Scientia

Suntem oare cu toţi marţieni? Oamenii de ştiinţă spun că e posibil să posedăm cu toţi ceva ADN provenind de pe Marte, iar un instrument conceput şi dezvoltat în prezent de către cercetători de la MIT ar putea oferi dovezi concludente în acest sens.

Conform multor specialişti în ştiinţe planetare, este posibil ca toată viaţa de pe Pământ să descindă din organisme ce au originat pe Marte şi au fost transportate aici de meteoriţi. Dacă este aşa, un instrument în curs de dezvoltare de către cercetători MIT şi Harvard ar putea furniza dovezi concludente.

Pentru a detecta semne de viaţă trecute sau prezente pe Marte – dacă este adevărat că avem o legătură – atunci o strategie promiţătoare ar fi analizarea unor secvenţe ale ADN-ului sau ARN-ului ce sunt virtualmente universale pentru toate formele de viaţă de pe Terra. Aceasta este strategia urmărită de cercetătorul Christopher Carr de la MIT şi asociata sa Clarissa Lui, doctorandă, în colaborare cu Maria Zuber, Şefa Departamentului de Ştiinţe Planetare, Atmosferice şi Terestre al MIT (EAPS), şi Gary Ruvkun, un specialist în biologie moleculară de la Spitalul General Massachusetts şi Universitatea Harvard, care a venit cu conceptul instrumentului şi a adunat echipa iniţială. Lui a prezentat pe scurt la Conferinţa Aerospaţială IEEE din Big Sky, Mont instrumentul respectiv, numit, în traducere liberă, Identificatorul de Genoame Extraterestre (SETG - Search for Extra-Terrestrial Genomes).

Ideea se bazează pe câteva date ce au fost de ceva vreme bine stabilite. În primul rând, la începuturile Sistemului Solar, climatele de pe Marte și Terra erau mult mai similare decât sunt acum, aşa că viaţa ce a apărut pe una dintre planete ar fi putut teoretic supravieţui şi pe cealaltă. În al doilea rând, în jur de un miliard de tone de roci au ajuns pe Pământ de pe Marte, desprinse de către impacturile cu asteroizi şi călătorind prin spaţiul interplanetar. În al treilea rând, microbii s-au dovedit a fi capabili să supravieţuiască şocului iniţial al unui asemenea impact, existând câteva dovezi că ar fi putut supravieţui şi miilor de ani de tranzit prin spaţiu înainte de a ajunge pe o altă planetă.

Astfel, paşii necesari vieţii pentru a fi început pe una dintre planete pentru ca apoi să se răspândească pe cealaltă sunt plauzibili. Mai mult, dinamica orbitală arată că este de în jur de 100 de ori mai uşor pentru roci să ajungă de pe Marte pe Pământ decât invers. Deci dacă viaţa a început acolo, microbii ar fi putut fi transportaţi pe Terra, iar noi am putea fi cu toţii descendenţii lor.

Aşa, şi?

Dacă suntem descendenţii unor organisme originare de pe Marte, ar însemna că avem o serie de lecţii importante de învățat despre originile noastre biologice studiind biochimia de pe planeta noastră vecină, unde vestigii de natură biologică ce au dispărut demult aici pe Pământ ar fi putut fi conservate în adâncurile îngheţate ale Planetei Roşii.

Instrumentul cercetătorilor MIT ar lua probe de sol de pe Marte şi ar izola microbii prezenţi sau resturile microbiene (ce pot rezista pentru până la aproape un milion de ani şi să conţină încă ADN viabil), separând apoi materialul genetic pentru a folosi tehnici biochimice standard pentru a analiza secvenţele genetice conţinute în acesta.

„Şansele sunt mici,” recunoaşte Carr, „dar dacă găsim pe Marte viaţă ce ne seamănă atunci am fi putut origina acolo. Sau dacă viaţa a început aici, ar fi putut fi transferată pe Marte.” În orice caz, „am putea avea descendenţi comuni. Aşa că ar trebui să căutam viaţă pe Marte.”

Chiar şi cu puţini ani în urmă, şansele ar fi părut mai mult decât mici, dar misiunile recente pe orbita lui Marte au demonstrat clar că pe Marte a existat cândva apă din abundenţă şi multe dintre condiţiile considerate necesare susţinerii vieţii. Şi deşi suprafaţa planetei este astăzi prea rece şi uscată pentru a susţine forme de viaţă cunoscute, există dovezi că ar putea exista apă lichidă nu foarte adânc sub nivelul solului. „Astăzi, cel mai bun loc de a căuta viaţă pe Marte este în subteran,” declară Carr.

Aşa că echipa a dezvoltat un dispozitiv care poate colecta mostre de sol marţian de sub suprafaţa planetei - probabil dragate de un rover echipat cu un burghiu de mare adâncime - urmând ca apoi să îl proceseze pentru a separa orice posibile organisme, să le studieze ADN-ul sau ARN-ul prin aceleaşi tehnici folosite în testarea ADN de pe Pământ în domeniul criminalisticii, iar apoi să folosească markeri biologici pentru a căuta anumite semne, secvenţe genetice ce sunt în mare măsură universale tuturor formelor de viaţă terestre.

Cercetătorii estimează că ar putea dura mai mult de doi ani pentru a termina de proiectat şi testat un prototip SETG. Deşi dispozitivul propus nu a fost încă selectat pentru niciuna dintre misiunile ce urmează a fi efectuate pe Marte, o misiune viitoare cu un lander sau rover echipate cu un mecanism cu perforator rotativ cu sfredel ar putea transporta acest instrument de detecţie a vieţii.

Niciun instrument nu a fost trimis pe Marte cu misiunea de a căuta dovezi ale vieţii de la misiunile gemene Viking ale NASA din 1976, ce au adus rezultate spectaculoase şi incitante, dar ambigue. Un instrument de pe misiunea Mars Science Lander ce urmează a fi lansată în toamnă va investiga chimia relevantă pentru viaţă. Instrumentul echipei MIT - Harvard se axează în mod clar pe biologia moleculară asemănătoare celei de pe Pământ.

Christopher McKar, astrobiolog al Centrului de Cercetare NASA - Ames din California specializat în cercetarea posibilităţii existenţei vieţii pe Marte, susţine că aceste cercetări sunt „foarte interesante şi importante.” El declară că „nu este neplauzibil ca viaţa de pe Marte să fie legată de viaţa de pe Pământ şi astfel să prezinte caracteristici genetice asemănătoare. În orice caz, testarea ipotezei este importantă.” Dar adaugă că mai există un motiv pentru realizarea acestui studiu: „Din punct de vedere al sănătăţii astronauţilor şi al siguranţei misiunii, în general, mai există şi alte motive de îngrijorare în ceea ce priveşte aducerea pe Terra a mostrelor prelevate”, căci dacă sunt organisme strâns legate de noi pe Marte, atunci un microb similar celor de pe Terra este mult mai probabil să fie infecţios pentru formele de viaţă terestre decât un microb total extraterestru – aşa că este important să avem posibilitatea de a detecta astfel de forme de viaţă, dacă ele sunt prezente pe Marte. Mai mult, această metodă ar putea de asemenea detecta orice contaminare biologică adusă de pe Pământ, prin intermediul navelor spaţiale, pe Marte.

Acest gen de test este ceva ce putem face, spune el, şi astfel, deşi acest tip de experiment nu a fost încă aprobat oficial, "mi se pare improbabil că vom efectua căutări serioase ale vieţii pe Marte fără să efectuăm şi acest test."

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Are you a Martian?, publicat de web.mit.edu.
Traducerea: Anca Negulescu