Chiar e nevoie ca mediile de afaceri, proiectarea birourilor şi psihologia să-şi coordoneze acţiunile. Birourile în stil contemporan, de tip spaţiu deschis, au devenit o regulă în oraşele moderne în ciuda unor ample lucrări care prezintă dezavantajele acestora.
Printre aceste dezavantaje se numără şi creşterea lipsei de atenţie şi diminuarea satisfacţiei angajatului.
Birourile de tip spaţiu deschis sunt preferate de companii, în mare parte, datorită factorilor economici – mai mulţi angajaţi pot fi ţinuţi într-un loc mai restrâns. Dar, de asemenea, se presupune că favorizează comunicarea. Ideea este că spaţiile deschise încurajează mai mult comunicarea între angajaţi şi dezvoltă spiritul de comunitate. Un nou studiu bazat pe un sondaj aplicat la peste 42.000 de angajaţi americani care lucrează la birou, realizat în 303 clădiri de birouri, nu a găsit nicio dovadă care să susţină oricare din aceste supoziţii.
Jungsoo Kim şi Richard de Dear au analizat răspunsurile angajaţilor la criteriul din industrie „Evaluarea funcţionalităţii unui imobil” (POE) care le cere să-şi evalueze satisfacţia prin 7 aspecte ale mediului din birou cum ar fi: temperatura, luminozitatea, intimitatea şi uşurinţa interacţiunii, în plus erau întrebaţi şi despre satisfacţia generală privind spaţiul personal de muncă. Două treimi din angajaţii chestionaţi lucrau în birouri de tip spaţii deschise (cu sau fără delimitări parţiale); un sfert aveau birouri private; şi o mică parte împărţeau o cameră cu alţi angajaţi.
În general, angajaţii din birourile private erau cei mai satisfăcuţi de spaţiul lor de muncă. Angajaţii din birourile de tip spaţiu deschis şi-au exprimat nemulţumirea puternică legată de izolarea fonică, şi acest lucru s-a întâlnit mai des în cazul birourilor deschise cu delimitări parţiale. Acest lucru se datorează probabil paravanelor care fac ca zgomotul din jur să fie mai greu de prezis şi să crezi că ai un control scăzut asupra lui.
Factorul distinctiv cel mai puternic, în ceea ce priveşte asocierea acestuia cu nivelurile generale de satisfacţie ale angajaţilor a fost „cantitatea de spaţiu”. Alţi factori au variat în asocierea lor cu satisfacţia generală depinzând de diferitele planuri de birouri. Zgomotul a fost mai mult asociat cu satisfacţia generală a angajaţilor din birourile de tip spaţiu deschis în timp ce lumina şi uşurinţa interacţiunii au fost mai mult asociate cu satisfacţia generală a angajaţilor din birourile private.
Dar descoperirea principală stabileşte dacă costurile pierderii intimităţii cântăresc mai mult pentru angajaţii ce lucrează în birouri de tip deschis decât beneficiile uşurinţei de a comunica. De fapt, există un studiu anterior în domeniu care indică faptul că birourile de tip spaţiu deschis pot descuraja comunicarea dintre colegii din cauza lipsei de intimitate. Comparabil cu acest lucru, în studiul curent, a fost un trend printre angajaţii din birourile private să fie mai mulţumiţi de uşurinţa comunicării decât angajaţii din birourile de tip spaţiu deschis. Mai mult decât atât, analiza a indicat faptul că rezultatele privind uşurinţa comunicării nu au compensat nemulţumirea angajaţilor din birourile de tip spaţiu deschis legată de zgomot şi problemele de intimitate în ceea ce priveşte satisfacţia generală pentru spaţiul lor de muncă.
„Rezultatele noastre contrazic categoric ideea acceptată de industrie că structura planului deschis creşte comunicarea dintre colegi şi îmbunătăţeşte ocupanţilor în general mulţumirea faţă de mediul de lucru”, au concluzionat cercetătorii. Ei au adăugat: „... luând în considerare descoperirile studiilor anterioare conform cărora mulţumirea faţă de mediul spaţiului de muncă este în strânsă legătură cu productivitatea observabilă, satisfacţia locului de muncă şi rezultatele organizaţionale, argumentul susţinătorilor spaţiului deschis că acesta îmbunătăţeşte moralul şi productivitatea se pare că nu are nicio bază în literatura de cercetare”.
Traducere de Ioana Mădălina Ilinca după the-supposed-benefits-of-open-plan, cu acordul autorului.
