Scientia

Windows XP nu se limitează doar la redarea fişierelor video, ci conţine chiar un program care ajută la crearea propriilor filme sau videoclipuri. Movie Maker este o aplicaţie cu care se pot edita, construi, previzualiza clipuri video şi crea propriile filme.

Pentru a lansa aplicaţia trebuie să parcurgeţi următorii paşi: START => All Programs => Accessories => Windows Movie Maker.

De unde puteţi să faceţi rost de surse video pentru Movie Maker? Iată aici doar câteva posibilităţi:

•    Încărcaţi imagini video de la o cameră video digitală
•    Importaţi clipuri video de pe Internet
•    Utilizaţi clipuri video deja existente în calculator

Trebuie amintit faptul că Movie Maker poate folosi mai multe surse, nu doar una singură (de exemplu puteţi crea un film cu resurse video importate de pe Internet şi resurse video de pe o cameră digitală). Mai trebuie ştiut faptul că fişierele video consumă foarte mult spaţiu pe disc şi de aceea, înainte să utilizaţi această aplicaţie, trebuie să vă asiguraţi că aveţi suficient spaţiu.

Terminologie

Pentru a utiliza în mod corect Movie Maker este necesar să cunoaşteţi termenii specializaţi care sunt folosiţi pentru a se referi la părţile unei producţii video.

Un film este un set de frame-uri (cadre) sau imagini singulare, legate una de cealaltă, pentru a produce, atunci când sunt vizionate cadru cu cadru, un film. O imagine-fotografie (still image) reprezintă un singur cadru. Movie Maker vă permite să plasaţi imagini-fotografie în fişierele video pentru a opri temporar acţiunea.

O componentă fundamentală a unui film Movie Maker este un clip sau o secţiune scurtă a unui fişier video. Cu cât spargeţi fişierul în mai multe clipuri mici, cu atât va fi mai uşor de administrat fişierul. Clipurile vă ajută să fragmentaţi conţinutul fişierului video, permiţându-vă să rearanjaţi şi să editaţi mai uşor anumite părţi ale acestuia. Atunci când încărcaţi un fişier video în Movie Maker, acesta îl sparge automat în mai multe clipuri şi, în caz că îl împarte inadecvat (de obicei asta nu se întâmplă), puteţi uni două sau mai multe clipuri într-unul singur, mai mare. Clipurilor le puteţi atribui nume, pentru a le gestiona mai uşor, astfel încât nu trebuie să mai vizionaţi clipul pentru a vedea ce conţine.

Atunci când doriţi să adăugaţi sunet fişierelor video, adăugaţi naraţiune. De asemenea, puteţi adăuga muzică de fundal din fişierele MP3 pe care le doriţi.

Movie Maker vă permite să creaţi o prezentare cadru cu cadru (slideshow, denumită şi fişier video ilustrat) a imaginilor-fotografie şi să adăugaţi acesteia naraţiune şi muzică de fundal. Imaginile apar la un interval de timp ales de dumneavoastră, iar naraţiunea şi muzica de fundal apar ca replică, doar atunci când doriţi.

Zona storyboard este denumită şi spaţiu de lucru. Puteţi utiliza o abordare cu scenariu ilustrat (storyboard approach) pentru a proiecta ceea ce doriţi să apară în filmul dumneavoastră. Veţi adapta modalitatea de trecere (transition) de la un clip la următorul; de exemplu, un clip ar putea sa se estompeze în altul, proces numit estompare încrucişată (cross-fading), în timp ce un alt clip ar putea să alunece rapid din partea stângă a ecranului în clipul precedent vizionat.

O axă cronologică a unui film (timeline) vă permite să aliniaţi corespunzător un fişier video cu naraţiunea şi muzica de fundal.

Pentru a putea încărca un fişier video pe care să îl puteţi prelucra în Movie Maker trebuie ca aplicaţia să recunoască extensia. Partea bună e ca Movie Maker recunoşte aproape orice extensie, după cum veţi vedea în tabelul de mai jos. Fişierul pe care l-aţi salvat în Movie Maker va avea formatul implicit Windows Media, cu extensia .wmv.

Deşi Windows Movie Maker nu este atât de bogat în facilităţi precum alte soft-uri de editare video pe care le puteţi obţine, poate face destule lucruri, fiind o introducere excelentă in domeniul producerii şi al administrării de informaţie video digitală. Cine ştie, poate veţi câştiga un Oscar!

Bibliografie:
„Învaţă singur Microsoft Windows XP în 24 de ore”, autor Greg Perry, Editura Niculescu, 2007