Pofteşti la încă o felie de tort sau la un pahar de vin în plus, deşi ştii că nu-ţi face bine. E dilema clasică a autocontrolului. Dar, din fericire, există o portiţă de scăpare, căci uneori îţi acorzi singur dreptul la răsfăţ în plan mental: "Ei bine, am muncit din greu azi, aşa că voi mai lua o felie de tort sau un pahar de vin." Este manifestarea unei ‘auto-indulgenţe‘.
Fiind indulgent cu propria persoană şi permiţându-ţi mici "păcate" poţi obţine ceea ce-ţi doreşti, dar cu ce preţ?
Un studiu recent demonstrează cu ingeniozitate mecanismul recursului la această "indulgenţă", arătând cât de periculos poate fi (Witt Huberts şi colegii, 2012).
O mică gustare
Pentru investigarea fenomenului, cercetătorii au sugerat unui grup de oameni să creadă că ei au muncit de două ori mai mult decât un grup concurent la un test plictisitor. Ambelor grupuri li s-a cerut apoi să "testeze gustul" unor aperitive care arătau destul de tentant.
Grupul care credea că muncise mai mult recurgea mai des la o "auto-indulgenţă", ca la o auto-recompensă. Şi, în medie, în 10 minute, ei au consumat aproximativ 130 calorii în plus faţă de celălalt grup. Este fascinant că participanţii au făcut acest lucru fără să li se fi spus explicit că ei ar fi muncit mai mult sau să li se fi dat orice alte indicii evidente. De asemenea, reţineţi că, în medie, ambele grupuri aveau un nivel similar de diminuare a autocontrolului mental întrucât amândouă petrecuseră aceeaşi perioadă de timp pentru îndeplinirea sarcinii plictisitoare.
Evitarea portiţei de scăpare
Ceea ce ne arată acest studiu este că aceste binecunoscute procese mentale pot fi extrem de viclene. Mintea are tot felul de trucuri pe care le foloseşte pentru ca individul să poată obţine ceea doreşte. Ceea ce în acest articol am botezat cu termenul de "indulgenţă" este unul dintre ele. Vrei să te răsfeţi mai mult decât ar fi cazul, atunci mintea ta creează această mică poveste care spune: "Am muncit din greu, aşa că o merit".
Latura ingenioasă a acestui fapt este că mintea poate ignora complet toate acele lucruri logice, raţionale care ni s-au spus despre o alimentaţie sănătoasă (sau orice alceva) şi astfel, deloc întâmplător, obţinem ceea ce ne dorim.
Prin cele de mai sus nu vrem să afirmăm că noi nu ar trebui să ne răsfăţăm din când în când, dar întrebarea este: cât de des este activat un asemenea proces de gândire? Este o modalitate de a ne permite un comportament nepotrivit ca o excepţie de care suntem cu toţii conştienţi, dar într-un fel nu ne ajută să progresăm. Conştientizarea acestui truc şi vigilenţa faţă de el poate fi utilă în susţinerea autocontrolului.
Traducere de Maricica Botescu după license-to-sin-how-to-dodge-a-devilish-self-control-loophole, cu acordul autorului. Credit imagine: Christophe Verdier.
