Motherbrain 

În prima parte a seriei am văzut că mintea şi corpul nu pot fi separate şi de ce robotica nu este capabilă să replice nici mintea, nici corpul. Dar să presupunem acum că am rezolvat problema senzorilor, muşchilor şamd. Acum vine următoarea provocare: transferul creierului pe un computer. Dar ce este creierul, mai precis?

Termenul se referă în mod obişnuit la cortex şi la unele structuri subcorticale, ca amygdala, hipocampul şi ganglionii bazali. Dar sistemul nervos central este în fapt alcătuit din alte structuri care nu sunt mai puţin importante, incluzând cerebelul, talamusul, hipotalamusul, trunchiul cerebral şi măduva spinării.


Realizarea conexiunilor


Dacă luăm în calcul întregul sistem nervos central, vorbim de circa 86 de miliarde de neuroni, fiecare dintre aceşti neuroni realizând conexiuni cu circa 10 mii de alţi neuroni,  ajungând la un total de 860 de miliarde de conexiuni. Este un număr uriaş.

Deci, ce anume vrem să transferăm pe un computer? Tipul, mărimea şi geometria fiecărui neuron? Potenţialul său de membrană? Mărimea şi poziţia axonului şi starea sa de mielinizare? Geometria completă a arborelui dendritic?  Locaţia diverselor pompe de ioni? Numărul, poziţia şi starea diverşilor neuro-mediatori? Oricare dintre aceste elemente poate fi esenţial. Problema este că noi nu ştim ce ne face ceea ce suntem (problema conştiinţei).

În cazul în care am avea instrumentele de a înregistra fiecare parametru la un moment dat - am putea să încercăm să transferăm totul. Cu toate acestea, asta ar înseamna mii sau chiar milioane de bucăţi de informaţie pentru fiecare neuron. Dacă luăm în calcul numărul de neuroni din creier, vom ajunge la numere din zona zeta. Un astfel de număr este atât de mare că nu poate fi gestionat de ştiinţa computerelor. Şi vorbim aici de stocare, dar trebuie să ne asigurăm că modelul nostru de creier virtual funcţionează în real-time, căci nimeni nu va fi de acord să accepte o minte digitală care funcţionează la viteze reduse. Din punct de vedere tehnic astăzi suntem pur şi simplu prea departe de ziua în care am putea rezolva astfel de dificultăţi.

Mai mult, cercetările arată faptul că legea lui Moore, care sugerează că puterea de procesare a computerelor se dublează la 18 luni, îşi atinge limitele, indicând faptul că s-ar putea să nu atingem niciodată nivelul necesare de tehnologie. Proiectul creierului uman a prevăzut această problemă şi a stabilit de la început că va folosi doar modele matematice simplificate ale neuronilor şi sinapselor.


Avionul-pasăre

Ideea transferului minţii într-o maşină este una larg răspândită în literatură şi cinematografie. Se bucură de un interes crescut, odată cu progresele din domeniul inteligenţei artificiale. Dar s-ar putea să existe anumite confuzii cu privire la ce este, în fapt, inteligenţa artificială şi care sunt scopurile acesteia.

Atunci când mass-media reflectă subiectul inteligenţei artificiale, se referă de regulă la învăţarea de către maşini şi la roboţi, chestiuni care nu au legătură cu înţelegerea creierului şi a cogniţiei. Confuzia este generată de apariţia unor algoritmi performanţi care permit, de exemplu, recunoaşterea imaginilor, maşini autonome şamd - chestiuni rezervate anterior exclusiv omului.

Dar dacă învăţarea de către maşini şi robotica progresează într-un ritm rapid, nu înseamnă că ştim mai multe despre cum funcţionează creierul biologic. Dacă vrem să ştim însă mai multe trebuie să aruncăm o privire către neuroştiinţe, mai concret către neuroştiinţa computaţională. O paralelă poate fi făcută între aeronautică (inteligenţă artificială) şi ornitologie (neuroştiinţă). Chiar dacă primele încercări de a zbura au fost inspirate de zborul păsărilor, această inspiraţie a fost abandonată în favoarea proiectării unor aeronave mai eficiente folosindu-se tehnicile specifice aeronauticii. Pentru a înţelege păsările mai bine trebuie să ne întoarcem la ornitologie şi biologie. De aceea să vorbim despre transferul unui creier pe un computer pe fondul progreselor din domeniul inteligenţei artificiale are tot atâta sens pe cât ar avea să lipim pene pe un avion şi să pretindem că acesta este o pasăre artificială.

Nimeni nu ştie dacă va fi vreodată posibil să transferăm un creier pe un computer. Dar ce e sigur astăzi este faptul că având în minte stadiul actual al ştiinţei discuţii privind un asemenea transfer nu au niciun sens. Lucrurile vor rămâne astfel până când (dacă...) vom ajunge la progrese epistemologice majore cu privire la înțelegerea modului în care funcţionează creierul nostru.



Traducere şi adaptare după Why you’ll never be able to upload your brain to the cloud

Scris de: Nicolas P. Rougier
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.