Poate fi aproape imposibil să ştii ce se întâmplă în mintea unei persoane cu o leziune gravă a creierului, însă două metode noi ar putea să ne ofere câteva indicii. Împreună, acestea ne dau indicaţii mai bune privind conştienţa.
De asemenea, ne oferă şi un mod mai eficient de a comunica cu unii oameni aflaţi în stare vegetativă. Modul în care se poartă o persoană aparent inconştientă nu reflectă întotdeauna starea sa mintală. Un bolnav aflat complet în stare vegetativă ar putea încă să zâmbească doar din reflex, pe când o persoană perfect conştientă poate fi incapabilă să zâmbească dacă leziunea cerebrală i-a afectat capacitatea de a se mişca.
Aşa că este nevoie de un alt mod de a evalua starea mintală. Marcello Massimini de la Universitatea din Milano, Italia, şi colegii săi au elaborat o posibilă soluţie, stimulând creierele cu un puls electromagnetic şi măsurând răspunsul. Pulsul acţionează ca un clopot lovit, spun ei, iar neuronii din întregul creier continuă să „vibreze” după un anumit tipar de unde, în funcţie de cât de active sunt conexiunile dintre diferite celule ale creierului.
Echipa a folosit această metodă pentru a evalua 20 de persoane cu leziuni cerebrale care se aflau în stare vegetativă, în stare de minimă conştienţă sau în comă. Echipa a comparat tiparele obţinute de la aceşti pacienţi cu tiparele înregistrate de 32 de persoane sănătoase care erau în stare de veghe, în stare de somn sau sub anestezie. În fiecare din aceste stări diferite de conştienţă, au descoperit cercetătorii, neuronii „trepidau” într-un mod distinct ca răspuns la pulsul electromagnetic.
Echipa lui Massimini susţine că fiecare din aceste tipare diferite este o semnătură a unei stări particulare de conştienţă. Într-un final, un doctor va putea folosi această scară sau indicator pentru a stabili dacă un pacient este conştient de ce se întâmplă în jurul său – şi pentru a-l trata corespunzător.
Un mare pas înainte
„Acesta este un mare pas înainte”, spune Joseph Giacino de la Harvard Medical School, care nu a fost implicat în studiu. El spune că tehnica trebuie repetată pe mai mulţi pacienţi şi va trebui coroborată cu alte metode, dar ar putea oferi un punct de plecare pentru stabilirea unui standard de aur pentru evaluarea stării de conştienţă.
Un indicator al conştienţei ar putea fi folosit şi în alte moduri. De exemplu, ar putea să ne ajute să înţelegem mai exact ce este conştienţa şi cum poate fi măsurată, spune George Mashour de la University of Michigan din Ann Arbor. Giacino spune că un indicator ar putea, în cele din urmă, să ne ajute să identificăm persoanele cu leziuni cerebrale care par inconştiente, dar sunt, de fapt, suficient de conştiente pentru a comunica cu personalul medical şi cu prietenii sau cu membrii familiei.
Adrian Owen de la University of Western Ontario din London, Canada, a demonstrat în trecut că o asemenea comunicare este posibilă. În 2010, el le-a pus unor persoane aflate în stare vegetativă o serie de întrebări de tipul da/nu şi le-a cerut să îşi imagineze că efectuează o activitate complexă, precum jocul de tenis, ori de câte ori răspunsul era da. Un scanner a înregistrat un tipar unic al activităţii cerebrale care indica dacă persoana vizualiza acţiunea.
Totuşi, metoda este foarte inexactă. De fapt, doar aproximativ trei sferturi din persoanele conştiente sănătoase pot îndeplini această sarcină într-un mod pe care scanner-ul îl poate interpreta. Aşa că atunci când cineva aflat în stare vegetativă prezintă activitate cerebrală redusă, doctorii nu pot decât să se întrebe dacă pacientul este într-adevăr inconştient sau pur şi simplu nu poate efectua sarcina într-un mod pe care scanner-ul să îl poată înregistra.
Citiţi şi seria noastră: Cum funcţionează imagistica medicală
Blocat pe dinăuntru, dar treaz
Owen şi Lorina Naci, tot de la University of Western Ontario, au elaborat acum o metodă mai simplă de a determina răspunsul la întrebările de tipul da/nu puse persoanelor aflate în stare vegetativă.
După ce au pus o întrebare, cercetătorii au repetat cuvântul „da” de câteva ori, presărând printre da-uri numere aleatorii, derutante. Apoi au făcut la fel pentru „nu”. Pacienţilor li s-a spus să indice răspunsul lor fiind foarte atenţi de câte ori se repetă răspunsul dorit. Cercetătorii au scanat creierele participanţilor în timpul acestui exerciţiu pentru a vedea când creierul era concentrat. Sarcina a fost atât de dificilă încât bolnavilor le era uşor să ignore răspunsul pe care nu voiau să îl dea, spune Naci.
Au testat această metodă pe trei persoane, dintre care două erau în stare de minimă conştienţă, iar a treia era în stare vegetativă de 12 ani. Toţi cei trei participanţi au putut să răspundă corect la întrebări despre numele lor, de exemplu, sau despre locul în care se află.
Naci crede că această metodă simplă ar putea să demonstreze că există mai mulţi pacienţi conştienţi decât se credea înainte – 100% dintre persoanele sănătoase şi conştiente pot comunica în acest mod. „Ne dăm seama că trebuie să muncim din greu pentru a trata fiecare pacient că şi cum ar putea să înţeleagă şi să proceseze ce se întâmplă în jurul lor” , spune ea.
Nicholas Schiff de la Weill Cornell Medical College din New York City spune că studiul este un început excelent, deşi tehnica este departe de a putea fi folosită în mod uzual în clinici. Dar în viitor un ansamblu mai larg de asemenea instrumente ar putea fi disponibil pentru a da fiecărui pacient şansa de a comunica – mai ales pentru că fiecare leziune cerebrală are propriile caracteristici unice. „[Tratarea] leziunilor cerebrale este cea mai avansată din medicina personalizată”, spune el.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului brain-scans-could-lead-to-consciousness-gold-standard, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Maria Mihai
