În filme şi seriale, sticla antiglonţ este adesea prezentată ca fiind indestructibilă. Indiferent de arma folosită, indiferent de câte gloanţe sunt trase, sticla antiglonţ rămâne intactă şi neschimbată. Singura problemă este că, în viaţa reală, sticla antiglonţ nu este chiar antiglonţ şi nu este nici măcar chiar sticlă.

 



Termenul corect pentru antiglonţ este de fapt rezistent la gloanţe. De ce? Deoarece dacă se trage asupra ei mai mult timp sau este folosit un glonţ de calibru suficient de mare, sticla antiglonţ poate fi învinsă. Rezistenţa şi durabilitatea sticlei antiglonţ depind de cum a fost construită şi de cât de groasă este în final.

Dacă trageţi un glonţ într-un geam obişnuit se va sparge, corect? Aşadar, cum devine sticla rezistentă la acestea? Există trei tipuri mari de sticlă antiglonţ:

1) Acril: Acrilul este un plastic tare ce seamănă cu sticla. O singură bucată de acril cu o grosime de mai mult de 2 centimetri şi jumătate este considerată rezistentă la gloanţe. Avantajul acrilului este că este mai puternic decât sticla, mai rezistent la şoc, şi cântăreşte cu 50% mai puţin. Deşi acrilul poate fi utilizat în crearea sticlei antiglonţ, nu există sticlă deloc în produsul final.

2) Policarbonat: Policarbonatul este de asemenea un tip de plastic, dar e diferit de acril din mai multe puncte de vedere. Policarbonatul este un plastic versatil, moale, dar incredibil de puternic. Cântăreşte o treime cât acrilul şi 1/6 cât sticla, fiind astfel mai uşor de utilizat, mai ales când vine vorba de grosime. Policarbonatul este aşezat în straturi pentru a crea un produs rezistent la gloanţe. În vreme ce acrilul respinge gloanţele, policarbonatul absoarbe energia acestora, oprindu-le din a ajunge pe partea cealaltă. Policarbonatul este mai scump decât alte materiale, precum sticla şi acrilul, aşa că se foloseşte de cele mai multe ori în combinaţie cu altele pentru a conduce la un produs rezistent la gloanţe.

3) Policarbonat acoperit cu sticlă. Acest al treilea tip de sticlă antiglonţ este alcătuit dintr-o combinaţie de materiale. Ne este tuturor cunoscut procedeul de laminare. Aşa este protejată, spre exemplu, de către profesori hârtia pentru a rezista mai mult fără să fie afectată de substanţele de pe degetele copiilor. Acelaşi proces este utilizat şi pentru a obţine acest tip de sticlă antiglonţ. O bucată de policarbonat este laminată, sau altfel zis, aşezată între două fâşii de sticlă obişnuită, după care este supusă unui proces de încălzire şi răcire pentru a amesteca materialele. Rezultatul este un produs ce seamănă sticlei, dar este mai gros şi mai rezistent.

Grosimea este un factor important când vine vorba de rezistenţa la gloanţe. Sticla antiglonţ este creată astfel încât să reziste unui glonţ sau unei serii de gloanţe. Cu cât de forţa cu care este propulsat glonţul este mai mare sau în funcţie de tipul de armă utilizată, este nevoie de sticlă mai groasă pentru a rezista. Spre exemplu, un glonţ tras dintr-un pistol de 9mm are mai puţina forţă decât acela dintr-o carabină. Aşadar, este nevoie de o sticlă mai subţire pentru a opri un glonţ tras dintr-un pistol decât pe acela dintr-o carabină. Grosimea finală a sticlei antiglonţ variază în general între 0,6 şi 7,6 cm.

Ultimul şi cel mai bun design de sticlă antiglonţ este acela al sticlei rezistentă la gloanţe doar dintr-o parte. Aceasta este alcătuită din două straturi de sticlă casantă şi un material flexibil precum plasticul policarbonat descris mai sus. Când un glonţ loveşte primul strat de sticlă, aceasta se sparge către plastic, ceea ce absoarbe parte din energie glonţului şi o împrăştie pe o suprafaţa mai mare, astfel policarbonatul împiedicând glonţul să îl străbată. Când un glonţ loveşte întâi policarbonatul, majoritatea forţei este concentrată pe o suprafaţa mică, ceea ce înseamnă că nu poate fi absorbită multă energie. Apoi, deoarece sticla se sparge în partea opusă policarbonatului, glonţul păstrează destulă energie pentru  sparge sticla şi a ajunge la destinaţie. Acest tip de sticlă antiglonţ este ideal pentru vehiculele blindate.

Morala este următoarea - nu credeţi tot ceea ce vedeţi. Deşi filmele sunt o sursă bună de entertainment şi ne învaţă câte ceva, nu prea ne învaţă nimic despre sticla antiglonţ.

Ştiaţi că...

:: În funcţie de tip şi mărime, sticla antiglonţ poate costa între 25 şi 100 de dolari pe 30 cm pătraţi.
:: Deşi plasticul policarbonat poate fi combinat cu sticla pentru a rezista la gloanţe, dar prosoapele de hârtie pot să o zgârie, iar lichidele de curăţare pe bază de amoniu pot să afecteze materialul.
:: Fabricarea sticlei antiglonţ este legală în SUA. Nu este nevoie nici măcar de un permis pentru aceasta.
:: Cele mai căutate produse din sticlă antiglonţ sunt geamurile folosite la casele de de tranzacţie din bănci.
:: V-a trecut vreodată prin minte să vă faceţi iPadul iubit rezistent la gloanţe? O companie din California a creat o folie pentru iPaduri alcătuită din policarbonat pentru a proteja dispozitivul mai bine. Deşi noua folie transparentă va proteja ecranul împotriva zgârieturilor, crăpăturilor, şi a spargerii, nu există nicio garanţie că ar opri un glonţ.
:: O fâşie de policarbonat poate să reziste o oră la lovituri de ciocan, pe când una din acril de aceeaşi grosime va fi distrusă în câteva minute.



Traducere de Anca Negulescu după there-is-no-such-a-thing-as-bulletproof-glass

Scris de: TodayIFoundOut
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.