Scientia

Mulţi dintre noi nu-şi pot închipui o dimineaţa fără obişnuita ceaşcă de cafea  în faţă. Unii găsesc că o  ţigară desăvârşeşte ritualul. Unii însă preferă un tip special de cafea: cafeaua decafeinizată. Adică acel tip de cafea din care este extrasă cafeina. Dar cum se face asta? Care sunt avantajele şi dezavantajele metodelor folosite?

Ce este cafeina? Cu toţi ştim. Dar pentru cei care au dubii, iată definiţia generică din dicţionarul limbii române: cafeina este un alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central.

Multora le place să bea cafea, dar unii, din diverse motive, nu doresc să aibă de-a face cu cafeina. Pentru aceştia există cafeaua decafeinizată. Dar cum îşi pierde cafeaua cafeina? Se folosesc trei metode pentru a extrage cafeina din cafea: prin folosirea unui solvent, cu ajutorul dioxidului de carbon şi prin folosirea aşa-numitei ape elveţiene.

Principalul efort al producătorilor de cafea decofeinizată este acela ca în urma procesului de extragere a cafeinei să se păstreze - pe cât posibil - caracteristicile  originale ale cafelei, gustul şi mirosul. Sunt aproximativ 400 de substanţe în cafea care conferă unicitate fiecărui tip de cafea comercializat.

credit: prometheus.med.utah.edu

Metoda decafeinizării cu ajutorul unui solvent

În ce constă această metodă? Se iau boabele de cafea, crude, se supun unui tratament cu aburi pentru a fi mai poroase şi, astfel, pentru a fi mai uşor de extras cafeina, se introduc în solvent, se extrage cafeina, se spală cafeaua, se usucă şi finalmente se coace pentru a fi gata de scos pe piaţă.

Solventul ideal este acela care permite extragerea cafeinei, dar păstrează aroma şi gustul cafelei. De-a lungul timpului au fost folosite mai multe substanţe, printre care alcoolul, acetona, clorura de metilen, acetatul de etil ori benzenul. Multă vreme a fost preferată clorura de metilen; s-a renunţat la aceasta când s-a constatat că are un impact negativ asupra stratului de ozon al Terrei. Actualmente se foloseşte predominant acetatul de etil.

Metoda decafeinizării cu ajutorul dioxidului de carbon

Această metodă de decafeinizare a fost inventată în jurul anului 1970. Ea constă în folosirea ca solvent a dioxidului de carbon în formă lichidă pentru a extrage cafeina din boabele de cafea (CO2 este comprimat la 50 de atmosfere, devenind lichid). Avantajul acestei metode este acela că păstrează foarte bine caracteristicile cafelei (mirosul şi gustul original), dar are dezavantajul că presupune proceduri costisitoare. Din acest motiv, numai marii producători de cafea îşi permit întreţinerea unor linii de producţie care să folosească dioxidul de carbon pentru decafeinizare.

Metoda decafeinizării cu ajutorul apei elveţiene

Metoda apei elveţiene a fost descoperită şi denumită astfel în 1930 după compania care a inventat această metodă, Swiss Water Decaffeinated Coffee Company. Această metodă constă în introducerea cafelei crude în apă fierbinte, eliminând astfel cafeina. Din păcate, în felul acesta sunt eliminate şi substanţele care dau gustul cafelei. Iniţial, apa era filtrată după scoaterea cafelei, înlăturată cafeina prin intermediul unor filtre prin care era trecută apa, apoi cafeaua era din nou introdusă în această apă pentru a-şi recăpăta gustul şi mirosul originale. În timp metoda s-a rafinat, fiind folosită apă saturată cu substanţele ce dau gustul cafelei în procesul de extracţie a cafeinei; în felul acesta se poate păstra gustul original al cafelei fără a mai trece prin procedura de reintroducere a cafelei în apa în care s-a efectuat decafeinizarea. Conform Wikipedia, la această dată mai există o singură instalaţie care să utilizeze această metodă, în Canada.

Descoperirea recentă a cafelei care în stare naturală nu conţine cafeină va duce, probabil, în timp, la dispariţia acestor metode, care vor deveni inutile.