Scientia

Se pare că în antichitate egiptenii au folosit această valoare la construcţia piramidelor şi, la fel, se crede că arhitecţii Greciei antice puneau mare preţ pe efectele estetice generate prin implementarea acestui raport în cadrul dimensiunilor unor structuri. Chiar şi  Robert Langdon face referire la număr în celebrul roman "Codul lui Da Vinci".

Savantul român Adrian Bejan, mai degrabă necunoscut publicului român, profesor de inginerie mecanică la Universitatea Duke şi cel care a pus bazele unei teorii care explică printre altele forma si dimensiunile construcţiilor naturale precum râurile şi formele de relief, consideră că ştie de ce secţiunea de aur pare omniprezentă în natură: el susţine că ochiul uman scanează cel mai repede o imagine atunci când aceasta are formă dreptunghiulară cu laturile respectând această proporţie aşa-zis divină.

Teoria introdusă de Bejan, denumită teoria constructală, are la bază ideea că forma globală a unui biosistem este supusă în decursul creşterii şi evoluţiei acestuia unor multiple interacţii locale-autoorganizatoare, de optimizare a distribuţiei imperfecţiunilor. Este o teorie predictivă, cu ajutorul căreia a fost, de pildă, explicat de ce arborele bronhial are 23 de nivele de bifurcaţie şi a fost calculată lungimea totală a căilor respiratorii.

Bejan susţine în prezentarea online a ideilor referitoare la secţiunea de aur că figurile geometrice caracterizate de un raport lungime/înălţime (L/H) apropiat de 3/2 sunt omniprezente, creându-se astfel impresia că au fost "proiectate" respectând proporţia divină ( = 1.618). Aceste forme apar, se dezvoltă, ca parte integrantă a unui fenomen evolutiv care facilitează fluxul informaţional din mediul înconjurător către creier în concordanţă cu legea constructală a generării şi evoluţiei formelor în natură.






Savantul spune că timpul necesar ochiului să scaneze o zonă dreptunghiulară de arie L × H este minim atunci când L/H = V_L/V_H, unde V_L şi V_H reprezintă vitezele de scanare pe orizontală, respectiv pe verticală. O asemenea figură este astfel structurată încât timpul pentru scanarea vizuală rapidă pe lungime (L/V_L) să fie egal cu timpul necesar unie scanări lente pe dimensiunea mai mică (H/V_H).El demonstrează şi că V_L/V_H are valoarea aproximativ egală cu 3/2 şi, în consecinţă, L/H ~ 3/2.