Scientia

Academia Regală de Ştiinţe din Suedia a acordat astăzi Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice pe anul 2009 lui Elinor Ostrom (foto stânga), de la Universitatea Statului Indiana, din Bloomington, SUA, "pentru analizele sale referitoare la guvernarea economică, în special cele privind proprietatea comună" şi lui Oliver E. Williamson de la Universitatea Statului California, din Berkeley, SUA, "pentru analizele sale în domeniul guvernării economice, în special referitoare la limitele firmelor".

Ambii laureaţi sunt cetăţeni americani. Elinor Ostrom s-a născut în 1933 la Los Angeles, California şi este prima femeie căreia îi este acordat premiul Nobel pentru economie. Oliver E. Williamson s-a născut în  1932 în Superior, Wisconsin. Cei doi vor împărţi suma de 10 milioane de coroane suedeze (aproape un milion de dolari americani).

Guvernarea economică: organizarea cooperării

Elinor Ostrom a demonstrat cum este posibil un management de succes al proprietăţii comune prin asocierea utilizatorilor de bunuri. Oliver Williamson a dezvoltat o teorie în cadrul căreia firmele private servesc drept structuri care participă la rezolvarea diferitelor conflicte. Pe parcursul ultimilor 30 de ani contribuţiile celor doi au adus cercetarea în domeniul guvernării economice dintr-o zonă obscură în prim-planul discuţiilor ştiinţifice.

Oliver Williamson

Tranzacţiile economice au loc nu doar la nivelul pieţelor, ci implică şi firme, asociaţii de diverse tipuri, gospodării familiale ori agenţii guvernamentale. În timp ce teoria economică a ilustrat pe larg virtuţile şi limitările pieţei, abordările tradiţionale au acordat mai puţină atenţie organizării instituţiilor. Studiile efectuate de către Elinor Ostrom şi Oliver Williamson demonstrează că analiza economică poate face lumină în cazul majorităţii formelor de organizare socilaă.

Elinor Ostrom a pus sub semnul întrebării înţelepciunea tradiţională conform căreia proprietatea comună aduce cu sine un act neperformant de administrare, de unde nevoia existenţei unei autorităţi administrative centrale ori a privatizării. Plecând de la studii numeroase despre păduri, păşuni, lacuri, heleştee ori bălţi cu peşte administrate la nivel de mici asociaţii ale utilizatorilor de resurse, Ostrom a concluzionat că rezultatele sunt, mai degrabă, superioare celor prezise de teoriile clasice. A observat că utilizatorii de resurse dezvoltă în mod frecvent mecanisme soficticate de luare a deciziilor şi aplicare a regulilor în vederea rezolvării conflictelor de interese, şi a scos în evidenţă şi descifrat regulile care contribuie la obţinerea de rezultate bune.

Oliver Williamson susţine că pieţele şi organizaţiile structurate ierarhic, de pildă firmele private, reprezintă structuri alternative de conducere şi administrative care aplică metode diferite pentru rezolvarea conflictelor de interese. Dezavantajul pieţelor comerciale este că acestea presupun adesea mecanisme bazate de negociere şi dezacorduri între părţi. Dezavantajul firmelor este că în procesul de rezolvare a conflictelor se poate face abuz de autoritate. Pieţele comerciale competitive funcţionează în linii mari în mod corespunzător deoarece cumpărătorii şi vânzătorii se pot reorienta către alţi parteneri economici în cazul apariţiei dezacordului între părţi. Însă atunci când competiţia de piaţă este limitată, firmele se dovedesc a fi cele mai potrivite pentru rezolvarea conflictelor.

Acest articol a fost scris pe baza comunicatului de presă al Comitetului Nobel de astăzi.