Gaura neagră Calea LacteeCentrul galaxiei noastre, Calea Lactee, e un loc straniu, în care se pot manifesta fenomene astronomice ca Marele Anihilator (The Great Anihilator), unde particulele subatomice se distrug în mod constant una pe alta, dând naştere unor energii enorme.

 

 

 

Un alt locatar al galaxiei noastre este Sagittarius A*, o sursă radio variabilă punctiformă. Se crede că este alimentată de materie gazoasă care cade într-o gaură neagră supermasivă, având o masă de 3 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Problema e că nu întotdeauna se comportă ca o gaură neagră.

Charles H. Townes, fost profesor şi rector la Massachusetts Institute of Technology, a susţinut în faţa unei săli pline prelegerea cu tema "Gaura neagră din centrul galaxiei noastre" din cadrul seriei de prelegeri "Ford/Nobel Laureate Lecture".

În anul 1964 profesorul Townes a primit premiul Nobel "pentru munca fundamentală în electronica cuantică ce a dus la construirea oscilatoarelor şi amplificatoarelor bazate pe principiul maser-laser". MASER-ul (Microvawe Amplification by Stimulated Emission of Radiation) se bazează pe acelaşi principiu ca şi un laser emiţând radiaţii microunde coerente.

La Universitatea California, Berkeley, unde profesează în prezent, profesorul Townes s-a întors la un program complet de predare şi cercetare găsindu-şi noi preocupări în domeniul astrofizicii. Munca lui în astronomia radio a dus la prima descoperire a moleculelor poliatomice în norii interstelari şi utilizarea spectrelor moleculare pentru analiza acestor nori întunecaţi, care acum reprezintă un domeniu astronomic important. El şi colegii săi măsuraseră viteza gazelor la anumite puncte de-a lungul elipsei pentru a determina dacă gaura neagră există.

Un laborator în spaţiu

Galaxia noastră, spiralată şi aplatizată, Calea Lactee e una din miliardele de galaxii din Univers. Pământul se află faţă de centrul galaxiei la o distanţă  situată între o jumătate şi o treime din raza acesteia, care e undeva la 25.000 ani lumină depărtare şi nu putem vizualiza centrul cu lumina din spectrul vizibil din cauza norilor de gaz încărcaţi cu particule de praf care ne blochează vederea. Astfel, oamenii de ştiinţă se bazează pe alte forme de energie – raze X, unde radio, radiaţie infraroşie şi raze gama – "pentru a vedea" centrul galaxiei.

Gaura neagră situată în centrul galaxiei noastre e uimitoare datorită faptului că emite unde radio intense, dar puţină radiaţie infraroşie. Oamenii de ştiinţă au fost într-un final convinşi de existenţa sa datorită stelelor din vecinătatea acesteia care aveau o mişcare elipsoidală, afectate aparent de gravitaţia enormă a găurii negre din vecinătate.

Deşi cercetătorii sunt de acord că există o gaură neagră în centrul galaxiei, rămân multe întrebări. "Noi nu înţelegem colecţia stranie de stele fierbinţi de acolo". Profesorul Townes spune: "sunt multe stele noi şi puţine stele din categoria "gigante roşii"".

"Nu înţelegem lipsa de luminozitate de la Sagittarius A*. Poate momentan nu cade nimic în interior. Poate materia cade direct în interior şi nu radiază împrejur. Poate materia care pică în interior se ciocneşte cu gaze şi este expulzată spre exterior", speculează dumnealui. La fel ca alte aproximativ 40% din găurile negre, poate această gaură neagră nu radiază la fel de intens.

"Noi nu avem momentan o explicaţie satisfăcătoare", afirma profesorul Townes. Dar cum cercetătorii persistă să monitorizeze mişcarea stelelor învecinate şi continuă să anticipeze apariţia unui moment dramatic cum ar fi căderea unei stele în gaura neagră, ar trebui să deţină informaţii precise şi detaliate în următorii 10 ani.

"Noi observăm în continuare" spunea dumnealui. "Centrul unei galaxiei e un laborator foarte interesant de observat, de văzut ceea ce e nou. Acesta produce fenomene ce nu pot fi observate în altă parte".

Profesorul Townes e cunoscut pentru cercetarea sa în legătură cu interacţiunea undelor electromagnetice şi materiei şi, de asemenea, ca profesor şi consilier al guvernului.

Din 1959 până în 1961, profesorul Townes a fost vicepreşedinte şi director de cercetare la Institut for Defense Analisys. A fost rector şi profesor la MIT în perioada 1961-1965.

Principala activitate ştiinţifică a profesorului Townes se desfăşoară în domeniile spectroscopiei microundelor, structurii nucleare şi moleculare, electronicii cuantice, radioastronomiei şi astronomiei în infraroşu. El deţine brevetul original pentru maser şi (împreună cu Arthur Schawlow) deţine brevetul original al laserului.

În plus faţă de premiul Nobel, profesorul Townes a primit în anul 1982 Medalia naţională pentru ştiinţă.

Seria Ford/Nobel Laureate Lecture face parte dintr-o colaborare între Ford Motor Co. şi MIT. Câteva lecturi adiţionale sunt planificate anul viitor, menţionează în introducerea sa, preşedintele MIT Paul E. Gray, profesor de inginerie electrică.



Traducere de Sebastian Trifa după curiosities of astrophysics

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.