Scientia

Primul prototip al noii generaţii de sateliţi Glonass - versiunea K a fost trimis cu succes pe orbită în weekendul trecut, confirmând determinarea autorităţilor de la Moscova pentru stabilirea unui sistem de navigaţie prin satelit cu acoperire globală.

Din anul 2001 sistemul de navigaţie Glonass a costat Rusia 4.7 miliarde de dolari şi încă nu este la capacitate maximă, deşi este un element strategic pentru guvernul rus.

Într-o piaţă globală de navigaţie estimată la 60-70 miliarde de dolari anual, Rusia ţintea o nişă de 15%, dar abia a reuşit să se menţină la 1% mult sub aşteptările sale.

Pentru a ţine pasul cu evoluţia sistemelor concurente de navigaţie prin satelit sistemul Glonass urmează să beneficieze de o investiţie de 2.6 miliarde de dolari sperându-se să se ajungă la nivelul anului 2011 la un număr de 30 sateliţi operaţionali.

Lansarea vine într-un moment oportun şi dă o gură de oxigen agenţiei spaţiale ruse Roskosmos care înregistrase 2 eşecuri majore într-o perioadă scurtă de numai câteva luni.

Pe 5 decembrie relatam despre un accident în care Rusia pierdea 3 sateliţi Glonass, într-o lansare în care s-a folosit baza din Baikonur şi o rachetă Proton Block DM3. Două luni mai târziu, pe 1 februarie, relatam despre incidentul care a avut în prim plan GEO-IK2 1- prima platformă a unei noi generaţii GEO-IK sateliţi ce sunt folosiţi pentru observaţii geodezice cu aplicaţii deopotrivă civile cât şi militare. Cu această ocazie s-a folosit baza din Plesetsk şi o rachetă Rockot Breeze-KM.

Ambele incidente au fost urmate de anchete amănunţite asupra agenţiei spaţiale ruse, dar şi asupra principalilor actori din sectorul aerospaţial rus şi a condiţiilor contractuale - anchete ale căror rezultate spuneam că ameninţa poziţia preşedintelui Roskosmos Anatoly Perminov.

Revenind la evenimentul din weekend, spre deosebire de lansările sateliţilor din blocul M care se făceau din Baikonur la bordul rachetelor Proton (în general câte trei sateliţi pe lansare), platformele K, datorită integrării unui concept modern şi scăderii greutăţii, pot fi lansate la bordul versiunii mult mai uşoare Soyuz2-1b/Fregate de la cosmodromul din Plesetsk. În aceste condiţii, lansând câte 2 sateliţi odată, agenţia spaţială rusă poate face o economie de până la 50% din costul înscrierii pe orbită.

Prima lansare a generaţiei K (satelitul Kosmos 2470) a fost iniţial amânată cu 2 zile şi a avut loc în final sâmbătă 26 februarie la ora 03:07 GMT, satelitul fiind lăsat în orbita dorită (19100 km x 19100 km x 64.8 grade) câteva ore mai târziu la 06:41 GMT. Succesul misiunii a fost confirmat câteva minute mai târziu când antenele de la sol au reuşit să recepţioneze primele date.

Satelitul este construit de ISS Reshetnev pe o platformă nouă Ekspress-1000A, este stabilizat pe trei axe şi cântăreşte aproximativ 750 kg. Pe lângă semnalele clasice de navigaţie el va furniza şi servicii auxiliare în programul Cospas-Sarsat pentru alertă în situaţii de urgenţă.

În ciuda faptului că încărcătura transportată a fost un singur satelit, racheta a zburat în configuraţie completă, cu o capsulă protectoare adaptată special la volumul a 2 sateliţi de aceste dimensiuni, pentru a pregăti echipa de ingineri de sol în perspectiva momentului când zborurile sateliţilor Glonass K vor deveni o rutină.

Un alt satelit prototip din generaţia K urmează să fie trimis pe orbită în decursul acestui an, dar deocamdată el este în faza de construcţie şi nu se ştie exact când va fi gata de zbor. După ce cele 2 platforme vor confirma testele pe orbită, Rusia va trece la faza a doua a proiectului, cea în care, aşa cum aminteam anterior, sateliţii Glonass K vor înlocui oficial blocul M. Pentru a se distinge de cele 2 prototipuri ei vor fi denumiţi generic K2. 

Sistemul Glonass ar avea astăzi conform informaţiilor oficiale 26 sateliţi pe orbită (plus cel lansat acum). Teoretic numărul este suficient pentru o acoperire completă a teritoriului Federaţiei Ruse (minim 18 sateliţi) şi mai mult pentru extinderea serviciilor la nivel global (unde trebuie să opereze simultan 24 de sateliţi). Trebuie spus însă că din aceştia 4 sateliţi sunt în mentenanţa tehnică şi 2 sunt deocamdată ţinuţi ca backup (toţi cu minim 2 ani vechime), deci doar 20 ar fi complet operaţionali.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus în funcţiune pentru prima dată în septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliţi şi a ajuns la numărul proiectat de 24 de sateliţi pentru o acoperire globală, în decembrie 1995. Totuşi datorită problemelor financiare din acea perioadă şi datorită lipsei unor noi investiţii, o parte din sateliţi au fost retraşi din activitate, fără a fi înlocuiţi.

Sistemul constă din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade şi sateliţii din acelaşi plan orbital separaţi la 45 de grade. Fiecare satelit efectuează o orbită circulară la o înălţime de 19100 km şi o înclinaţie de 64.8 grade şi are o perioadă orbitală de 11 ore şi 15 minute. Sateliţii sunt identificaţi unic de aşa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital conţine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.

În anul 2007 s-a decis modificarea numărului de sateliţi ai constelaţiei de la 24 la 30 - însemnând astfel 8 sateliţi operaţionali, plus 2 de rezervă pentru fiecare plan orbital.

În acest fel siguranţa utilizării sistemului creşte, eliminând riscul unor posibile disfuncţionalităţi sau întreruperi a serviciului (şi implicit nemulţumirile viitorilor clienţi).

Articolul original: Sistemul rusesc de navigatie prin satelit Glonass ajunge la generatia K