nivelul de ozon oriunde în jurul Pământului de-a lungul întregului an”.
SAGE III foloseşte drept surse de lumină Soarele şi Luna. Atunci când oricare dintre acestea răsare la marginea Pământului, SAGE III analizează lumina ce trece prin atmosfera Pământului. Ozonul şi alte molecule absorb lungimi de undă specifice, oferind astfel informaţii despre densitate, temperatură şi poziţie.
„În principiu, SAGE III analizează culorile apusului de soare pentru a detecta ozonul”, spune Zawodny. “Sună romantic, dar este ştiinţă exactă”.
Cercetătorii au început să fie preocupaţi de problema ozonului la începutul anilor ‘70, atunci când doi chimişti de la Universitatea din California - Frank “Sherry” Rowland şi Mario Molina - au depus mărturie în faţa Congresului afirmând că substanţele produse artificial care fac parte din familia clorofluorurilor de carbon (un ingredient de bază al spray-urilor cu aerosoli) ar putea distruge ozonul din stratosferă. Temerile lor s-au adeverit în curând. În 1985, cercetătorii de la „British Antarctic Survey” au măsurat o concentraţie neobişnuit de mică de ozon deasupra Halley Bay lângă Polul Sud. Pământul avea o „gaură în stratul de ozon” care creştea rapid.
Ca urmare a unui remarcabil efort internaţional de colaborare, după numai doi ani a fost negociat un acord privind stratul de ozon. Protocolul de la Montreal reglementează fabricarea de clorofluoruri de carbon (CFC) şi de alte substanţe chimice care distrug stratul de ozon. Protocolul a fost semnat în septembrie 1987, iar de atunci a fost ratificat de toţi membrii Naţiunilor Unite.
Datorită acestui acord starea stratului de ozon s-a îmbunătăţit. Cu toate acestea, în fiecare an deasupra Polului Sud se formează încă găuri în stratul de ozon, dar mulţumită acordului substanţele chimice care distrug ozonul s-au menţinut la un nivel constant ori s-au diminuat. Dacă situaţia nu se schimbă, stratul de ozon s-ar putea reface aproape în întregime până în anul 2050.
Pentru a se asigura că stratul de ozon se reface într-adevăr – dar şi pentru a trage un semnal de alarmă dacă este nevoie – de câteva decenii NASA lansează pe orbită în jurul Pământului senzori de ozon.
La sfârşitul anilor ‘70 şi începutul anilor ’80 naviga prin spaţiu primul senzor SAGE la bordul sateliţilor. Datele primite de la SAGE II au confirmat distrugerea stratului de ozon şi au măsurat efectul erupţiei vulcanului Pinatubo asupra stratosferei. Senzorul SAGE III aflat la bordul satelitului rusesc Meteor-3M a lărgit baza de date legată de stratul de ozon până spre anii 2000, oferind o precizie mai mare ca niciodată.
Pentru cercetători SAGE reprezintă „standardul de aur” în ceea ce priveşte monitorizarea ozonului. „SAGE este un instrument foarte precis, cu o precizie mai mare de 1% în straturile medii şi inferioare ale stratosferei şi o rezoluţie verticală foarte bună, de 1 km ori chiar mai mult”, spune Zawodny.
Atunci când SAGE III va fi instalat pe Staţia Spaţială va reuşi să măsoare ozonul în atmosferă mai adânc ca niciodată, ajungând până la troposferă, adică în zona unde zboară avioanele şi este posibilă viaţa.
„SAGE III va obţine de la ISS o imagine globală a stratului de ozon din troposferă”, spune Zawodny. “Bănuiesc că vor exista câteva surprize la aceste măsurători”.
Zawodny este nerăbdător să afle ce va descoperi SAGE III în stratul inferior al stratosferei, deasupra tropicelor. „Refacerea ozonului în această zonă depinde de fluctuaţiile gazelor cu efect de seră, precum CO2. Ţinând cont de ceea ce ştim azi legat de creşterea recentă a emisiilor de gaze cu efect de seră, este posibil ca ozonul de la tropice să nu mai ajungă niciodată la nivelul din anii ‘80”.
SAGE III monitorizează şi regiunile arctice. Folosind Luna drept sursă de lumină, SAGE III poate identifica ozonul în timpul iernii polare, adică în perioada din an când alţi sateliţi au probleme cu întunericul.
Suficient pentru un cercetător pragmatic ca să devină expresiv: „Imaginile cu răsăriturile şi apusurile de Soare şi Lună sunt dramatice şi spectaculoase”, spune Zawodny. „Felul în care sursa de lumină interacţionează cu mediul înconjurător încântă simţurile şi aprinde imaginaţia. Iar capacitatea lui SAGE III de a transforma aceste senzaţii în date semnificative este o adevărată plăcere”.
Cu alte cuvinte, rămâneţi pe recepţie pentru a afla câteva informaţii admirabile despre ozon.
Traducere de Brânduşa Băcilă după Don't Let This Happen to Your Planet.
