Comentarii -

Chimia este una dintre materiile cele mai detestate de elevi. Ca şi în cazul fizicii sau al matematicii, cauza principală este lipsa de har a profesorilor, care nu ştiu să transfere informaţiile către elevi într-o manieră care să-i facă să înţeleagă rostul chimiei şi legătura ei cu lumea care ne înconjoară. În cadrul unei serii de articole scurte, în perioada următoare vom explica principalele concepte din domeniul chimiei.

Aşadar, cu ce se ocupă chimia? Chimia studiază compoziţia, structura, proprietăţile şi diferitele transformă ale substanţelor. Există mai multe ramuri ale chimiei, după cum urmează:

Comentarii -

O dietă bogată în fasole, năut, linte şi mazăre vă va ajuta să reduceţi nivelul de colesterol LDL("rau"). O metaanaliză realizată de Canadian Medical Association Journal în 2014, care a evaluat datele obţinute în cadrul a 26 de studii clinice randomizate, a comparat efectele asupra sănătăţii a dietelor bazate sau nu pe astfel de leguminoase.

Comentarii -

S-ar putea crede că este o idee bună să te speli pe dinți după ce ai mâncat fructe sau ai băut suc de fructe cu zahăr, dar nu este. Acidul din fructe / suc slăbește smalțul dinților, care poate fi deteriorat în timpul periajului.

Dar nu strică să te clătești cu apă după ce ai băut suc de fructe. Te ajută să scapi de zahărul rămas în gură.

Comentarii -

Rujul conține o varietate de ceruri naturale, cum ar fi ceara de albine, ceara caranuba, ozocherita, cerezine sau ceară microcristalină, care sunt toate produse pe bază de petrol petrol. Aceste ceruri sunt înmuiate cu uleiuri minerale sau vegetale sau cu vaselină. Și, în scopul de a repartiza culoarea în mod egal pe buze și să rămână acolo pentru mai mult de 30 de minute, se adaugă agenţi de formare a unei pelicule.

Comentarii -

Sunătoarea (Hypericum perforatum), denumită şi pojarniță, drobișor, fălcățea, harnică sau închegătoare este o plantă erbacee, care înflorește din iunie până în septembrie. Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.

Comentarii -

Dacă percepţia mea nu este greşită, mulţi înţeleg printr-o boală cronică o boală gravă. De aceea, probabil, când cineva afirmă, referitor la un fenomen observat că "e cronic!", vrea să transmită că a constatat ceva grav.

În fapt o boală cronică este una de durată. Se consideră că o afecţiune poate fi numită cronică atunci când durează mai mult de 3 luni. O boală cronică este, aşadar, de lungă durată şi manifestă o evoluţie lentă. Exemple de boli cronice: artrita, astmul, cancerul, diabetul, hepatita tip C, SIDA şamd.

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a împărţit bolile cronice în patru categorii:
» boli cardiovasculare;
» cancerul;
» boli respiratorii cronice (aici intrând, printre altele, astmul);
» diabetul.

O altă caracteristică definitorie a unei boli cronice este non-transmisibilitatea de la persoană la persoană.

Comentarii -

O importantă (şi ciudată) proprietate a nucleului atomic este următoarea: masa nucleului său este mai mică decât suma maselor nucleonilor (protonilor şi neutronilor). Cum este posibil aşa ceva?

Explicaţia este următoarea:  forţa nucleară tare ţine neutronii şi neutronii uniţi în cadrul nucleului, iar pentru a-i separa este nevoie de energie, energie care se numeşte energie de legătură.

Atunci când nucleonii se unesc pentru a forma un nucleu, trebuie eliberată o cantitate mică de energie pentru a putea sta uniţi (E=mc2...).

Comentarii -

Circa 99% din corpul nostru este creat din atomi de hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Mai sunt, de asemenea, şi alte elemente, în mici cantităţi, esenţiale pentru viaţă.

Atomii sunt formaţi din electroni şi nucleu. Nucleul este alcătuit din protoni şi neutroni, care la rândul lor sunt formaţi din quarcuri (care sunt particule elementare, ca şi electronii).

Mărimea unui atom este dată de poziţia medie a electronilor. Dar aceste particule sunt responsabile doar de o mică parte a masei tale.

Protonii şi neutronii sunt formaţi, aşadar, din quarcuri. Masa quarcurilor, rezultanta interacţiunii cu câmpul Higgs, dar reprezintă doar câteva procente din masa protonului ori a neutronului. Câmpul Higgs este prezent peste tot în spaţiul cosmic şi are o valoare diferită de zero. Interacţiunea dintre particule ca electronul şi quarcurile duce la apariţia masei (rezistenţa la mişcare).

Comentarii -


Atomul de hidrogen, format dintr-un proton şi un electron

Izotopul este specia de atom cu același număr atomic Z, dar cu număr de masa A diferit (adică aceleași proprietăți chimice, dar proprietăți fizice diferite). Altfel spus, izotopii se diferenţiază între ei prin numărul de neutroni (particula neutră din compunerea nucleului atomic).

Iată cazul celui mai simplu atom, atomul de hidrogen. Hidrogenul are trei izotopi care apar în mod natural, notaţi ca 1H, 2H, and 3H.

:: izotopul hidrogenului cu niciun neutron se numește protiu (stabil)
:: izotopul hidrogenului cu 1 neutron se numește deuteriu (stabil)
:: izotopul hidrogenului cu 2 neutroni se numește tritiu (radioactiv)

 


Izotopii hidrogenului

Comentarii -

Un electron, în sine, are un câmp electric în jurul său (reprezentat în imaginea de mai sus prin cercul gălbui). Acesta nu are un câmp magnetic în schimb.

Atunci când electronul este excitat (atomul primeşte energie externă), se creează şi un câmp magnetic.

Câmpul electric al electronului indică spre electron. Atunci când electronul oscilează, se schimbă şi poziţia câmpului său electric, care, prin urmare, generează oscilaţii ale acestui câmp, care se propagă în spaţiu.

Cele două câmpuri, electric şi magnetic, formează câmpul electromagnetic, care are ca particulă purtătoare fotonul.

Comentarii -

Iată o întrebare simplă... Cum produce un bec lumina? Cum apar aceşti fotoni (care, în fapt, atunci când au o anumită frecvenţă, sunt purtătorii radiaţiei electromagnetice pe care o numim lumină) din filamentul becului?

Iată pe scurt cum stau lucrurile.

Comentarii -

O particulă elementară, ca electronul, fotonul, ori quarcul, este o particulă care nu este alcătuită din particule mai mici, care, aşadar, nu poate fi divizată, împărţită în alte particule. Cu toate acestea cercetătorii au identificat în realitatea un fenomen straniu: o particulă elementară se poate transforma în alte particule elementare. Cum este posibil aşa ceva?

O educaţie ştiinţifică clasică ne face, credem, să acceptăm cu dificultate o asemenea idee, întrucât înţelegem că o particulă elementară are o identitate în sine, identitate dată de caracteristicile sale unice.

Comentarii -

Fizicienii au descoperit că, surprinzător, vidul nu este un spaţiu gol absolut, ci, în fapt, este populat de "particule virtuale", particule care apar spontan din vid şi care dispar imediat.

Aceste particule virtuale au fost demonstrate în cadrul efectului Casimir (în esenţă, două suprafeţe paralele aflate la mică distanţă una de alta se atrag, întrucât suprafeţele sunt împinse de fluctuaţiile vidului una spre alta).

Vidul nu arată aşa:




ci aşa:


Comentarii -

Conform teoriei câmpurilor cuantice (denumită şi "teoria cuantică a câmpurilor") Universul nu este creat din particule, cum suntem obişnuiţi să considerăm (şi cum se predă, practic, în şcoli, vorbindu-se despre particule ca despre ingredientele din care este alcătuit cosmosul), ci din câmpuri. Această idee este una fundamentală în fizica modernă. Ceea ce numim "particulă" reprezintă ce "vedem" atunci când ne "uităm" la câmpurile cuantice. Atunci când vorbim despre un electron, vorbim în fapt despre o vibraţie a câmpului electronic.


        Deşi încă de pe vremea grecilor antici omul s-a gândit că Universul este creat din particule, astăzi considerăm "particula" o ficţiune convenabilă. Vorbim în continuare despre particule, dar, în fapt, ştim că lumea, la nivel fundamental, este formată din câmpuri.


Un câmp, spre deosebire de de o particulă, se găsește pretutindeni în Univers. Un câmp are o valoare în orice punct din spaţiu şi timp. În spaţiu gol câmpurile au valoarea zero, cu o excepţie notabilă: câmpul Higgs (acest câmp a fost demonstrat că există în cursul anului 2012, când, în fapt, a fost anunţată descoperirea bosonului Higgs - care indică existenţa câmpului Higgs). Câmpul Higgs are o valoare diferită de zero chiar în spaţiu gol.

Comentarii -

Hectarul (abreviat ha) este o unitate de măsură a suprafeței. Un hectar este egal cu 10.000 m², 0,01 km² sau 100 ari.

Cu alte cuvinte, un hectar este aria unui pătrat cu latura de 100 de metri.

O sută de hectare sunt echivalente cu 1 km² (un kilometru pătrat).

Comentarii -

Electronvoltul, cu simbolul eV, este o unitate de măsură pentru energie, având ca valoare lucrul mecanic efectuat de un electron atunci când se deplasează între două puncte între care este o diferență de potențial (tensiune electrică) de 1 volt.


    1 eV = 1,602 176 462(63) × 10-19 J≈0,16 aJ


Electronvoltul se utilizează în fizica nucleară și în chimie pentru a exprima energia cinetică a particulelor subatomice, precum și energia absorbită sau degajată în reacțiile nucleare sau chimice.

Pornind de la echivalența masă-energie, electronvoltul poate fi utilizat pentru exprimarea masei:


    1 eV/c²≈1,783×10−36 kg≈1,074×10-9 u
    1 u ≈ 931,4 MeV

 

unde u este unitatea atomică de masă.

Comentarii -

Unitatea atomică de masă este o unitate de măsură pentru masă, utilizată în special în exprimarea maselor atomilor, moleculelor și particulelor subatomice. Este definită ca fiind 1/12 din masa izotopului carbon-12.

Unitatea atomică de masă are valoarea


    1 u = 1,660 540 2(10) x 10-27 kg (cu o incertitudine relativă de 0,59 x 10-6)

Comentarii -

Sir Arthur Charles Clarke (n. 16 decembrie 1917 – d. 19 martie 2008) a fost un scriitor de literatură science-fiction, inventator și futurolog britanic. Ani la rând, Robert A. Heinlein, Isaac Asimov și Clarke au fost cunoscuți ca „Cei Trei Mari” din science fiction.

Clarke a servit în Royal Air Force ca instructor de radar și tehnician între anii 1941 - 1946. În anul 1945 a propus un sistem de comunicare prin satelit.

Clarke a emigrat în Sri Lanka în 1956, în mare măsură datorită interesului său în plonjarea submarină, descoperind ruinele subacvatice ale templului antic Koneswaram în Trincomalee. A trăit în Sri Lanka până la moartea sa.

Opera sa de referință este romanul Odiseea spațială 2001, scrisă pe baza scenariului filmului cu același titlu împreună cu regizorul american Stanley Kubrick. Scenariul filmului se bazează pe o nuvelă publicată de autor în 1951, intitulată Sentinela.


Arthur C. Clarke a formulat trei maxime care sunt cunoscute drept "cele trei legi ale lui Clarke".


Prima lege a lui Clarke

Când un cunoscut om de ştiinţă în vârstă hotărăşte că ceva e posibil, aproape sigur că el are dreptate. Când hotărăşte că ceva e imposibil, aproape sigur se înșală.

A doua lege a lui Clarke

Singurul mod de a descoperi limitele posibilului e să te aventurezi dincolo de acestea, în imposibil.

A treia lege a lui Clarke

Orice tehnologie suficient de avansată nu se poate deosebi de magie.

Primele două legi apar în eseul "Hazards of Prophecy: The Failure of Imagination", în Profiles of the Future (1962). Cea de-a treia lege apare într-o ediţie revizuită a Profiles of the Future din 1973.

Comentarii -

În mod inevitabil, atunci când dispui de o teorie (cum este teoria stringurilor / corzilor), dar nu dispui de instrumente pentru a putea testa predicţiile acestei teorii, o criză de nerezolvat se instituie.

Iată mai jos care sunt limitele observării lumii nostre, într-o singură imagine.

Comentarii -

Uşurinţa în utilizare (eng. uzability) este determinată de:
:: viteză - cât de rapid este executată o anumită sarcină (de exemplu logarea pe un computer);
:: eficienţă - câte erori se fac până se execută corect sarcina;
:: uşurinţa  învăţării (cât de uşor e de învăţat executarea sarcinii);
:: uşurinţa memorării (cât de uşor se memorează activităţile necesare executării sarcinii);
:: preferabilitatea (dacă este sau nu preferată de utilizatori)

Comentarii -

Fotonul se deplasează prin Univers cu viteza luminii. Atunci când ceva se deplasează cu viteza luminii, înseamnă următorul lucru:

:: acest "ceva" nu are masă; dacă ar avea masă, atunci ar fi nevoie de o cantitate infinită de energie pentru deplasarea cu viteza luminii.
:: nu există niciun fel de experienţă a deplasării în spaţiu. Spaţiul este redus la un simplu punct pentru ceva care se deplasează cu viteza luminii.
:: acest "ceva", în cazul nostru fotonul, nu resimte în niciun fel trecerea timpului. Orice deplasare a unui foton prin Univers se realizează instantaneu.

Comentarii -


Dryopithecus (un strămoş al gorilei)

Sigur, aceasta este o întreprindere dificilă, cu răspuns incert, cel puţin deocamdată. Noile descoperiri de fosile din ultimele zeci de ani şi noile tehnici de cercetare au generat progrese impresionate în privinţa stabilirii originii omului.

Comentarii -


Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai bună

Cu certitudine nu mulţi au o imagine corectă cu privire la cât de mare este Soarele în comparaţie cu Terra şi cât de mare este Terra în comparaţie cu Luna.

De asemenea, cu certitudine nu mulţi au o bună înţelegere a distanţei enorme ce desparte Soarele de Pământ şi Luna de Terra.

Iată în exemplul de jos ce credem, de regulă, despre distanţa dintre Pământ şi Lună.


Este de reţinut că în imaginea de mai sus există raportul corect între mărimea corpurilor cereşti şi raportul corect între distanţa dintre ele, dar nu există un raport corect între mărimea corpurilor şi distanţele dintre corpurile cereşti.

Comentarii -

Aţi observat probabil, în familie sau la birou, că femeile se plâng că e prea frig, iar bărbaţii că e prea cald, deşi se află în acelaşi condiţii de temperatură. E un moft ori chiar femeile simt diferit temperaturile?

Conform unui studiu recent, femeile simt confortabil la temperaturi de 24-25 C, cu 2,5 grade mai mult decât bărbaţii.

Comentarii -

Apendicele a fost utilizat cu mult timp înainte la digestia celulozei, prezente în dieta preponderent vegetariană a strămoşilor noştri. Între timp, după ce am devenit carnivori, apendicele a fost o sursă de suferinţă şi o curiozitate pentru multă vreme pentru oamenii de ştiinţă.

Comentarii -

Strămoşii noştri, hominizii, erau în principal vegetarieni (asta înainte de apariţia uneltelor din piatră, de descoperirea focului ori de inventarea armelor). Pentru a mesteca plante, era nevoie de un rând suplimentar de molari pentru masticaţie.

Deşi maxilarul modern este mai mic, mulţi dintre noi au şi măsele de minte (care nu indică în vreun fel un indice de inteligenţă ori de raţionalitate superior...).

Comentarii -

Coccisul, osul cozii umane, este ce a rămas din coada strămoşilor noştri, care o foloseau pentru a echilibru ori pentru a se prinde de ramurile copacilor.

Comentarii -

Cei mai mulţi oameni au 12 perechi de coaste, dar 8% au 13, cum au cimpanzeii şi gorilele.

Această a treisprezecea pereche de coaste reprezintă o rămăşiţă a descendenţei noastre comune din antropoide.

Comentarii -

Bărbaţii au sfârcuri pentru acestea sunt necesare femeilor, iar arhitectura organismului uman se dezvoltă mai eficient în uter pornind de la o singură structură.

Comentarii -