Scientia

Un studiu recent efectuat sub coordonarea lui Sue Ramsden, Universitatea College London, arată că IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) nu este stabil pe timpul adolescenţei, aşa cum se credea. Evoluţia IQ-ului este însoţită de modificări cerebrale.

Alfred Binet, părintele testului de determinare a IQ-ului credea că dezvoltarea mentală se termină în jurul vârstei de 16 ani. Jian Piaget, marele psiholog specializat în psihologia infantilă, credea că, de fapt, fixarea inteligenţei are loc chiar mai devreme. Studiul coordonat de Sue Ramsden arată că, în realitate, coeficientul de inteligenţă variază cu valori semnificative pe timpul adolescenţei.

Experimentul

Sue Ramsden a efectuat testul pe 33 de copii cu vârste între 12 şi 16 ani. Grupul de copii a cuprins atât elevi foarte buni, cât şi elevi care cu greu făceau faţă evaluărilor şcolare. Ramsden a efectuat un prim test privind IQ-ul copiilor selecţionaţi în anul 2004, repetând apoi testul pe aceştia după 3, 4 ani şi apoi în cursul acestui an. Testul IQ a fost însoţit de efectuarea unei scanări a creierului (folosindu-se imagistica prin rezonanţă magnetică), pentru a constata eventualele modificări cerebrale survenite în timp.

Rezultatele experimentului şi concluzii

Media scorurilor obţinute la testul IQ, pentru tot grupul testat, a rămas acelaşi. Rezultatele individuale au cunoscut varianţii mari însă, de până la 21 de puncte, ceea ce reprezintă, într-adevăr, o modificare substanţială şi neaşteptată a coeficientului de inteligenţă pe parcursul câtorva ani. Această diferenţă este suficientă pentru a transforma un copil un pic peste medie într-unul supradotat ori dintr-un copil considerat inteligent într-unul submediocru.

Scanarea creierului a evidenţiat modificări specifice ale creierului, în funcţie de abilitatea măsurată, modificări concretizate prin creşterea densităţii neuronale în anumite zone. Îmbunătăţirea abilităţilor verbale (memorie, vocabular, cunoştinţe generale etc) a fost reflectată în modificările survenite la nivelul cortexului motor stâng (centrul vorbirii). Modificările abilităţilor non-verbale (capacitatea de a rezolva probleme ori de a identifica modele) s-au reflectat în modificări ale cerebelului anterior.

Ce este de reţinut? Că un copil activ, care asimilează şi aprofundează cunoştinţe pe timpul copilăriei şi adolescenţei îşi va îmbunătăţi coeficientul de inteligenţă şi, deci, şansele de a reuşi sub aspect social. Pe de altă parte, copiii leneşi, chiar dacă posesori ai unei inteligenţe native peste medie, cu timpul se vor afunda în mediocritate.

Studiul contrazice un punct de vedere comun privind constanţa nivelului coeficientului de inteligenţă, bine înrădăcinat în conştiinţa psihologilor şi a nespecialiştilor. Cercetări viitoare vor trebui să verifice ce se întâmplă sub aspectul modificărilor coeficientului de inteligenţă şi ulterior, după terminarea adolescenţei.

Bibliografie:
Teenagers' IQ scores can rise or fall sharply during adolescence (The Guardian)