Poate că sunt condiţionată de faptul că sunt din New York, dar când mă minunez de interdependenţa fenomenelor vieţii, de multe ori nu mă pot abţine să nu aud în minte spotul publicitar al unei companii de telefonie ce era extrem de popular pe aici, prin anii ‘90.
O privire asupra câtorva reţele de comunicare biologică
Această companie de telecomunicaţii a evoluat de atunci, fiind aproape de nerecunoscut, ca răspuns la schimbările din domeniul economiei şi ale climatului tehnologic, dar spotul s-a fixat în memorie, până la punctul în care, în orice context, este suficient să folosim expresia „We're all connected" ("Suntem cu toţii conectaţi") pentru a evoca replica „New York Telephone".
Şi am continuat să aud acest refren în minte cât timp am făcut ultimele retuşuri pe acestă temă ale articolelor de pe The Scientist. Toate cele trei articole din luna mai descriu fenomenul conexiunii, deşi se referă la fenomene care au loc la distanţe diferite şi folosesc un număr de strategii de comunicare uimitor de diferite - în ţesutul conjunctiv, între microorganisme şi între o mamă însărcinată şi copilul ei nenăscut încă.
„S-ar putea trage o linie între oricare două puncte ale corpului printr-o cale de ţesut conjunctiv", scrie Helene Langevin în „The Science of Stretch". „Această reţea este atât de vastă şi de ubicuă că, dacă ar fi să pierdem fiecare organ, muşchi, os, nerv şi vas de sânge din corpul nostru, ne-am menţine totuşi aceeaşi formă". Autorul a ajuns să studieze modificările mecanice în acest „corp de ţesuturi conjunctive" pe o cale ocolită: ca un internist care caută uneori ameliorarea durerii pacienţilor săi în acupunctură, ea a făcut studii cu aplicabilitate practică pentru a vedea care erau tehnicile antice. Convingerea ei că aşa-numitul ac de alinare a durerii era legat de ţesutul conjunctiv a inspirat-o să investigheze mecano-transducţia în ţesutul întreg, ca o modalitate de a conecta punctele de intervenţie din medicina convenţională cu cele din medicina alternativă.
Când soţia editorului senior Bob Grant Kerry a dat naştere celui de-al doilea copil cu cinci săptămâni înainte de termen, ei au fost foarte uimiţi. „La un moment dat pe parcursul sarcinii," scrie el, „o cascadă complicată a comunicărilor încrucişate prin semnale şi indicatoare chimice s-a scurtcircuitat". Cea mai intimă dintre conexiuni, în care unei entităţi străine – fătul – i s-a permis să se dezvolte în interiorul corpului unei femei, a fost perturbată de un tip de dereglare a comunicării moleculare. Însuşi Bob, jurnalistul de investigaţie, s-a decis să relateze ceea ce se ştie despre factorii care cauzează naşterea prematură, ca şi despre travaliu şi naştere, în general. În articolul său editorial „De ce aşa de repede?", Bob povesteşte că mai mulţi cercetători i-au relatat cât de surprinzător de puţin se cunoaşte de fapt în legătură cu acest proces atât de vital pentru noi, el evidenţiind modelele actuale cele mai plauzibile pentru menţinerea sarcinii şi iniţierea travaliului şi naşterii.
Venirea pe lume înainte de termen constituie un factor de risc major pentru mai mult de un milion din cei 15 milioane de copii născuţi prematur din întreaga lume în fiecare an, aşa că înţelegerea a ceea ce cauzează această deficienţă de comunicare nu poate veni suficient de repede.
Aceiaşi electroni care au ţinut conectaţi clienţii companiei de telefonie din New York lucrează, de asemenea, în facilitarea transferului de energie dintre bacterii. În „Live Wires", Mohamed El-Naggar şi Steven Finkel reeditează naşterea şi dezvoltarea electromicrobiologiei, un nou domeniu fascinant de cercetare care explorează transmiterea de semnale electrice între microbi. Autorii descriu modul în care electronii se deplasează nu doar de-a lungul firelor subţiri numite pili care se proiectează de la organismele celulare ale anumitor bacterii, ci, de asemenea, în spaţiul periplasmic comun al lanţurilor lungi formate din mii de bacterii şi din membranele mai multor specii de bacterii legate de suprafeţele minerale extracelulare. „Această viziune a circuitelor integrate microbiene era de neimaginat acum 10 ani", concluzionează autorii. „Dar, pe măsură ce vom descoperi baza moleculară şi biofizică a transportului electronilor pe distanţe lungi, aceste bacterii vor deveni într-o zi componentele esenţiale ale tehnologiilor cotidiene."
Da, suntem cu toţii conectaţi şi am fost întotdeauna, mult timp înainte de a putea suna un prieten, a trage cu urechea la comunicarea microbiană şi moleculară încrucişată sau de a începe să ştim cum să ne consolidăm şi să ne asigurăm legăturile noastre naturale cele mai preţioase.
Traducere de Maricica Botescu după We-re-All-Connected, cu acordul editorului.
