Exoplaneta si JupiterO echipă de astronomi care au utilizat date obţinute cu ajutorul telescoapelor spaţiale ale NASA, Kepler şi Spitzer a creat prima hartă a norilor unei planete aflată în afara sistemului nostru solar, o exoplanetă, similară planetei Jupiter, cunoscută sub numele de Kepler-7b.

 

 

 

Planeta este caracterizată prin prezenţa norilor de mari dimensiuni, aflaţi în partea de vest şi a cerului senin în partea de est. Studiile anterioare, realizate cu ajutorul telescopului Spitzer, au permis obţinerea hărţilor ce prezintă distribuţia temperaturilor în cadrul unor planete ce orbitează alte stele, dar, în acest caz, este vorba de o primă analiză a structurilor noroase din cadrul unei lumi atât de îndepărtate.

 

Kepler-7b si Jupiter

Kepler-7b (stânga), care are o rază de 1,5 ori mai mare decât cea a planetei Jupiter (dreapta), este prima exoplanetă pentru care s-a realizat o hartă a norilor aflaţi la exteriorul ei. Harta norilor a fost realizată pe baza datelor obţinute cu ajutorul telescoapelor spaţiale, Spitzer şi Kepler, ale NASA. Credit: NASA/JPL-Caltech/MIT.

„Prin observarea acestei planete, cu ajutorul telescoapelor Spitzer şi Kepler, timp de mai mult de trei ani, am fost capabili să realizăm o „hartă", având o rezoluţie foarte mică, a acestei planete gigant, formată din gaz", a spus Brice-Olivier Demory din cadrul Massachusetts Institute of Technology. Demory este autorul principal al unei lucrări care a fost acceptată pentru publicare în cadrul Astrophysical Journal Letters. „Noi nu ne-am aşteptat să observăm oceane sau continente pe acest tip de planetă, dar am detectat o imagine clară, reflectorizantă a ceea ce noi am interpretat ca fiind nori".



Telescopul spaţial Kepler a descoperit mai mult de 150 de exoplanete, care sunt planete aflate în afara sistemului nostru solar, iar Kepler-7b a fost una dintre primele identificate. Problemele tehnice care au apărut în cadrul sistemului de poziţionare al telescopului nu-i mai permit acestuia să continue căutarea de exoplanete, dar astronomii continuă să analizeze datele culese de acesta în cei aproape patru ani în care el şi-a putut exercita misiunea pentru care a fost construit.

Observaţiile efectuate, în lumină vizibilă, asupra exoplanetei Kepler-7b au permis realizarea unei hărţi, având o rezoluţie scăzută, a planetei ce a permis identificarea unei pete luminoase ce se află în emisfera sa de vest. Dar aceste date nu au fost suficiente pentru a stabili dacă acest detaliu de suprafaţă, având forma unei pete luminoase, este cauzat de prezenţa norilor sau de căldură. Telescopul spaţial Spitzer a jucat un rol crucial în găsirea răspunsului la această întrebare.

Ca şi Kepler, telescopul spaţial Spitzer poate observa sistemele stelare în care o planetă orbitează în jurul unei stele, obţinând date cu privire la atmosfera planetei. Telescopul Spitzer permite detecţia luminii infraroşii, ceea ce înseamnă că el a fost capabil să măsoare temperatura exoplanetei Kepler-7b, valoarea estimată pentru aceasta fiind cuprinsă între 1.500 ş 1.800 de grade Fahrenheit (1.100 ş 1.300 Kelvin). Aceasta este o temperatură relativ scăzută pentru o planetă care orbitează atât de aproape de steaua sa, la o distanţă de 0,06 unităţi astronomice (o unitate astronomică este distanţa de la Pământ până la Soare) ş, potrivit astronomilor, planeta este prea rece pentru a putea considera că ea este sursa luminii observate de Kepler. În schimb, astronomii au analizat lumina de la steaua în jurul căreia orbitează planeta şi care interacţionează cu norii aflaţi în partea de vest a planetei.

„Kepler-7b reflectă mult mai multă lumină decât majoritatea planetelor gigant pe care le-am descoperit, ceea ce noi credem că se datorează prezenţei norilor aflaţi în atmosfera superioară a planetei", a declarat Thomas Barclay, cercetător în cadrul misiunii Kepler din cadrul Ames Research Center al NASA din Moffett Field, California. „În comparaţie cu norii de pe Pământ, formaţiunile noroase de pe această planetă nu par să se modifice prea mult în timp, planeta având un climat deosebit de stabil".

Descoperirile astronomilor reprezintă un pas înainte în vederea utilizării unor tehnici similare pentru a studia atmosfera unor planete mai asemănătoare cu Pământul, în ceea ce priveşte compoziţia şi mărimea.

„Prin utilizarea împreună a telescoapelor Spitzer ş Kepler, noi beneficiem de un instrument de observare, în mai multe lungimi de undă, ce permite o analiză mult mai exactă a acestor planete care sunt la mii de miliarde de km distanţă", a spus Paul Hertz, director în cadrul Astrophysics Division al NASA din Washington. „În cadrul studiilor având ca subiect exoplanetele, noi suntem acum la un punct în care putem trece mai departe de problema detectării acestor exoplanete, pentru a ne îndrepta atenţia către înțelegerea lor".

Telescopul spaţial Kepler a identificat planete prin observarea fenomenului de atenuare a luminii emise de stele şi care apare în momentul în care are loc tranzitul planetelor, atunci când acestea trec prin faţa stelelor gazdă. Această tehnică precum şi alte observaţii anterioare, care au fost efectuate asupra exoplanetei Kepler-7b, au arătat că aceasta este una dintre planetele cunoscute având o mare cantitate de nori: dacă ar fi cumva posibil ca ea să fie plasată într-o cadă de apă, atunci ea ar pluti. De asemenea, s-a descoperit că planeta parcurge o orbită completă, în jurul stelei sale, în mai puţin de cinci zile.

Puteţi descoperi toate cele 900 de exoplanete identificate prin intermediul programului „Eyes on Exoplanets" al NASA prin intermediul unui instrument de vizualizare 3D ce este disponibil online, putând fi descărcat de la adresa http://eyes.nasa.gov/exoplanets. Programul este actualizat zilnic cu cele mai recente exoplanete descoperite de misiunea Kepler a NASA şi prin intermediul observatoarele terestre aflate în întreaga lume, care caută să descopere planete similare Pământului.

Alţi autori ai studiului au fost: Julien de Wit, Nikole Lewis, Andras Zsom şi Sara Seager din cadrul Massachusetts Institute of Technology, Jonathan Fortney din partea University of California, Santa Cruz, Heather Knutson şi Jean-Michel Desert din cadrul California Institute of Technology, Pasadena, Kevin Heng din cadrul University of Bern, Elveţia, Nikku Madhusudhan din partea Yale University, New Haven, Connecticut, Michael Gillon din cadrul University of Liège, Belgia, Vivien Parmentier din partea French Naţional Center for Scientific Research, Franţa şi Nicolas Cowan din cadrul Northwestern University, Evanston, Illinois, SUA.



Traducere de Cristian-George Podariu după space-telescopes-patchy-clouds-exotic, cu acordul editorului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.