Scientia

Există viaţă altundeva în Univers? Iată unul din marile mistere ale ştiinţei moderne. O altă întrebare extrem de interesantă este dacă viaţa ar putea să apară în universuri care funcţionează după legităţi fizice diferite de cele care ne sunt familiare.

Fizicieni de la MIT coordonaţi de profesorul Robert Jaffe au arătat că ingredientele esenţiale vieţii pot exista şi în universuri diferite de al nostru.

O teorie cosmologică modernă apreciază că universul nostru ar fi doar una dintr-o vastă colecție de universuri, cunoscută sub numele de multivers. Potrivit fizicianului Alan Guth, acestea sunt create în mod constant, însă nu pot fi percepute de la nivelul universului nostru.

Din acest punct de vedere Natura beneficiază de o mulţime de încercări, universul nostru fiind doar unul din "experimentele" repetate de mai multe ori şi soldate cu legi ale fizicii mai mult sau mai puţin diferite decât cele cunoscute de noi în prezent. Unele dintre aceste universuri alternative s-ar distruge instantaneu; în altele însă, forţele dintre particule nu ar fi decât cu puţin diferite faţă de cele cunoscute şi ar putea da naştere atomilor şi moleculelor.

Fizicienii au apreciat că universurile care pot susţine viaţa sunt cele în care pot fi găsite elemente precum hidrogenul, carbonul şi oxigenul. Ei au stabilit ce s-ar putea întâmpla cu aceste elemente în cazul în care s-ar modifica masele unor particule elementare denumite quarcuri. Quarcurile formează protonii şi neutronii, sau alte particule asemenea lor. Există şase tipuri de quarcuri. Un proton este format din două quarcuri "up" şi un quarc "down", iar un neutron dintr-un quarc "up" şi două quarcuri "down". Echipa de la MIT şi-a axat cercetările asupra quarcurilor „up”, „down” şi „strange”, cele mai comune dintre quarcuri. În universul nostru, quarcul „down” este de aproximativ două ori mai greu decât quarcul „up”, rezultând că neutronii sunt cu 0,1 la sută mai grei decât protonii.

Fizicienii de la MIT au modelat un univers în care quarcurile „down” sunt mai uşoare decât quarcurile „up”, rezultând un scenariu în care atomul de hidrogen nu ar mai fi fost stabil. În schimb ar fi putut fi stabili izotopii săi mai grei, deuteriu şi tritiu. Un alt izotop al carbonului, denumit carbon-14, ar fi fost, de asemeni, stabil, astfel încât reacţiile organice necesare vieţii ar fi fost posibile între aceste componente.

Un alt grup de cercetători, de data asta de la Lawrence Berkeley National Laboratory, au făcut studii legate de posibilitatea lipsei uneia din cele patru forţe fundamentale, şi anume forţa nucleară slabă, care permite reacţii precum transformarea protonilor în neutroni şi invers. Concluzia a fost că celelalte forţe rămase ar putea compensa această lipsă, ceea ce ar permite, din nou, formarea de elemente stabile favorabile vieţii.

Un alt parametru fizic a cărui mărime poate fi modificată extrem de puţin îl reprezintă constanta cosmologică, o măsură a presiunii exercitate de spaţiul gol, şi care poate provoca extinderea sau contracţia universului. În cazul când aceasta este pozitivă, universul se extinde, iar când este negativă, Universul se contractă. În universul nostru, constanta cosmologică este cu o valoare foarte mică pozitivă, valori mai mari ale acesteia determinând o expansiune prea rapidă a universului, ceea ce ar duce la imposibilitatea formării galaxiilor.

Bibliografie:

Web.mit.edu
Physorg.com